Noi, intelectualii (Vladimir Tismaneanu pentru EvZ)

Da, ne facem vinovaţi de toleranţă, de deschidere spre dialog, de incapacitate de a osândi pe cineva pentru erori trecute pe care şi le-a asumat.

Da! Avem o atracţie spre beznă şi îngenunchere. Suntem, vorba monumentului de verticalitate Cornel Nistorescu, o şleahtă de „limbăieşi”, de „pupini”. Oameni fără operă, plagiatori de duzină, indivizi cu trecut dubios, cripto- marxişti şi/sau cripto-legionari (o „minoritate fascistoidă” cum ne-a descris gingaş Adrian Severin).

Suntem o mână de „oportunişti” - numele dat celor care-şi fac cinstit temele, şi-au însuşit instrumentele de lucru intelectual, primesc invitaţii la conferinţe (adeseori le şi organizează), îşi termină doctoratele la timp (ba chiar, supremă oroare, unii mai şi conduc doctorate), nu-şi născocesc diplome inexistente, publică în reviste internaţionale, au recunoaşterea într- o comunitate epistemică şi nu publică la edituri obscure.

Suntem noi, cei vinovaţi de civilitate, suspecţi pentru că ştim să dăm bineţe şi unui social-democrat, şi unui conservator. Suntem noi, cei vinovaţi pentru că evoluăm, gândim, riscăm opţiuni şi le exprimăm deschis.

Suntem cei care în 1990 am deplâns manevrele retoricii securiste şi pângărirea noţiunii de „patrie” în gura lichelelor; credem într- o naţiune bazată nu pe omogenităţi etnice, ci pe valori universale îmbinate cu tradiţii locale; suntem cei care în 1990, 1992, 1996 sau 2000 am pledat pentru schimbarea în direcţia democratizării şi a occidentalizării; am ales uneori răul cel mai mic; am respectat apoi pluralitatea de convingeri şi păreri... citeste tot aici

„Nick-name”-uri şi turnători (Mircea Mihaies pentru EvZ)

Mircea Mihăieş: „Prin tradiţie, august e luna tuturor demenţelor în viaţa publică din România”.

În loc să se odihnească, să se deconecteze de la stresul vieţii zilnice, politicienii parcă turbează mai abitir. Şcolile de vară, taberele de instruire, comisiile parlamentare sunt prilejuri ca aceleaşi şi aceleaşi figuri jalnice să-şi ventileze, a zecea mia oară, textele răsuflate.

Opintindu-se din rărunchi, autorii de talk-show-uri abia mai storc de-un scandal, de-o mârşăvie, de-un viol al logicii şi bunului-simţ. Dar, până la urmă, reuşesc.

Încerc de multă vreme să mă ţin departe de televizor şi de invazia de borhot rău-mirositor pompat prin puzderia de site-uri. Aţi observat cu ce viteză proliferează? Simţiţi cât de apăsătoare e singurătatea? Personal, îmi plac jocurile de echipă. Nu înţeleg de ce trebuie să fim toţi căpitani şi centri-înaintaşi, când terenul de sport îţi oferă atâtea posibilităţi de exprimare.

Poate mă înşel, dar mult prea multe bloguri miros a „case conspirative”, născute dintr-o umană, lesne psihanalizabilă, dorinţă de putere... citeste tot aici