POLITICA: Viol in grup politic asupra BNR (Constantin Rudnitchi pentru BloomBiz)

"Cazul Bogdan Olteanu" nu este decat varful aisbergului. Adevarata tema de reflectie este cat de mult isi mai tot intinde tentaculele politicul si politicienii in conducerea economiei si a societatii romanesti.

Spatiul intim al Bancii Nationale a Romaniei (BNR) a fost violat. Bogdan Olteanu, un politician si atat, a fost validat de comisiile de specialitate ale Parlamentului si apoi chiar de plen pentru functia de viceguvernator al BNR.

Olteanu nu are pregatirea profesionala care sa justifice alegerea sa ca viceguvernator, nu are experienta necesara pentru a lucra intr-o functie atat de complexa cum este cea din banca centrala si nu detine nici bagajul stiintific care sa-i permita sa aiba o functie executiva de nivel inalt in Banca Nationala.

Bogdan Olteanu a avut insa o singura calitate care l-a calificat pentru a accede in BNR: este politician. Olteanu nu este nici macar un politician cu preocupari in domeniul economic. De fiecare data cand a aparut in mass-media sau in spatiul public, Olteanu a avut doar discursul unui politician.

Economia nu a fost pentru Olteanu decat ceea ce este pentru studentii politehnisti: o materie secundara, de umplutura, o tema de la capitolul "si altele". De multa vreme nu am mai vazut in mass-media o solidaritate atat de evidenta impotriva alegerii lui Bogdan Olteanu.

Analisti, reprezentanti ai oamenilor de afaceri, oameni din sistemul bancar, toti au criticat ideea alegerii lui Olteanu. Parlamentul a tinut-o insa pe-a lui. Aceasta reactie de respingere a lui Olteanu vine din faptul ca ne obisnuisem ca in BNR sa gasim doar profesionisti, oameni care lucreaza acolo datorita competentei lor profesionale, datorita experientei pe care o au si nu, in primul rand, pentru ca sunt apropiati de un partid sau altul.

Intrarea politicului in "turnul de fildes" al BNR i-a oripilat pe cei care au tangenta cu mediul economic si, in egala masura, pe simpli observatori. In ultima instanta, nu este neaparat vorba despre Bogdan Olteanu, ci despre dezamagirea ca politicul a mai daramat o reduta...

POLITICA: Fanatism si basescofobie in mass-media romaneasca (Mihail Neamtu pentru HotNews)

Orchestrata de oligarhi notorii, televiziuni subjugate si alte canale de presa, campania antiprezidentiala a inceput. Cornel Nistorescu taie si spanzura, cu pixul. Un text programatic din „Ziua” declanseaza fatis gherila „anti-Basescu”, in timp ce Clubul Roman de Presa mimeaza in continuare virginitatea.

Trustul Realitatea-Catavencu curteaza virtutile adulterine ale Zoei Trahanache iar un politician liberal vorbeste despre „Basescu versus Ginghis-Han”, resuscitand fantasmele privind „pericolul mongol.”

La fel de rizibil si, mai ales, previzibil, Emil Constantinescu vede in Traian Basescu un climax al negativitatii: „mai rau decat atat nu se poate”. De ce, totusi, atata patima si incrancenare?

Starea de fapt

A fi „pro” sau „contra” unui presedinte n-ar trebui sa ne consume intreaga existenta. Optiunile politice reflecta indeobste doar o convingere doctrinara, sensibilitati de ordin personal si un calcul economic privind viitorul familiilor noastre.

Social-democratii cred mai mult in redistributie, pe cand liberalii clasici recunosc preeminenta libertatii si a meritului individual. Conservatorii apreciaza moravurile traditionale iar socialistii idolatrizeaza progresul.

Cu totii avem interese de scurta sau lunga durata. In sfera sociala, in cadrul profesional, prin arta sau in domeniul vietii private, fiecare dintre noi exprima o anumita performanta intelectuala, preferinte de gust si o eventuala tarie de caracter. Stiind acest lucru, ne putem respecta unii pe altii, facand loc pentru ironii amicale, dezacorduri de principiu si glume terapeutice.

Nu si in Romania, se pare, unde sfera publica e traversata de patologia partizanatului extrem. Sindromul basescofobiei a ajuns o religie sezoniera. Cand numele unui singur om ajunge sa fie pronuntat, unii intra in transa, altii fac apoplexie.

Inversunarea bruta si patetismul decerebrat mobilizeaza fosti presedinti, actori de provincie, altete regale, trompete jurnalistice, universitari dubiosi si alte nulitati entuziaste intr-o campanie fatisa anti-Basescu.

Evident, sunt destule motive ca presa sa nu ridice mingea la fileu in fata unui presedinte abil si inteligent. Traian Basescu a comis erori, a ezitat, a facut pasi inapoi. Dar criticii sai de profesie nu ajung niciodata la fondul problemei, fiind lipsiti de buna credinta in demersul lor mai curand destructiv, decat critic.

Campionii retoricii apocaliptice se considera scutiti de raspunsul la aceste intrebari: „de ce?”, „cum se explica popularitatea sa?”, „cu care argumente?”, „in locul cui?”

Santinela calomniei

Pentru detractorii de profesie, fidelitatea fata de proiectul politic coordonat de Traian Basescu se naste dintr-un gest impur si o logica oarba. Diferiti intelectuali publici sunt acuzati de oportunism, perfidie sau, in cel mai bun caz, naivitate, doar pentru ca nu si-au descarcat munitia letala impotriva actualului presedinte... citeste tot aici

Ce cauta Administratia Nationala de Meteorologie in televiziuni?

Acum doua sau trei seri, jurnalistul Radu Tudor, pentru a demonstra ce idei are Elena Udrea, a spus, in emisiunea "Sinteza Zilei" de pe Antena 3, o poveste interesanta.

Demnitarul se afla pe Litoral, unde taia panglica la inaugurarea unui hotel. In alocutiunea sa, Elena Udrea s-a plans ca televiziunile, anuntand ca ploua in nu-stiu-care week-end, au faultat politica ministerului ei, care voia sa aiba atunci cat mai multi turisti in statiunile de pe Litoral.

Ei bine, ma intereseaza mai putin acum ce spune Elena Udrea si mult mai mult ce anume fac televiziunile. Faptul ca ministrul Turismului a spus asa ceva este o posibila dovada ca exact astfel se procedeaza uneori.

O televiziune vrea sa dea credibilitate buletinului sau de stiri meteo. O solutie ar fi sa dai prognoza meteo.

O alta este sa il pui sa vorbeasca pe Busu cel simpatic, ori sa o pui sa topaie pe Gianina, ori poate sa pui sa vorbeasca gura Albertinei/Malvinei fara creierul ei, ori poate sa chemi meteorologi de aviatie, sa imbraci actori simpatici in astfel de recuzita pentru sticla, ori sa pui un urs verde cu picatele roz sa citeasca stirile meteo, mormaind.

Solutii sunt multe. Poti si sa ii chemi chiar pe meteorologi sa prezinte stirile.

Cel putin doi astfel de vanatori de contracte grase s-au format in timp in Bucuresti: Ortansa Jude si mai ales ubicua Romica Jurca. Aceasta din urma a navigat de la o televiziune la alta, trecand pe la TVR, Antena 1, aducandu-l la Antena 3 pe fiul ei, Mihai Jurca, apoi intorcandu-se in TVR.

Prin anul 2004, intr-o seara, pe la ora 20.00, stateam topit in statia de 131 de la Casa Presei, asteptand sa ma urc in cuptorul ambulant si sa ma tarasc spre casa, strecurandu-ma la Televiziune-n racoarea duhnind a subsoluri a metroului bucurestean.

Ei, si cine crezi ca apare-n interesectie, calare pe ditamai Bucifalul tot-teren, relaxata, vorbind la mobil zambitoare, cu geamuri fumurii si aer (evident) conditionat? Romica Jurca! Sa te mai miri ca ea, atunci cand bucurestenii se sufoca in case, pe o vreme torida, la peste 35 de grade la umbra, exulta, prevestind temperaturi record si vreme minunata pentru turistii de pe Litoral?

Sa nu-ti pui niste intrebari? Oare cum se explica faptul ca majoritatea tembelviziunilor procedeaza exact la fel? Ca, de preferinta, ploile si furtunile din Bucuresti si cea de pe Litoral, de curand, au fost anuntate cu zece minute inainte sa aiba loc sau chiar cand erau in plina desfasurare?

Nu cumva este vorba despre politica ANM (Administratia Nationala de Meteorologie), institutie publica aflata in acest moment in subordinea Ministerului Mediului?

Iar anul trecut si mai ales acum doi ani, cand erau peste 38 si chiar pana in 40 de grade Celsius, nu cumva era tot interesul Guvernului sa nu declare cod rosu (in conditiile in care in Bulgaria, cu temperaturi mai scazute, se daduse cod rosu), ca sa nu cumva sa primeasca 100.000 de functionari publici liber? Ba chiar si restul bugetarilor, daca nu ma insel!

Pai si-atunci, daca are astfel de interese divergente cu acelea ale unei institutii de presa, de ce are ANM oameni plantati prin redactii? Ca sa exultam, impreuna cu prezentatorii, atunci cand ne sufocam in case pe zaduful pamantului si sa ne apuce disperarea, atunci cand ploua si ar trebui sa rasuflam usurati, racorindu-ne?

Probabil ca da. Sau poate ca meteorologii nostri sunt pur si simplu incompetenti.

Legături primejdioase între presa, politica şi biserica (Tiberiu Lovin)

Va intrebati poate ce legatura exista intre presa, politica si biserica? Ei bine, sunt doar doua legaturi esentiale: puterea si coruptia. Probabil nu va spun nimic nou, dar simt nevoia sa pun punctul pe “i” pe aceasta relatia primejdiosa pe care putini o vad limpede si care-i intuiesc si rezultatul: cenzura. As putea sa-i spun frumos “linistea”.

Dar linistea este deranjanta pentru mine, pentru ca stiu ca-n spatele ei sta un vulcan gata sa erupa si sa ne topeasca pe toti sub o lava mizerabila. Acum voi descrie pe scurt aceste legaturi ce ne vor cufunda in intuneric pana la urma. Scriu azi pentru ca este Ziua Justitiei... citeste in continuare aici

Mihai Eminescu: "Dominaţia banului internaţional"

"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate si născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol.

Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei românesti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră…

Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari si ţăranii au sărăcit; industria de casă si mestesugurile s-au stins cu desăvârsire -, iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie si aspiră a deveni deputaţi si ministri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică."

citeste mai mult

Mihai Malaimare: Treningul

Caram ceva prin curte, mi s-a agatat pantalonul de la trening intr-o sarma sau intr-un spin de trandafir si s-a sfasiat pe o buna bucata.

M-am uitat la el, nu mai este nimic de facut. Era si foarte vechi, sarise o scanteie de la gratar si-i facuse o ditamai arsura, ce mai, trebuie aruncat, nu mai poate fi purtat.

Probabil trebuia s-a fac mai de demult dar nu m-am indurat pentru ca este un trening special, am tinut mult la el. Sinaia, sfarsit de octombrie 2002.

Ne adunaseram parlamentarii PSD la consfatuire in legatura cu legile ce urmau a fi votate, ma rog, era o adunare a tuturor, iar noi, parlamentarii de la Botosani, umblam impeuna de parca ne era teama.

Dar ne facea placere. Cascam de ne trosneau falcile la sedinta, apoi o taiam la o bere, la un mic si mai ales la o strasnica portie de ras. Era cam ca pe vremea studentiei, ne simteam parca eliberati de treburile zilnice si faceam sotii, spuneam bancuri, radeam cu gura pana la urechi.

citeste pamfletul pe Blogul lui Mihai Malaimare

JURNALUL LU' BUDELU: Cateva echipe de fotbal dupa care tanjesc

Intotdeauna am trait cu nostalgia marilor echipe de alta data. CAO Oradea, Ripensia si Chinezul Timisoara, Venus si Unirea Tricolor sau Progresul Bucuresti au ramas pentru mine nume emblematice, care inseamna legatura cu un alt gen de fotbal, in care munca de chinez batran, pe care o fac acum fotbalistii, era substituita printr-un talent extraodinar, iar silinta de a face doua takling-uri in trei minute era inlocuita cu foarte multa clarviziune si imaginatie.

Acum insa fiorul ma incearca si visez la alte echipe care ar putea sa se nasca in Romania.

De exemplu, ce-ar fi daca am avea un club ilustru, numit Santierele Navale Brasov? Avand in vedere viteza ametitoare cu care se construieste tronsonul de autostrada Comarnic - Brasov, precum si faptul ca in curand Bucuresti, aria metropolitana, va fi port la Dunare si se va intinde pana la Comarnic, nave de mare tonaj ar putea fi construite de navalisti iscusiti la Brasov si lansate mai apoi, la vale, pe Valea Prahovei, la apa, spre batranul Danubiu milenar. Pleosc! ar ateriza acestea in apele fluviului, direct de pe infrastructura noastra rutiera ultramoderna.

Sau cum ar fi daca echipa Minerul Bucuresti, antrenata de patronul Gigi Becali, in acelasi timp si purtator de cuvant, si manager, si maseur, si farseur, si barjeur, ar ajunge in Champions League, finantata de minele de noroi radioactiv terapeutic, generate sub Pipera de pegra romaneasca sfantzosha si mandra, nascuta din complicata si sofisticata epoca a tranzitiei. Oameni capabili, in acelasi timp, sa asculte un concert pentru tzimbale si esapamente de BMW cu Adrian Copilul Minune, dar si o simfonie a flatulatiilor muzicale dance ale lui Dinu Maxer.

Ce-ar fi daca domnul Adrian Paunescu, retras din politica si producator de vorbe fara de numar, ar infiinta in Ardeal (Ardealul! Ardealul ne cheama!) echipa Marina Zalau? Pe valurile emotionale provocate de versificarile impresionante ale bardului, (1-3 + 2-4 rima-mperecheata, 1-4 + 2-3 rima-mbratisata) femeile singure varsa-vor fara numar lacrimi, care varsa-se-vor-ntr-o mare, una mai mare decat Lacul Balaton.

Idei mai am, si foarte interesante. Daca ma las la voia firii mele, cred ca imi mai doresc sa vad constituita si echipa de fotbal Dunarea Botosani, sau Pescarusul Cavnic, ori Caraimanul Arad si Timpuri Noi Scornicesti. Dar ma stapanesc. Altfel, ce le mai ramane de facut membrilor Cabinetului Boc?

Artistii care canta in politica

La solicitarea unui vizitator, am sa explic aici care este parerea mea despre artistii cantareti din politica, si nu numai.

Cand romanii au admirat-o, de exemplu, pe Luminita Anghel pe scena Eurovision, nici prin cap nu le-ar fi trecut ca este PSD-ista.

Ne place un artist, aflat in afara sferei politicului, indiferent de orientarea sa politica si poate ca nu o aflam niciodata sau o aflam foarte discret si nici nu ne dam seama.

In cursul acestui text, va veni vorba despre o astfel de persoana publica extrem de ponderata si plina de bun simt, care nu ne-a scos ochii si nici nu ne-a smuls urechile cu orientarea sa politica.

citeste analiza pe Politica la Romani