MUZICA Manni Neumann: "Phoenix a murit. Trăiască Farfarello!" (Adevarul)

Manni Neumann a părăsit definitiv trupa Phoenix în 2007, după concertul aniversar de 45 de ani de la Bucureşti. „Violonistul diavolului“ a venit pentru prima dată la Timişoara cu trupa Farfarello la festivalul Plai. Turneul din România a continuat cu un concert la Bucureşti. Muzicianul german a fost legat de Phoenix timp de 28 de ani, însă a fost nevoit să plece din această trupă din cauza liderului Nicu Covaci, care a impus dictatura în legendara formaţie.
Acesta a interzis tuturor muzicienilor din Phoenix să mai aibă colaborări şi experimente muzicale cu alte trupe. Manni Neumann l-a luat în trupa Farfarello şi pe basistul Joszef Kappl, ultima victimă al lui Covaci.
Farfarello a scos 24 de albume şi are peste 160 de concerte anual. Trupa Phoenix nu se mai bucură decât de patru - cinci evenimente, la sărbătorile diferitelor oraşe din ţară.

„Adevărul“: Când ai cântat ultima dată cu Phoenix?
Manni Neumann: Ţin minte data ultimului concert cu Phoenix: 19 octombrie 2007, la Bucureşti. A fost la aniversarea celor 45 de ani de Phoenix. Nu e o dată tristă pentru mine. Acum, această trupă e amintire. Phoenix a murit. Trăiască Farfarello!

Ai mai vorbit de-atunci cu Nicu Covaci?
Nu am mai vorbit. Dar nu din cauza mea. Şi eu mă întreb cum poate să se rupă o prietenie atât de veche. Trebuie întrebat Nicu Covaci. Eu am petrecut 28 de ani în Phoenix, dar nu s-a mai putut. Prietenie, prietenie, însă noi am fost împreună pentru a face muzică. Dacă nu mai poţi să lucrezi cu cineva, înseamnă că şi prietenia s-a dus... citeste tot aici

Mihai Malaimare: Treningul

Caram ceva prin curte, mi s-a agatat pantalonul de la trening intr-o sarma sau intr-un spin de trandafir si s-a sfasiat pe o buna bucata.

M-am uitat la el, nu mai este nimic de facut. Era si foarte vechi, sarise o scanteie de la gratar si-i facuse o ditamai arsura, ce mai, trebuie aruncat, nu mai poate fi purtat.

Probabil trebuia s-a fac mai de demult dar nu m-am indurat pentru ca este un trening special, am tinut mult la el. Sinaia, sfarsit de octombrie 2002.

Ne adunaseram parlamentarii PSD la consfatuire in legatura cu legile ce urmau a fi votate, ma rog, era o adunare a tuturor, iar noi, parlamentarii de la Botosani, umblam impeuna de parca ne era teama.

Dar ne facea placere. Cascam de ne trosneau falcile la sedinta, apoi o taiam la o bere, la un mic si mai ales la o strasnica portie de ras. Era cam ca pe vremea studentiei, ne simteam parca eliberati de treburile zilnice si faceam sotii, spuneam bancuri, radeam cu gura pana la urechi.

citeste pamfletul pe Blogul lui Mihai Malaimare