PASAPOARTELE BIOMETRICE: Ce ma deranjeaza si de ce anume

Voi lasa argumentele de ordin religios in sarcina altor comentatori, pe care ii consider mult mai calificati decat mine sa le aduca.

Ma refer la blogurile lui Claudiu Tarziu si Rafael Udriste, precum si la site-ul Razboi intru Cuvant. Toate aceste website-uri se afla in blogroll, in lista de bloguri partenere, pentru ca am facut linkshare.

Nu am insa pretentia ca stapanesc destul de bine chestiunile de ordin religios, avand in vedere ca, asemeni oricarui membru obisnuit al laicatului crestin ortodox, sunt destul de lax si, simultan, pudic in chestiunile de natura teologica.

Argumentele mele sunt insa de ordin profan. Sa zicem ca as fi de acord, in principiu, ca actele mele, de genul pasaportului, cartii de identitate sau permisului de conducere, sa contina cipuri. Rabdarea si intelegerea mea fata de aceste practici se termina complet, in momentul in care se pune problema sa am sub epiderma mea proprie si personala un astfel de cip. Nu voi accepta niciodata o asemenea oroare.

Buna credinta si fantoma de Gorbunov

Am spus ca in principiu as fi de acord ca actele mele sa contina cipuri, nu si in practica. Din momentul in care am spus acest lucru, includerea cipului in actele mele personale devine un lucru mai putin abominabil decat introducerea in mine a unui cip, dar la fel de grav.

Sa explic de ce. Revin la afirmatia mea initiala:
Sa zicem ca as fi de acord, in principiu, ca actele mele, de genul pasaportului, cartii de identitate sau permisului de conducere, sa contina cipuri.

Acum o voi explica. Faptul ca autoritatea indrituita vrea sa detina cu buna credinta datele mele personale si sa le foloseasca tot cu buna credinta, atunci cand este cazul, este in regula. De exemplu, mi se pare ca ar fi bine ca, atunci cand ma cheama Gorbunov, sa se stie unde anume sunt in fiecare moment.

Astfel, nu as mai avea posibilitatea sa dispar nicicum in Romania, sa reapar apoi peste nu stiu cat timp si sa ucid. Evident, se ridica probleme IT. De exemplu, un cip poate fi clonat. Las iubitorilor de speculatii sa fantazeze asupra posibilitatilor de a jongla cu cipul clonat al unui infractor si cu ce efecte devastatoare poate fi folosit un astfel de cip.

Nu exclud nici posibilitatea folosirii unui cip clonat al unui om cinstit, pentru a-l implica pe acesta intr-o crima. Chiar daca ni se pare a fi SF, este realitatea in care am putea sa traim intr-o zi.

Pericolul este sa ne scape tehnologia din mana si sa incepem sa o folosim contra noastra. Deja facem acest lucru. Nu ne dam seama inca destul de clar, dar da, deja facem acest lucru.

Reaua credinta, informatia si controlul

Experienta si citirea cartilor de istorie ne invata niste lucruri simple si amare. In primul rand, chiar daca initial baza de date si sistemele de urmarire a traseelor cipurilor semnificative pot incapea pe mainile unor oameni integri, intotdeauna va exista pericolul ca ele sa fie folosite exact impotriva acestor oameni.

Don Costel de Craiova nu este singurul politician in relatie cu lumea interlopa. Exista multi politicieni in aceasta situatie, ca si multi politisti sau magistrati. Ei formeaza mafii. Daca aceste mafii au accesul si chiar controlul la aceste baze de date, acesta va fi pasul spre un stat mafiot politienesc in care n-as vrea sa ajung sa traiesc.

Pana la urma, nu ma deranjeaza faptul ca statul colecteaza si organizeaza o baza de date cu informatiile legate de mine, ci faptul ca fatalmente indrituitii statului vor fi interesati ce fac, unde ma duc, ce cumpar, ce mananc, cu cine ma intalnesc, ce vorbesc, de ce, pentru a putea sa foloseasca aceste lucruri apoi contra mea.

In fond, nu ma deranjeaza informatia in sine, ci controlul informatiei si felul in care (sunt sigur ca) va fi folosita informatia contra cetateanului intr-o buna zi. Acesta nu este un pericol abstract, ci unul foarte concret si imediat si el este primul pas spre statul politienesc. Un stat impotriva caruia am luptat si voi lupta in continuare.

De ce a murit Marian Cozma?

Pivotul naţionalei de handbal, Marian Cozma, a fost înjunghiat în inimă azi noapte, într-un club din Veszpren, de un grup de tigani din afara localitatii si a murit două ore mai tarziu. Cozma sărbătorea, impreuna cu echipa sa si conducerea clubului, naşterea unui copil al unui coechipier, a declarat pentru NewsIn, intr-o stire preluata de Realitatea TV, preşedintele FRH, Cristian Gaţu.

Alţi doi coechipieri ai lui Cozma, sârbul Zarko Sesum şi croatul Ivan Pesic, au fost grav răniţi şi se află în stare gravă la spital. Pesic a fost înjunghiat într-un rinichi, care i-a fost ulterior extirpat la spital, iar Zarko Sesum a fost lovit la cap şi are grave traumatisme cranio-cerebrale. Cei doi sunt internaţi la terapie intensivă.

Mai multe surse declara ca in spatele lui Sesum se afla tatal sau, patronul unei firme de protectie si paza din Serbia, fost luptator in gherila sarba, in razboiul din fosta Iugoslavie, impreuna cu Arkan. Aceleasi surse au aratat ca in acest moment 300 de fosti combatanti alaturi de Sesum si Arkan, in fosta gherila, se indreapta spre Veszpren.

Nu vreau sa fiu in clanul de tigani maghiari din care face parte criminalul, pentru ca vor urma zile foarte sangeroase pentru acestia. Concluzia este ca lumea noastra democratica cliveaza tot mai rapid spre altceva decat ceea ce am vrea sa credem ca este.

Peste tot, mafiotii formati din fosti securisti, comunisti si trupe de gherila se transforma in clanuri mafiote extrem de bine organizate, care pun stapanire pe teritorii si isi fac de cap, dand cu tifla autoritatilor locale si centrale din statele respective.

Sa nu uitam ca sarbi din clanurile de genul celui din jurul lui Sesum-tatal l-au asasinat pe premierul sarb Zoran Djindjic si, pana acum cativa ani, fotbalul sarb era dominat de astfel de clanuri, practic forte paramilitare si numai disparitia lui Djindjic a dus la arestarea acestor mafioti.

Sa nu uitam ca, de curand, un scandal, avand in plan central un nume, Gorbunov, a scos la iveala mizeria din magistratura din Romania. O mizerie care are legatura directa cu interlopa si care devine tot mai agresiva, facandu-si ramificatii tot mai vizibile si ostentative in lumea politica, a sportului si in business-ul romanesc.

Aceasta stare de fapte l-a ucis pe Marian Cozma.