STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice

Din pacate, in ziua de azi jurnalistii au ajuns sa nu mai gandeasca, atunci cand scriu pe orice subiect, fenomenul din spatele subiectului, pentru ca pur si simplu nu ii intereseaza acest lucru. Ei considera (si este o mare eroare) ca nu este asta treaba lor si ca au lucruri mai importante de facut decat sa-i preocupe soarta omenirii.

La sfarsitul anilor '90, in presa romana a aparut o doctrina manipulatorie, despre faptul ca jurnalistul ar trebui sa fie obiectiv, sa nu-si exprime punctul de vedere propriu, ci sa lucreze exclusiv cu niste sabloane de exprimare alba, in numele informatiei pure.

Da, este adevarat, greseala, la inceputul anilor '90, fusese amestecarea columnisticii pana si in intrebarile care i se puneau unui anumit interlocutor in timpul unui interviu. Nu mai vorbesc despre editorialele violente scrise, de exemplu, de catre reporterii parlamentari de la "Romania Libera", in loc sa informeze pur si simplu ce s-a intamplat.

Revenind: la sfarsitul anilor '90, pe sablonul introdus de Cristoiu la EvZ, conducatorii mass-media au confiscat comentariul la grupuri de editorialisti alesi pe spranceana, iar restul jurnalistilor au fost transformati in automate de dat stiri albe.

Rezultatul a fost ca factura jurnalistilor angajati sa faca acest lucru s-a schimbat dramatic. Si profesionalismul, si valoarea lor umana, si competenta acestora. Aici e cheia de bolta a chestiunii.

Jurnalistii au devenit automate de dat stiri albe. Cei care citesc aceste scrieri depersonalizate, incropite pe sabloane prefabricate, de functionari plictisiti, cu gandurile haladuind la alte lucruri care li se par mai importante, nu mai inteleg nici ce si nici de ce se intampla un anume fapt in lumea in care traiesc.

Asemeni celor care mitraliaza astfel de informatii decerebrate. Explicatia este simpla. Atunci cand tu insuti nu intelegi ceva, stii doar sa spui o poezie si o reciti cuiva ca o flasneta, cel care te asculta nu intelege nici el nimic. Atunci cand structura ta cognitiva este construita astfel si esti un recitator de poezii din care nu pricepi nimic, cand mintea ta neantrenata sa gandeasca este obligata sa ia decizii, deci sa treaca prin filtrul ratiunii, ea da chix. Rateu.

De exemplu, te duci la vot si votezi aiurea, pe cineva despre care este clar ca e un tampit, care o sa faca numai tampenii si o sa dea cu bota-n balta, stricand si ce au facut bine altii inaintea sa. Asemeni tie, care nu gandesti, vor abera, cand vor fi fortati de conjunctura sa gandeasca, toti cei impregnati cu modul tau de negandire.

Eu cred ca unul dintre rolurile cele mai profunde ale presei si jurnalistului este sa formeze, dar fara sa manipuleze, procese cognitive. De exemplu, el trebuie sa creada sincer, chiar daca greseste, despre un anumit personaj politic ca a facut bine sau rau intr-o anumita situatie.

Nu sa creada una si sa scrie alta, impregnandu-se de propriile sale minciuni si confundand, pana la urma, minciuna sa cu realitatea care il inconjoara, pentru ca astfel va ajunge si el, si cei care il citesc sau il asculta ce spune, sa traiasca intr-un univers de idei iluzorii, complet gresite. Cand este vorba despre mass-media, care influenteaza mii, sute de mii sau milioane de oameni, efectul acesta toxic are un impact extraordinar.

Acesta este unul dintre motivele fundamentale, din punctul meu de vedere, al dezorientarii si atomizarii oamenilor in societatea de astazi, in Romania si aiurea. Pentru ca o asemenea gandire jurnalistica nociva si primara nu este caracteristica doar presei romane, ci in general asa-zisei "prese de informatie obiectiva".

Care in realitate manipuleaza. De exemplu: sunt constient ca, in acest moment, o astfel de postare are mai putini cititori azi decat ar fi avut in prima parte a deceniului noua. Putr si simplu oamenii nu mai sunt atat de antrenati sa gandeasca, din cauza felului in care i-a modelat mass-media in toti acesti ani.

(urmeaza: Cine-o mai fi si Alex Stefanescu?)

PASAPOARTELE BIOMETRICE: Ce ma deranjeaza si de ce anume

Voi lasa argumentele de ordin religios in sarcina altor comentatori, pe care ii consider mult mai calificati decat mine sa le aduca.

Ma refer la blogurile lui Claudiu Tarziu si Rafael Udriste, precum si la site-ul Razboi intru Cuvant. Toate aceste website-uri se afla in blogroll, in lista de bloguri partenere, pentru ca am facut linkshare.

Nu am insa pretentia ca stapanesc destul de bine chestiunile de ordin religios, avand in vedere ca, asemeni oricarui membru obisnuit al laicatului crestin ortodox, sunt destul de lax si, simultan, pudic in chestiunile de natura teologica.

Argumentele mele sunt insa de ordin profan. Sa zicem ca as fi de acord, in principiu, ca actele mele, de genul pasaportului, cartii de identitate sau permisului de conducere, sa contina cipuri. Rabdarea si intelegerea mea fata de aceste practici se termina complet, in momentul in care se pune problema sa am sub epiderma mea proprie si personala un astfel de cip. Nu voi accepta niciodata o asemenea oroare.

Buna credinta si fantoma de Gorbunov

Am spus ca in principiu as fi de acord ca actele mele sa contina cipuri, nu si in practica. Din momentul in care am spus acest lucru, includerea cipului in actele mele personale devine un lucru mai putin abominabil decat introducerea in mine a unui cip, dar la fel de grav.

Sa explic de ce. Revin la afirmatia mea initiala:
Sa zicem ca as fi de acord, in principiu, ca actele mele, de genul pasaportului, cartii de identitate sau permisului de conducere, sa contina cipuri.

Acum o voi explica. Faptul ca autoritatea indrituita vrea sa detina cu buna credinta datele mele personale si sa le foloseasca tot cu buna credinta, atunci cand este cazul, este in regula. De exemplu, mi se pare ca ar fi bine ca, atunci cand ma cheama Gorbunov, sa se stie unde anume sunt in fiecare moment.

Astfel, nu as mai avea posibilitatea sa dispar nicicum in Romania, sa reapar apoi peste nu stiu cat timp si sa ucid. Evident, se ridica probleme IT. De exemplu, un cip poate fi clonat. Las iubitorilor de speculatii sa fantazeze asupra posibilitatilor de a jongla cu cipul clonat al unui infractor si cu ce efecte devastatoare poate fi folosit un astfel de cip.

Nu exclud nici posibilitatea folosirii unui cip clonat al unui om cinstit, pentru a-l implica pe acesta intr-o crima. Chiar daca ni se pare a fi SF, este realitatea in care am putea sa traim intr-o zi.

Pericolul este sa ne scape tehnologia din mana si sa incepem sa o folosim contra noastra. Deja facem acest lucru. Nu ne dam seama inca destul de clar, dar da, deja facem acest lucru.

Reaua credinta, informatia si controlul

Experienta si citirea cartilor de istorie ne invata niste lucruri simple si amare. In primul rand, chiar daca initial baza de date si sistemele de urmarire a traseelor cipurilor semnificative pot incapea pe mainile unor oameni integri, intotdeauna va exista pericolul ca ele sa fie folosite exact impotriva acestor oameni.

Don Costel de Craiova nu este singurul politician in relatie cu lumea interlopa. Exista multi politicieni in aceasta situatie, ca si multi politisti sau magistrati. Ei formeaza mafii. Daca aceste mafii au accesul si chiar controlul la aceste baze de date, acesta va fi pasul spre un stat mafiot politienesc in care n-as vrea sa ajung sa traiesc.

Pana la urma, nu ma deranjeaza faptul ca statul colecteaza si organizeaza o baza de date cu informatiile legate de mine, ci faptul ca fatalmente indrituitii statului vor fi interesati ce fac, unde ma duc, ce cumpar, ce mananc, cu cine ma intalnesc, ce vorbesc, de ce, pentru a putea sa foloseasca aceste lucruri apoi contra mea.

In fond, nu ma deranjeaza informatia in sine, ci controlul informatiei si felul in care (sunt sigur ca) va fi folosita informatia contra cetateanului intr-o buna zi. Acesta nu este un pericol abstract, ci unul foarte concret si imediat si el este primul pas spre statul politienesc. Un stat impotriva caruia am luptat si voi lupta in continuare.