STAREA PRESEI: Liviu Ioan Stoiciu nu mai este sef de sectie la "Cotidianul"

Liviu Ioan Stoiciu nu mai este sef de sectie la Cultura, la "Cotidianul". El a fost sef trei zile, timp in care, conform surselor mele, nu a avut comunicare nici cu redactia, nici cu conducerea ziarului.

In continuare, ca si inainte de aducerea lui Liviu, Ovidiu Simonca, redactor sef-adjunct adus de Cornel Nistorescu de la "Observatorul Cultural", un jurnalist foarte valoros, care insa cand aude numele Basescu vede negru in fata ochilor, este si seful Sectiei Cultura.

Nu am vrut sa ma exprim, pentru ca LIS este un vechi prieten de-al meu. O sa o spun acum. Dupa parerea mea, Liviu nu avea ce cauta pe o functie de conducere, la un ziar de profilul "Cotidianului". Liviu Ioan Stoiciu este un poet genial, din punctul meu de vedere unul dintre marii nostri poeti de astazi, din generatie cu Iaru, Musina sau Cartarescu.

Din acest punct de vedere, omul este o comoara nationala. Ca jurnalist insa are o scriitura cu totul particulara, la limita dintre articol de presa si prozodie poemica, care nu rimeaza decat cu publicarea ritmica a unor texte de autor, exact de genul columnismelor eliminate de Nistorescu.

A-l pune insa pe Liviu sa conduca oameni este o eroare de management de neiertat, asemanatoare aceleia de a-l pune pe Carol Sebastian sef (insa din cu totul alte motive), pentru ca LIS este un tip conflictual cu cei din jur si cu sine insusi, lucru perfect admirabil la un om cu framantarile sale existentiale si pentru care trebuie respectat in veci.

Astept si urmaresc cu permanenta si netarmurita uimire miscarile "manageriale" care se fac la "Cotidianul", care dovedesc, ca o salba de margaritare, cata incompetenta si lipsa de stiinta de cunoastere a oamenilor exista azi in presa. In ce-a mai ramas din presa, ca, daca va continua astfel, presa va deveni in curand o umbra a ceea ce a fost.

Mogulii, mafia si securistii vechi si noi sa traiasca...

STAREA PRESEI: Criza jurnalismului si deficitul democratic (Mihail Neamtu)

"[...]Care sunt subiectele subreprezentate în dezbaterea televizuală? Arareori vedem documentare despre costurile şi cauzele birocraţiei pletorice, ale demografiei negative, ale sistemul de pensii, violenţei stradale, crizei familiei, remanenţei mentalităţii comuniste, a resurgenţei fundamentalismului secular sau teologic, ş.a.m.d.

Sunt teme care se cuvin discutate acordând prioritate raţiunii, îndepărtând duplicitatea morală, stimulând patosul pentru adevăr şi ridicând ştacheta teoretică a jurnalisticii autohtone.

Numai dezbaterea serioasă vizând termenul mediu şi lung va atrage fidelitatea cititorilor: abonamentele la ziar cresc după ce credibilitatea e testată şi, astfel, clientul primeşte garanţia că un produs quality nu se va transforma subit într-o foaie de manipulare ori scandal. Cât de des, însă, regizează televiziunile noastre întâlnirea între deontologie şi profesionalism, între competenţa experţilor şi interesul popular?

Fără să evalueze tot spectrul de manifestări al presei româneşti, un spectator atent al mass-media va sesiza transformarea unor platforme de dezbatere în tranşee electorale. Criza financiară a mai scos la iveală modul în care diferite canale de presă funcţionau sub standardele minime de eficienţă economică şi calitate profesională.

Reducerea salariilor a determinat un număr de simbriaşi să-şi schimbe rapid gustul şi convingerile doctrinare. O minoritate chiar şi-a radicalizat tonul, acceptând prostituţia în direcţia tabloidală. Este doar un început, căci independent de recesiunea economică a anului 2009, jurnalismul se află într-o criză mondială generalizată impusă de voga noilor tehnologii. Una dintre prognoze spune că nu va fi salvată decât presa care va găzdui comentarii proaspete, competente, deopotrivă accesibile şi sofisticate.

Cum se pregăteşte România pentru această revoluţie? Deocamdată, ne mişcăm în ceaţă. Identitatea incertă a presei quality nu ţine de-o tulburare acneică, ci are un un aer premeditat. Urmăriţi recurenţa aceloraşi figuri, mascote, umbre şi năluci în studiourile Radio-TV.[...]"
citeste tot eseul lui Mihail Neamtu aici

STAREA PRESEI: Tratat de manipulare reactivă românească (acum.tv)

Pe 29 august a.c., Oxford Analytica (OXAN) a lansat ultimul sau studiu despre Romania, asupra paradigmei politico-jurnalistice in care e prinsa Romania inaintea alegerilor prezidentiale.

Pe scurt, ideea transmisa de OXAN e ca impotriva lui Traian Basescu s-a format o coalitie politica, majoritara in actualul Legislativ, care foloseste mass-media pentru a distorsiona realitatea politica romaneasca.

Este un fapt pe care, alaturi de alti jurnalisti independenti, il afirm fara intrerupere de cateva luni, pe website-ul meu, Blogul lui Budescu.

OXAN, din ce cunosc pana in prezent din textul lor, abstractizeaza putin ceea ce semnalam aici, in Romania, de mai mult timp. Fenomenul e asemanator celui din timpul Pietei Universitatii, din primavara lui 1990: unii au iesit in strada; altii, in primul rand intelectualii din GDS, au teoretizat, pornind de la ce se petrecea in strada.

Ca jurnalist independent, principalul subiect ce ma intereseaza nu e direct soarta politica a lui Traian Basescu, ci unul mult mai profund si complex: soarta presei romane. Intr-o analiza publicata in “Romania Libera”, Alina Mungiu... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Cine a inventat mogulii (1) (Alina Mungiu pentru Romania Libera)

Saptamana asta ne pasa de presa. Asa functioneaza lumea: are loc in medie un viol pe zi intr-un oras, dar numai la unul, cand victima e de-a noastra, devenim toti constienti de asta si nu se mai vorbeste o saptamana despre altceva.

Dati-mi voie azi sa explic istoric si institutional de ce presa noastra e unde e. Nu o fac prima oara. Ca dincolo de ticalosie, securisti, cristoi, tuci si asa mai departe exista doua explicatii fundamentale. si cateva fapte istorice.

Prima explicatie a situatiei presei romanesti se refera la momentul aparitiei ei – as putea spune inventarea cand imi amintesc de aventurile noastre, cum am tiparit noi pe credit pe 22 decembrie Opinia studenteasca pe rezerva de hartie din tipografie a ziarului partidului Flacara Iasului si cum mi-am scris editorialul in noaptea mea de garda la urgente de Craciunul anului 1989, noaptea cand a fost impuscat Ceausescu si nu mai aveam nici un tub de oxigen.

1989 asta era cam tarziu insa ca sa inventezi o presa libera in viata unei natiuni, chiar daca in ea eram destui tineri dedicati si chiar ceva adulti care la acea vreme credeau ca se poate – Bacanu, Nistorescu, Rosca Stanescu, Tanase.

Nu stiam nici unul dintre noi atunci, dar nu mai era mult pana sa se inventeze Internetul. In 1990, manati de pasiunea libertatii, am facut tiraj de 100.000 de copii la 22, revista foarte intelectuala, cu o pauza de mineri, si credeam ca o sa o tinem asa vesnic.

Presa era toata de calitate: la Tineretul Liber si Adevarul, ziare comunistoide, se rasculau alde Cristian Tudor Popescu si parea ca vin si ei in partea libera a presei. Dar nu a durat mult... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Vîntu: „Pe Băsescu nu-l poate învinge nimeni” (Ioana Lupea si Mircea Marian pentru EvZ)

Acest interviu exceptional, insa extrem de lung (cred ca Ioana si Mircea l-au publicat pe regale) a fost descoperit de catre documentaristul meu chiar in aceasta noapte.
Este publicat pe 23 martie 2009. Il preiau aici pentru ca este extraordinar de actual. Sunt unele lucruri, precum povestea cu OTV care ar fi acum in parohia lui Vantu, despre care chiar ma intreb de unde Dumnezeu le stiau cei doi jurnalisti.
Ii felicit. "Au dat-o". Va sfatuiesc sa-l cititi tot, este foarte interesant.

Mircea Marian: Domnul Cristian Tudor Popescu spunea că mogulii îşi ating obiectivele de afaceri cu ajutorul presei.

Sorin Ovidiu Vîntu: Are perfectă dreptate. Domnul Popescu se referea, în subtext, la mogulii de presă care fac afaceri cu statul. Dar eu nu am făcut în viaţa mea a faceri cu statul român. Mă duc eu să-l şantajez pe Dinu Patriciu?

Ioana Lupea: Se referea la un mecanism prin care mogulii îşi ating obiectivele de afaceri influenţând politica prin presă.

SOV: Evident, influenţând politica. Dar de ce să-l influenţez eu pe deputatul Vasile sau pe ministrul Ion să-mi dea o facilitate?

I.L.: Pentru o exploatare de calcar la Budureasa.
SOV: Sunt o victimă, sunt victima legendelor urbane. Nu am nicio legătură cu Budureasa. Singura afacere reală pe care o am în România este grupul Realitatea-Caţavencu. În 2000-2001, când aţi tăbărât toţi pe mine, am făcut ce face orice animăluţ: îşi ascunde alimentele. Mi-am scos toţi banii peste hotare. Singurii pe care i-am readus sunt banii de pe Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Faptul că sunteţi prieten şi partener cu domnul Liviu Luca înseamnă ceva pentru acesta?
SOV: Ne-am ajutat reciproc. La ora actuală, domnul Liviu Luca mai are, prin intermediul Petrom - service, 20% din grupul de presă Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Înseamnă un avantaj pentru Liviu Luca pentru a lua exploatarea de la Budureasa?
SOV: Nu cred că domnul Liviu Luca şi-a luat exploatarea de la Budureasa cu 20% din Realitatea-Caţavencu. Mai ales că exploatarea Budureasa era luată de o doamnă, şi domnul Liviu Luca a cumpărat licenţa de la acea doam nă. Hai să clarificăm şi chestia cu datul ordinelor. Ştiţi cine lucrează la Realitatea?... citeste tot aici

POLITICA - STAREA PRESEI: Basescu si maghiarii. Traian Basescu si politicienii. Traian si mogulii

"Oricine ar câștiga (alegerile prezidentiale din toamna), nu pot să nu repet avertismentul din trecut: stimați alegători, nu mai așteptați un Mesia pe cal alb ca să vă salveze, că n-o să vină.

E greu de cerut unui președinte al României să se comporte precum Horst Kohler, șeful de stat al Germaniei, dar putem avea pretenții de la el să nu atragă comparații cu de-alde Hugo Chavez, Mahmoud Ahmadinedjad sau, mai nou, Vladimir Voronin."

Am citat concluzia excelentului editorial scris de fostul meu coleg de la BBC, Petru Clej, pe site-ul publicatiei electronice ACUM. As putea sa construiesc un exercitiu complex de structuri argumentative, asa cum am mai facut si in alte dati.

Nostalgia dialogului socratic

In ultimele zile insa ma incearca nostalgia unui dialog rational, rece, lucid, bazat pe logica implacabila a dialogurilor socratice, in care cei doi insi care poarta dialogul isi accepta reciproc argumentele, atunci cand sunt valide, asa cum accepta si faptul ca acestea, in alte cazuri, nu sunt valide.

Voi mima aici un astfel de dialog cavaleresc, bazat pe o discutie pe care am avut-o de curand cu un prieten, caruia ii multumesc aici pentru faptul ca s-a "luptat" cu mine timp de peste doua ore, cu maxima civilitate.

Scopul este studiul de caz al situatiei lui Traian Basescu, azi, in Romania preelectorala si, in acelasi timp, post electorala. Azi, mi-am propus sa preiau elemente constitutive din structura de argumentatie a adversarilor lui Basescu si sa dezbat pornind de la aceasta.

O strategie extrem de inteligenta

Parerea mea este ca, in spatele celor spuse de catre Basescu la Tusnad, a existat o strategie extrem de inteligenta. Efectul ei a fost ca mass-media s-a aflat in imposibilitatea de a nu mediatiza cele intamplate, iar cele doua televiziuni de stiri angajate intr-o febrila si continua campanie anti-Basescu, Realitatea TV si Antena 3, indiferent de ceea ce au intentionat sa transmita telespectatorilor, au reusit sa le fixeze acestora in capete ca Basescu este un aparator al unitatii statului national roman.

Lovitura de maciuca politica data de Basescu este pur si simplu naucitoare.

Din pacate, dar exact cum ma asteptam, televiziunile, in primul rand cele doua pomenite anterior, nu au prezentat corect cele intamplate, fiindca l-au pus pe Traian Basescu intr-o lumina negativa. In mod normal, ar fi trebuit sa prezinte lucrurile exact asa cum s-au petrecut, apoi sa ii lase pe comentatori sa despice firul in 72.

Comentatorii trebuiau alesi, in functie de viziunile lor politice consacrate, astfel incat discutia sa fie una echilibrata, pe argumente-contraargumente, nu cronicile unor executii tv anuntate. Dar este normal. Asa vor face pana la alegeri. Omul a spus ceva corect, dar televiziunile i-au modificat mesajul.

"Basescu huiduit". De catre cine? In ce context? Unde? Una e ca Basescu sa fie huiduit la Timisoara, Bucuresti sau Cluj, alta este sa se intample aceasta in alta locatie. La Tusnad, de exemplu, de catre separatistii maghiari, cu pancarte pe care scria "Autonomia". Era foarte simplu sa faca stirea ca lumea:

"Basescu a fost huiduit, in cea mai mare parte, de catre cetatenii de etnie maghiara cu tendinte separatiste".

Aceasta conduita este incorecta, pentru ca ea desemneaza, cred eu, o alterare a mesajului unui om politic, pe fondul unei vendete mass-media - Basescu.

Nu am vazut nici macar un analist pe tv care sa spuna: "Basescu a procedat corect si a avut dreptate" si sa argumenteze de ce anume lucrurile stau astfel, in opinia sa. Oarecum s-a exprimat, pe tema aceasta, Hrebenciuc, care a scos in evidenta cel mai mic rau dintre cele exprimate de toate televiziunile: ca Basescu a provocat huiduielile din calcul politic. Culmea, Viorel Hrebenciuc, membru marcant PSD, partener in coalitia de guvernare, a spus acest lucru exact din calcul politic.

Cineva trebuie sa le spuna

Pe de alta parte, nimeni nu vorbeste despre faptul ca maghiarilor care au viziuni separatiste trebuie sa le spuna cineva, din cand in cand, aceste lucruri pe care le-au auzit acum cateva zile de la Basescu, si nu numai acum cateva zile.

Si depre faptul ca nici Iliescu, nici Constantinescu nu au facut acest lucru astfel. Exista mai multe momente, in perioada interbelica, in care ungurii au cerut autonomie, in diferite registre, pe diferite paliere, in diferite nise sociale si pe diferite registre vocale, iar reprezentantii Casei Regale si cei ai guvernelor liberale le-au repetat raspicat, ferm si civilizat, cu maxima politete si urbanism, ca Romania este stat national unitar.

Cine este de vina?

Este limpede ca s-a stricat ceva in relatia foarte prietenoasa dintre Basescu si o parte din mass media.

Traian Basescu a fost sustinut de Realitatea TV pana dupa alegerile prezidentiale de la finalul anului 2004. A urmat o perioada ambigua de doi ani, iar de la inceputul anului 2007, odata cu episodul biletelului lui Calin Popescu-Tariceanu, ambiguitatea a devenit tot mai transparenta, prin ea vazandu-se ironiile si zeflemelile tot mai groase la adresa lui Traian Basescu. Apoi acuzele.

De prin toamna anului trecut sau chiar mai inainte, a inceput agresiunea tot mai fatisa anti-Basescu, care, din punctul meu de vedere, nu are absolut nici o legatura cu deontologia jurnalistica:
*intrebari-editorial care sugereaza raspunsul anti-Basescu, gata de livrare moderatorului; *false mini-studii de caz, in care Basescu este comparat cu dictatorii odiosi ai planetei;
*titrari caricaturale, care directioneaza si deformeaza discutia de la bun inceput;
*dezbateri aparent obiective despre coruptie, despotism, clientelism, in care trei sferturi si mai bine dintre exemplele date sunt despre Basescu si familia sa.

Traian Basescu a fost sustinut punctual de catre Trustul Intact, in timpul campaniei pentru alegerile locale din Capitala din vara anului 2004, cand a obtinut al doilea mandat de primar general. In rest, trustul lui Dan Voiculescu a desfasurat o intensa campanie anti-Basescu.

Cine a fost de vina pentru aceasta? De la cine a inceput? De la cine a provenit ruptura? Pentru a nu mai discuta pana maine alte 100.000 de caractere cu spatii: s-au schimbat interesele celor care detin organe de presa. Acestia au inceput sa-l atace, pentru ca nu pactiza cu ei.

In prezent, se sapa tanseele pentru un macel sangeros de vorbe, false si adevarate anchete si investigatii, in care diverse servicii private si falange din serviciile statului vor pactiza cu unele sau altele dintre factiunile mass-media, prin care vom fi anuntati ca s-au petrecut, ori se petrec tot felul de grozavii, unele false, altele reale.

Dar Basescu are inteligenta sa realizeze ca sansele lui pentru un nou mandat sunt mai scazute, in contextul in care nu are sprijinul nici unui trust media important. Norocul sau, asa cum spune Petru Clej in acelasi text, este ca are contracandidati foarte slabi.

Tactica si strategie. Argumente si contraargumente

Traian Basescu da impresia ca sustine cu ambele maini actualul guvern. Dar este un guvern pe care l-a facut scrasnind din dinti, pentru ca nu avea alta solutie. Insa omul de rand nu analizeaza asa. El vede ca Basescu il sustine pe Boc, cu al sau forfetar. Al sau? Nu stim in momentul acesta exact cine anume a avut ideea forfetarului, una complet eronata, dupa parerea mea.

Exista contrargumentul ca, daca in fostul guvern liberal ar fi existat un ministru care sa provoace un scandal de amploarea si factura Ridzigate, reactia Presedintelui ar fi fost mult mai rapida si acida. In acelasi tip de contextualizare, daca forfetarul ar fi fost impus de Tariceanu, ori de al sau ministru de finante, cum ar fi reactionat Basescu? Raspuns: l-ar fi facut praf.

Concluzia ar fi, pe aceasta structura argumentativa, ca i-a "perforat" pe cei din PNL, dar cand a venit vorba de oamenii din PDL, a tacut "destul de" mâlc. Este clar ca momentul ales pentru schimbarea Monicai Ridzi, ca si schimbarea ei ex-abrupto cu madame Placinta (Luminita-n timpul liber) a fost un gest coordonat politic, astfel incat sa minimizeze pagubele politice pentru PD-L.

Iar daca nu ar fi procedat astfel, criticii sai ar fi spus ca "Basescu distruge tot in cale, facandu-le rau si celor care il sustin". Asa cum au si afirmat, in timpul negocierilor de formare a actualului guvern, in contextul discutiilor PSD - PD-L. Si atunci PD-L a cazut din lac in put? Si cum trebuia sa procedeze Basescu?

"Sa fie cel putin la fel de taios ca si in cazul fostului ministru al Apararii liberal, Theodor Athanasiu", vor spune unii. Contraargumentul meu este: Ce sa faca Basescu cu forfetarul? Sa intervina in politica guvernului? Nu de asta a fost acuzat pe vremea lui Tariceanu, ca intervine in politica Eecutivului? Nu de asta este acuzat si in cazul Cabinetului Boc? Si in aceasta varianta comportamentala, tot ar fi fost criticat. De catre aceiasi oameni.

Tara e in criza din alte motive, nu din cauza forfetarului. Este in criza din cauza lui Basescu? Ce fel de guvern trebuia sa faca el? PD-L fara PSD? Nu avea sustinere parlamentara si era calul de bataie al unei opozitii extrem de puternice, formate din PSD si PNL. PSD? Isi zapacea electoratul, iar PSD singur ar fi avut un cabinet la fel de labil in lupta cu opozitia ca si PD-L.

Un Cabinet PNL-Tariceanu? Imposibil, liberalii lui Tariceanu aveau o sustinere parlamentara insuficienta pentru a guverna, in pofida celor afirmate public de catre Calin Popescu-Tariceanu.

Dar ce sa fi facut Traian Basescu in relatia cu "mogulii"? Este clar ca Basescu nu putea sa-i lase in pace pe moguli sa faca ce vor, de capul lor. Daca se va demonstra ca lucrurile stau astfel cum afirma preedintele ca stau. Singura solutie pentru Basescu era sa stea la Cotroceni ca mumia si sa nu faca nimic, sa-l laude toata lumea ce sef de stat bun este, cum s-au petrecut lucrurile cu Iliescu si cu Constantinescu.

Dar daca ar fi pastrat o minima distanta fata de PD-L in lunile recente ar fi fost mai castigat? Adica sa critice PD-L-ul cu impozitul forfetar, de exemplu, apoi sa o dea jos pe Ridzi cat ai zice "peste"? Ar fi fost inutil.

Imediat ar fi aparut "tonomatele" si ar fi spus ca forfetarul e bun, ca nu merge din cauza lui Basescu si ar fi victimizat-o pe Ridzi, explicand ca Basescu incearca sa se spele pe maini de ea.

Orice ar face Basescu, el va fi criticat. Daca nu se ducea la Tusnad, ar fi fost criticat pentru nu s-a dus sa le spuna secuilor ca Romania este stat national unitar.

Repet: ar fi trebuit sa nu se duca nicaieri, ca astfel nu l-ar fi criticat nimeni. Ar fi trebuit sa stea inchis la Cotroceni, sa nu stea de vorba cu nimeni si sa nu deranjeze pe nimeni cu nimic. Ar fi fost presedintele ideal.

Concluzia mea este ca Traian Basescu are dreptate si procedeaza corect. Si, mai ales, vorba lui Petru Clej: "nu mai așteptați un Mesia pe cal alb să vă salveze, că n-o să vină".