STAREA PRESEI: Criza jurnalismului si deficitul democratic (Mihail Neamtu)

"[...]Care sunt subiectele subreprezentate în dezbaterea televizuală? Arareori vedem documentare despre costurile şi cauzele birocraţiei pletorice, ale demografiei negative, ale sistemul de pensii, violenţei stradale, crizei familiei, remanenţei mentalităţii comuniste, a resurgenţei fundamentalismului secular sau teologic, ş.a.m.d.

Sunt teme care se cuvin discutate acordând prioritate raţiunii, îndepărtând duplicitatea morală, stimulând patosul pentru adevăr şi ridicând ştacheta teoretică a jurnalisticii autohtone.

Numai dezbaterea serioasă vizând termenul mediu şi lung va atrage fidelitatea cititorilor: abonamentele la ziar cresc după ce credibilitatea e testată şi, astfel, clientul primeşte garanţia că un produs quality nu se va transforma subit într-o foaie de manipulare ori scandal. Cât de des, însă, regizează televiziunile noastre întâlnirea între deontologie şi profesionalism, între competenţa experţilor şi interesul popular?

Fără să evalueze tot spectrul de manifestări al presei româneşti, un spectator atent al mass-media va sesiza transformarea unor platforme de dezbatere în tranşee electorale. Criza financiară a mai scos la iveală modul în care diferite canale de presă funcţionau sub standardele minime de eficienţă economică şi calitate profesională.

Reducerea salariilor a determinat un număr de simbriaşi să-şi schimbe rapid gustul şi convingerile doctrinare. O minoritate chiar şi-a radicalizat tonul, acceptând prostituţia în direcţia tabloidală. Este doar un început, căci independent de recesiunea economică a anului 2009, jurnalismul se află într-o criză mondială generalizată impusă de voga noilor tehnologii. Una dintre prognoze spune că nu va fi salvată decât presa care va găzdui comentarii proaspete, competente, deopotrivă accesibile şi sofisticate.

Cum se pregăteşte România pentru această revoluţie? Deocamdată, ne mişcăm în ceaţă. Identitatea incertă a presei quality nu ţine de-o tulburare acneică, ci are un un aer premeditat. Urmăriţi recurenţa aceloraşi figuri, mascote, umbre şi năluci în studiourile Radio-TV.[...]"
citeste tot eseul lui Mihail Neamtu aici

POLITICA: Fanatism si basescofobie in mass-media romaneasca (Mihail Neamtu pentru HotNews)

Orchestrata de oligarhi notorii, televiziuni subjugate si alte canale de presa, campania antiprezidentiala a inceput. Cornel Nistorescu taie si spanzura, cu pixul. Un text programatic din „Ziua” declanseaza fatis gherila „anti-Basescu”, in timp ce Clubul Roman de Presa mimeaza in continuare virginitatea.

Trustul Realitatea-Catavencu curteaza virtutile adulterine ale Zoei Trahanache iar un politician liberal vorbeste despre „Basescu versus Ginghis-Han”, resuscitand fantasmele privind „pericolul mongol.”

La fel de rizibil si, mai ales, previzibil, Emil Constantinescu vede in Traian Basescu un climax al negativitatii: „mai rau decat atat nu se poate”. De ce, totusi, atata patima si incrancenare?

Starea de fapt

A fi „pro” sau „contra” unui presedinte n-ar trebui sa ne consume intreaga existenta. Optiunile politice reflecta indeobste doar o convingere doctrinara, sensibilitati de ordin personal si un calcul economic privind viitorul familiilor noastre.

Social-democratii cred mai mult in redistributie, pe cand liberalii clasici recunosc preeminenta libertatii si a meritului individual. Conservatorii apreciaza moravurile traditionale iar socialistii idolatrizeaza progresul.

Cu totii avem interese de scurta sau lunga durata. In sfera sociala, in cadrul profesional, prin arta sau in domeniul vietii private, fiecare dintre noi exprima o anumita performanta intelectuala, preferinte de gust si o eventuala tarie de caracter. Stiind acest lucru, ne putem respecta unii pe altii, facand loc pentru ironii amicale, dezacorduri de principiu si glume terapeutice.

Nu si in Romania, se pare, unde sfera publica e traversata de patologia partizanatului extrem. Sindromul basescofobiei a ajuns o religie sezoniera. Cand numele unui singur om ajunge sa fie pronuntat, unii intra in transa, altii fac apoplexie.

Inversunarea bruta si patetismul decerebrat mobilizeaza fosti presedinti, actori de provincie, altete regale, trompete jurnalistice, universitari dubiosi si alte nulitati entuziaste intr-o campanie fatisa anti-Basescu.

Evident, sunt destule motive ca presa sa nu ridice mingea la fileu in fata unui presedinte abil si inteligent. Traian Basescu a comis erori, a ezitat, a facut pasi inapoi. Dar criticii sai de profesie nu ajung niciodata la fondul problemei, fiind lipsiti de buna credinta in demersul lor mai curand destructiv, decat critic.

Campionii retoricii apocaliptice se considera scutiti de raspunsul la aceste intrebari: „de ce?”, „cum se explica popularitatea sa?”, „cu care argumente?”, „in locul cui?”

Santinela calomniei

Pentru detractorii de profesie, fidelitatea fata de proiectul politic coordonat de Traian Basescu se naste dintr-un gest impur si o logica oarba. Diferiti intelectuali publici sunt acuzati de oportunism, perfidie sau, in cel mai bun caz, naivitate, doar pentru ca nu si-au descarcat munitia letala impotriva actualului presedinte... citeste tot aici