© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

joi, 26 februarie 2009

CONTRAEDITORIAL: Din Serparie sau Amintiri din Epoca de Azi

Scriu din interiorul Serpariei. Din cand in cand, cate o vipera vine sa-si infiga coltii sai minunati, perfecti.

Rezultatul este simplu: ea se apropie, isi infige coltii, eu o scot din mine, apucand-o de gat cu mana si o dau cu capul de toti peretii. Vipera moare, dar e inutil, pentru ca traiesc in serparie.

Imi infig coltii in propria mana si incep sa sug veninul. Il scuip ritmic pe jos, iar acolo unde cade infloresc floricele cadaverice. Societate. Democratie. Justitie. Dreptate. Egalitatea sanselor.

Ies din camera si merg pe strada, dribland serpii care incearca sa mi se incolaceasca de picioare si calcand pe cativa pe capete. Pana acasa, omor cativa si ma simt bine.

Deschid tembelvizorul (am jurat ca in viata mea nu voi mai spune televizor, poate ca ii voi spune televiroz, dar inca nu m-am hotarat sa o fac) si ma uit pe ecran.

Ce avem aici? - cum spun americanii. O colectie rafinata de serpi, printre care alti oameni, destul de putini, incearca sa dribleze si din cand in cand dau in cap la serpii mai agresivi. Vreo doi au tabarat pe un om si incearca sa il sufoce, au fete de pitoni si isi ascund dintii sub buze carnoase, metodice si ochelari academici.

Ma ridic de la pamant si plutesc prin aer. Vad sub mine orasul. O serparie, intrutotului tot. Vipere, cobre, pitoni, cate un sarpe de apa pluteste intr-un smarc linistit, dar crocodilii. Crocodilii pana si ei au inceput sa capete caractere serpesti. Sa ne intelegem: organismul de sarpe are o calitate: gura cu colti si oase maxilare in trei timpi, care inghit tot ce misca, pentru ca oasele maxilarului se deschid la aproape 180 de grade, iar dintii trag prada inexorabil, iar aceasta, de foarte multe ori, ajunge in stomacul animalului, care apoi isi digera victima.


Devine tot mai rentabil sa te faci, chiar crocodil fiind, sarpe de meserie. Am la mine tot timpul, in carne, in sange, in oase, o lama ascutita formata din cuvinte, cu care tai pana la sange in carnea si oasele acestor jivine. Asa voi face si de-acum incolo.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Revin sa va spun ca articolul acesta reflecta perfect crunta si otravita realitate in care e o performantza sa poti trai ca omul. Ferice de cei care au antidotul la purtator sau tehnica starpirii eficiente. Despre asta era, este si va fi vorba mereu : societatea colcaie de reptile, ca in filmele horror.
Nu mai incape gluma, dar mai bine n-o puteam spune nici eu! :)

Orpheus

Florin Budescu spunea...

Va multumesc, Orpheus.

Anonim spunea...

Domnule Budescu, iar ati comis-o! Inca o perla, o bijuterie literara. Felicitari!

Anonim spunea...

copii sarpele sta in omul care e departat de SfDuh, reptilele si taratoarele umane sunt cele care aduc otrava omului si vietii! mao)

Florin Budescu spunea...

Multumesc anonimului pentru aprecieri!

Florin Budescu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Florin Budescu spunea...

Mao, adevar grait-ai!