STAREA PRESEI: 10 pentru Romania. Si cu Mircea Marian chelfanit pe Realitatea TV, unsprezece

Mircea Marian nu este la primul sau moment critic contra practicilor din Realitatea TV si celor ale lui Sorin Ovidiu Vantu. Dupa ce pe acest post de televiziune a inceput diversiunea cu "familia Basescu se ocupa cu trafic de armament", Adi Ursu l-a sunat pe Mircea Marian si i-a propus sa vina la editia speciala depre care am mai scris, in care Hurezeanu, CT Popescu si Ursu au incercat in van sa desfiinteze studiul Oxford Analytica.

Apoi, Adi l-a mai sunat odata pe Mircea si i-a propus sa-l ia pe sticla din redactia EvZ. Mircea Marian a refuzat, explicand ca voia sa fie in studio, fata in fata, pe cand asa nu va fi pe picior de egalitate cu invitatii din platou si refuza.

Ulterior, jurnalistul a scris pe 9 septembrie despre toate cele gretoase care se petrec in presa romana, asa cum se poate citi aici. Aseara, intr-o editie haotica a emisiunii "10 pentru Romania", Mircea Marian a fost invitat in platou. La chelfanit.

Tatulici i-a citit un fragment din propriul sau editorial, apoi l-a luat la intrebacioase: "De ce, dom'le? De ce dai in noi?". Evident, parafrazez, ca emisiunea nu poate fi gasita pe site-ul Realitatea TV, Tatu nu i-a zis exact asa, dar asta era ideea. Jurnalistul a replicat taios.

El a explicat lucruri despre care am scris si aici, ca, de exemplu, faptul ca, atunci cand Sorin Rosca-Stanescu a lansat aberatia cu trafic de arme basescian, imediat si Realitatea TV, si Antena 3 s-au pus pe rostogolit ore-n sir prostiile debitate de Sorin pe blogul lui.

Coada interventiei/explicatiei lui Mircea era cu "sunteti salariatii lui Vantu, asta e, asta trebuie sa faceti". Atunci a intervenit Adi Ursu, verde ca lemnul negru la fata locului care era, evident, umflata, stromflicindu-i lui Mircea pe sub nas urmatorul contraargument (parafraza din nou):

Cand erai tu salariat la noi, la "Adevarul", iti spuneam noi ce sa scrii?

Evident ca actiunea lui Adi comporta cel putin doua comentarii.

PRIMUL: subiectul deschis de Ursu era o diversiune la adevarata problema, ce fusese ridicata de catre Mircea; Adi a actionat, constient sau nu, distragand atentia de la chestiune; nimeni din studio nu a indraznit sa-l contrazica explicit pe Mircea Marian.

AL DOILEA: intre "Adevarul" lui Tinu& inca vreo sapte actionari minoritari si Realitatea TV, proprietate exclusiv Vantu, este o diferenta enorma de relationare intre patronat si angajati.

"Adevarul" avea atunci un actionariat difuz si se vedea cu ochiul liber cum diferiti insi din ziar au opinii politice sensibil-diferite, bine consacrate si constant exprimate public. La Realitatea TV, opiniile politice diferite, cum sunt cele ale lui Turcescu, de exemplu, sunt in prezent sub oboroc, iar Turcescu e in surghiun la Realitatea FM. Mana de fier a lui Vantu, prin interpusii sai din managementul grupului, se simte negresit.

Acum, eu inteleg perfect dorinta lui Sergiu Toader de a invita in studio inclusiv voci critice la adresa statiei de televiziune si grupului de media, ca sa arate "cat de democrati si pluralisti suntem noi".

Problema este ca e bine ca, atunci cand intra in studio, invitatii contracurent trebuie asteptati cu toroipanele la vedere si cu mitralierele pe masa.

Daca nu stau cuminti la locurile lor si nu vorbesc in linia politicii postului, miscandu-se-n front, sa stie ei ca pot fi batuti, impuscati si chiar facuti de ras, de ocara, de rusine si de pierde vara.

Apoi merita si o lectie de etica jurnalistica si echidistanta, prin raportarea la mari valori ale culturii romanesti care sunt chemate in studio.

De exemplu, inteligentul domn Tufis, ai carui discipoli au pus la punct sistemul de traducere de la Google Translate in limba romana, a fost chemat in studio pe post de martisor de 13 septembrie 2009. Lucruri prea interesante nu ne-a spus acest domn.

Defapt, am avut impresia ca nici Mihai Tatulici nu prea parea foarte convins ca are ce discuta cu el. Daca iei insa la refec si ceea ce au facut aceia pastoriti de dumnealui la Google, ajungi la niste concluzii interesante.

De exemplu, sa traducem cu Google Translate in romaneste urmatoarea fraza:

The rain in Spain stays mainly in the plain!

Iata genialul rezultat:

Ploaie în Spania stă în principal în câmpie!

Alo! Domnu Tatu! De aici ar fi trebuit, poate, sa inceapa discutia de asar' cu domnu' Tufis...

STAREA PRESEI: Cum se demonstrează că Guşă nu a rupt relaţiile de afaceri cu Sorin Vîntu (addenda)

In primul si in primul rand, se demonstreaza daca te uiti pe Realitatea TV si vezi ca nu exista zi in care Cozmin Gusa sa nu apara cel putin odata pe sticla.

Trecem peste celelalte aspecte si subliniem ca, jurnalistic, prezenta prea densa pe un anumit post de televiziune, indiferent care, a unui personaj chemat sa isi foloseasca expertiza proprie pe un anumit domeniu este un fapt care incepe prin a deveni suspecta si se termina cu a fi de-a dreptul penibila.

Un astfel de lucru dovedeste ca strategii din spatele campaniei respective nu au prea multe guri de foc insufletite, care sa afirme un anumit lucru.

Ori, analisti independenti care sa se murdareasca din cap pana in picioare si sa joace la comanda in piesa de teatru pusa in scena de dl. Vantu, prin subordonatii sai, nu prea gasesti. De cate ori l-ati vazut pe dl. Hurezeanu pe sticla in ultima luna, dand cu bazooka in Basescu? Raspuns corect: niciodata. Omul are limitele sale si orizontul sau de respectabilitate.

Atentie: Emil Hurezeanu este chiar presedintele Grupului Realitatea-Catavencu. Daca nici un astfel de om nu se exprima odata macar in pamflete live, cum ar trebui sa o faca boss-ul grupului de presa al lui SOV, atunci acesta ar trebui sa constituie un semnal pentru initiati.

Ce face Hure este ca isi permite, cu maxima sobrietate, cand apare pe sticla, intr-un context general anti-Basescu, sa exprime puncte de vedere sofisticate si intelectualizate, care, ascultate cu maxima atentie, arata o gandire ponderata, cu unele accente critice foarte bine dozate fata de activitatea presedintelui.

(Am incercat sa exprim ce face dl. Hurezeanu, intr-un limbaj apropiat de cel folosit de jurnalist, exact cand face acest lucru; sper ca am fost inteles corect)

Dar pe Iosif Boda? Acesta apare din cand in cand si exprima puncte de vedere foarte nuantate, prin care se distanteaza de politica postului care l-a invitat. Probabil ca il vom vedea mai des pe sticla in campanie

Ori poate pe Stelian Tanase ? Acesta are doua emisiuni, "Tanase si Dinescu" si "3X3", in care se margineste a le pune intrebari mestesugite invitatilor sai, avand ca rezultat ca acestia, cand este vorba de Basescu, dau in acesta.

Majoritatea invitatilor lui Tanase, ce vorbesc pe subiecte politice in care aducem vorba despre Base, sunt purtatori de mesaje anti-Basescu. Este bine sa constatam aceste lucruri, asa cum este de preferat sa observam ca Stelian nu se coboara niciodata sa faca diatribe anti-basesciene gratuite pe post, ca alti insi.

Cap de analist politic. Tot respectul! Sa mai consemnam, fara nici un alt comentariu suplimentar, ca Stelian Tanase a fost jurnalistul care de mai multe ori, in anii '90, a avut coloana vertebrala necesara pentru a spune adio mai multor televiziuni, ori a fost concediat de catre acestea, ulterior acuzandu-le de cenzura politica.

In aceste conditii, Realitatea TV nu are incotro, are un orizont de miscare destul de ingust, printre vocile mai mult sau mai putin independente sau obiective pe care le poate aduce in studio si, pentru un zvon de credibilitate, asa, ii invita prin rotatie pe oameni consacrati ca simpatizanti ai lui Basescu, precum Cristian Patrasconiu sau Sorin Ionita, care, cu maxim bun simt, spun lucruri normale, readucandu-ne in lumea reala, ceea ce mai echilibreaza putin trendul general.

Sa mai spun ca sunt in continuare consternat de agresivitatea, malitiozitatea si chiar zeflemeaua groasa pe care brusc a capatat-o Cosmin Prelipceanu, pe care chiar nu-l pot intelege, atunci cand isi jigneste invitatii politicieni ce exprima puncte de vedere pro-Basescu.

STAREA PRESEI: Cotidianul - recviem pentru un ziar (Liviu Antonesei pentru RomaniaLibera.com)

Deşi deplîngeam săptămîna trecută evoluţiile de la „Cotidianul” provocate de paraşutarea intempestivă în fruntea redacţiei a d-lui Cornel Nistorescu, în sinea mea, mai păstram totuşi un sîmbure de speranţă – mă gîndeam că nu se poate duce naibii totul, că nu poţi „strica” complet un ziar, cel puţin nu aşa de repede.

Dar se poate! Mai întîi, a continuat demantelarea echipei, pierderea cea mai importantă fiind plecarea d-lui Liviu Avram, redactor şef-adjunct, dar şi mai grav, cel mai bun jurnalist de investigaţie pe care l-a avut ziarul acesta vreodată şi unul dintre cei mai buni din întreaga presă românească.

Ieşenii nu foarte tineri îşi mai amintesc performanţele sale din presa locală de la începuturile anilor nouăzeci, iar publicul românesc l-a apreciat constant după opţiunea pentru presa centrală. La „Cotidianul”, era cel mai vechi membru al redacţiei şi cel care asigura, prin echilibrul său şi prin luciditatea sa, echilibrul de ansamblu al ziarului, într-o perioadă în care nu e deloc uşor să poţi face asta.

E o pierdere chiar mai mare decît a tuturor comentatorilor luaţi laolaltă – un comentator mai găseşti (există ofertă de scriitori care vor să facă şi ei un ban), dar un veritabil jurnalist de investigaţie se formează foarte greu.

La fel de greu ca şi un agent de informaţii bun! Din păcate, deocamdată, ziarul nici nu şi-a găsit nici măcar comentatori, astfel încît noul director trebuie să scrie zilnic, iar pe ediţia electronică chiar de mai multe ori pe zi, semnînd uneori cu iniţiale! Nu scrie mereu prost, pentru că la origine dl. CN este un jurnalist bun!, dar scrie mereu tendenţios.

Ba chiar găseşte de cuviinţă să se răfuiască, fie anonim, fie sub semnătură proprie, fie sub iniţiale, cu cei plecaţi sau cu cei care şi-au exprimat dubiile în legătură cu capacitatea sa de a relansa ziarul, ceea ce, oricum ai lua-o, un director nu se cade să facă.

Între „prospături”, la echipa de comentatori, înregistrez apariţia d-lui Marius Ghilezan, cu reputaţie, în presa bucureşteană, de mercenar perfect. Cînd îi pierzi pe Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu, Doru Buşcu, Alin Fumurescu, Daniel Vighi etc şi pui mîna pe dl. Ghilezan, nu mi se pare să se fi dat cine ştie ce lovitură!... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Jignirea inteligenţei: “Cotidianul” in jalnica derivă (Vladimir Tismaneanu)

Nota anonima (pacat ca nu e semnata direct “Alcibiade”) publicata impotriva lui Mircea Mihaies arata cat de jos intelege Nistorescu sa traga Cotidianul.

Character assassination, citate decontextualizate, un amalgam al indecentei si insinuarii, terfelirea unor personalitati ale scrisului romanesc, toate acestea par sa impinga Cotidianul nistorescian in proximitatea Tricolorului vadimist.

La fel de anost, la fel de insalubru, la fel de previzibil si, iata, la fel de toxic. Intreb din nou: ce gandesc [unii] ca Doru Buscu si Emil Hurezeanu, asistand la macularea imaginii publice a unui distins intelectual, un om care a fost editorialist al Cotidianului?

Utilizarea acestor metode probeaza de fapt convingerea lui Nistorescu ca te poti juca oricat vrei cu cititorii, ca inteligenta acestora nu valoreaza doi bani, ca presa nu are datoria de a sustine libertatea gandului si a exprimarii, ci serveste exclusiv unor interese conjuncturale dictate de ratiuni fanatic-partizane.

Cat priveste titlul grosier al notei, specific anti-stilului Nistorescu, mi-a amintit faimosul eseu al lui Marin Preda: Despre nemaipomenita inventivitate a tipului infect. (Re)cititi-l si veti intelege la ce ma refer.

Si pentru ca “stilul e omul”, ceva ma face sa cred ca “micul Rimbaud/Rembo” nu e total strain de aceasta infectie. “In vreme-aceasta Romosan/Viclean copil de casa…”... citeste tot aici

citeste si:
Mircea Mihăieş: Între şuturi şi limbi pe bani (Cornel Nistorescu pentru "Cotidianul")

STAREA PRESEI: Zgomotul şi furia domnului Nistorescu (Liviu Antonesei pentru "Romania, Libera in viitor")

Furia cu care s-a aruncat dl. Cornel Nistorescu asupra ziarului pe care a fost delegat să-l conducă, precum şi tot zgomotul provocat în jur – în afara primului efect, conjunctural – nu cred că va fi de bun augur pentru viitorul acestuia. Al ziarului, vreau să spun.

Dar şi al directorului său vremelnic, de asemenea. Debutul în noua funcţie dovedeşte completa lipsă de fler a D-Sale, faptul că este complet depăşit ca manager de presă. Să-ţi începi, în era internetului!, directoratul cu un act de cenzură e peste puterea de pricepere a unei minţi relativ normale.

În cîteva ore, textul cenzurat a apărut pe o sumedenie de site-uri şi bloguri, bucurîndu-se de o lectură de cîteva zeci de ori mai masivă decît dacă ar fi rămas doar pe prima pagină a site-ului „Cotidianul”.

Dl. Cormel Nistorescu, dorind să-i facă un serviciu prietenului dumisale, dl. Petru Romoşan, i-a făcut, pînă la urmă, un imens deserviciu. Sutele, miile de reacţii şi comentari negative la adresa directorului debutant nici nu mai contează, nici diagnosticul stabilit de „Agenţia de Monitorizare a Presei”, că avem cu un act calificat de cenzură, nu cu o decizie de „politică editorială”, care a căzut ca bomboana pe coliva libertăţii de opinie.

Dacă primul pas a fost făcut cu stîngul, al doilea a continuat firesc direcţia – demiterea d-lui Cristian Pătrăşconiu, aflat de altfel în concediu, a produs lanţul de demisii şi refuzuri de a mai colabora cu ziarul, de la întreg „Colegiu editorial”, dizolvat a doua zi!, şi pînă la colaboratorii din ţară şi străinătate, cei care dădeau ziarului aerul că nu e pur şi simplu o altă gazetă bucureşteană – să pierzi în doua-trei zile semnăturile unor Doru Buşcu, Emil Hurezeanu, Ioan T. Morar, Theodor Baconsky, Daniel Vighi, Alin Fumurescu etc este, într-adevăr, o mare performanţă. În momentul de faţă, încă nu ştiu dacă vor mai semna d-nii Mircea Dinescu, Costi Rogozanu şi Cristian Pârvulescu... citeste tot aici