STAREA PRESEI Andrei Gheorghe: Tot sistemul [Realitatea-Catavencu] paraie pe la incheieturi (interviu de Petrisor Obae)

Excelent interviu realizat de Petrisor Obae cu Andrei Gheorghe, dupa concedierea sa de la Radio Guerilla, prin bratul inarmat al lui Mihnea Vasiliu.

O sa las celor interesati placerea de a citi acest interviu beton, care insa este foarte-foarte lung, in care Andrei le da niste castane ca grenadele exact celor ce le merita.

Si-ar fi avut locul pe regalele oricarui mare cotidian, dar, avand in vedere vremurile cretine pe care le traim, nu mai gasesti cotidianul acela care sa il publice...

Voi da aici niste spicuiri din acest text de presa de exceptionalitate, lasand cui este interesat placerea sa lectureze tot interviul.

Cred că (Realitatea-Catavencu - n.n.) sunt într-un rahat financiar isteric îngrozitor. Cred că au uriaşe probleme. Cred că s-a pierdut raţiunea şi se acţionează absolut instinctiv, greşit şi că în general nu mai este niciun fel de strategie sau viziune. Şi tot sistemul pârâie pe la încheieturi.
(...)
Este o organizaţie care este compusă din nişte domni, care funcţionează, aşa este spiritul lor, în ceea ce se cheamă gaşcă. Găşti. Dar nici nu îmi place să zic găşti. Poate ar trebui să găsesc un alt nume. Nu ştiu, grupuleţe, grupuscule de influenţă, care toate se învârt, brownian, în jurul salariilor, banilor daţi de Vîntu.
(...)
Că de altfel asta e singura lor motivaţie a existenţei în acel loc. Nu producerea unui conţinut interesant, nu depăşirea unor standarde profesionale, ci prezervarea banilor pe care îi primesc. Toate aceste găşti au politici interne, agende, interese continue. E o şerpărie de mediocrităţi.
(...)
Şi atunci, în continuu sunt războaie, duşmănii, răzbunări, fronturi, deschise, închise, atacuri şi contraatacuri, gaşca lui Buşcu, Morar şi Caţavencu care se bate cu gaşca lui Toader şi gaşca lui Popa, care nu-l suportă pe nu ştiu cine.

Citeste tot interviul lui Petrisor Obae cu Andrei Gheorghe

Nota: am avut de gand initial sa dau, in aceeasi maniera, un alt interviu foarte bun cu Nistorescu facut de Ovidiu Simonca, dar, dupa cel realizat de Petrisor, nu mai are nici un farmec.

STAREA PRESEI: Vîntu către Nistorescu: ”Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon” (Andrei Craciun & Vlad Stoicescu pentru EvZ)

FotoInfo: Scanare a primei pagini a unei editii din "Evenimentul Zilei", cu un editorial de Cornel Nistorescu in deschidere. Nistorescu, un ziarist pe care il respectam foarte mult pe atunci. Cu care mi-as fi dorit atunci sa lucrez. M-a ferit bunul Dumnezeu!

Evenimentul Zilei a trecut, de la stirea alba despre ceea ce se intampla la "Cotidianul", la materiale grele, consistente, de sinteza, folosind chiar cuvintele scrise in anul 1997 de actualul boss de la "Cotidianul".

Iata şapoul anchetei publicate azi pe site:

În 1997, Cornel Nistorescu îi făcea lui Sorin Ovidiu Vîntu un portret care ar flata orice mafiot: profesionist al răului, fără memorie, ”ca cel care îţi spintecă abdomenul, apoi se spală tacticos şi se parfumează în baie”, un individ fără scrupule, care se foloseşte de oameni, le extirpă glanda morală, dă şpăgi ”cu geamantanul” şi, mai ales, nu lasă nicio urmă.

Vîntu îl căutase pentru o colaborare în presă, pe care o înţelegea ca pe o lume a marionetelor care execută ordinele primite la telefon.

Cautam de cateva zile acest text al lui nea Cornel si stiam ca el poate fi gasit la Biblioteca Centrala. Felicitari colegilor de la EvZ, s-au miscat repede si fac o sinteza a chestiunii in speta.

Editorialul lui Cornel Nistorescu, din iunie 1997, se numeste "Culoarea banilor". Citez din Evenimentul Zilei, editia de astazi:

În tabletă, gazetarul mărturisea că omul de afaceri i-a recunoscut că dă bani ”cu geamantanul”, ”fără să lase urmă”, şi politicienilor de la Putere, şi celor din Opoziţie, că are ”o armată de foşti ofiţeri de securitate, de contrainformaţii şi din fiecare oraş mare sau centru de judeţ detaşez câte doi sau trei” şi că vrea să facă bani din presă, unde are nevoie de oameni fără principii: ”Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon. Eventual punem şi o cameră video ca să aveţi sentimentul că vorbiţi cu cineva. Să-l vedeţi cum transpiră când daţi ordine”.
(...)

Nistorescu recunoaşte că se uita ciudat la fostul puşcăriaş Vîntu, ”la acest om de afaceri adus de valurile tulburi de după 1990 dintr-un modest oraş din Moldova la gurile de metrou din Bucureşti”.
(...)

Cu o uşurinţă uimitoare, domnul Vîntu îşi uită biografia. Câţiva ani în puşcărie nu sunt decât un ambalaj de îngheţată scăpat pe covor. O capacitate de desprindere de ziua de ieri pe care o întâlneşti foarte rar.
(...)

Voia un plan inteligent de cumpărare a ”Rodipetului”, a fabricii de hârtie Letea, apoi procente în principalele ziare.
(...)

Încercam să înţeleg. Presa înseamnă credibilitate! Aveţi un capăt de aţă sau de curea de care să fiţi agăţat? A început să râdă. Eu nu las nicio urmă, a spus el. Aţi jucat cu vreuna din tabere în campania electorală, l-am întrebat eu? Cu amândouă şi fără nicio urmă. Totul la geamantan! Domnul Vîntu voia două ziare. Unul serios, care să bată la vârful societăţii şi unul de scandal. Şi nimeni să nu ştie niciodată cine se află în spatele lor.
(...)

Domnule, eu am o armată de foşti ofiţeri de securitate, de contrainformaţii. Şi din fiecare oraş mare sau centru de judeţ detaşez câte doi sau trei. Fără o echipă profesionistă de informatori în reţea nu se mai poate face nimic. Nici documente, nici scandal, nimic!... citeste tot aici

NOTA: Nu, interviul de maine din EvZ nu este primul cu Cornel Nistorescu, de cand a inceput scandalul acesta. Primul interviu ii apartine lui Petrisor Obae, fostul vostru coleg de la EvZ si poate fi citit aici.

STAREA PRESEI: Nistorescu s-a autopropus sef la Cotidianul (dintr-un interviu al lui Petrisor Obae)

Asa cum ne-am obisnuit, Petrisor Obae sta, sta, le coace, apoi tranteste cate o perla de presa.

Precum acest interviu foarte bun cu noul sef de la Cotidianul, Cornel Nistorescu, asupra caruia m-am oprit, pentru ca este plin de lucruri foarte-foarte interesante.

Primul si cel mai important este ca de aici aflam ca Nistorescu s-a autopropus director la Cotidianul: "Mie mi-a venit ideea, daca vrei sa stii", zice Nisto.

Daca vrei sa stii? E numai una dintre ultimele arogante ale lui Cornel Nistorescu, daca-mi este permis sa ma exprim olecutza precum Jiji Becali.

Petrisor insista elegant, iar Nisto devine ironic: "Da, mi-a trecut asa prin cap, intr-o seara, ideea ca ar trebui sa onorez invitatia lui Ratiu". Petrisor, finut, dar nu se lasa. Insista. Nea Cornel devine agresiv, pentru ca nu-i convine sa detalieze: "Daca ti-am spus odata ca mie mi-a venit ideea, de ce ma intrebi de trei ori?".

Aici exista un raspuns simplu: "de ce treci codri de arama" (Eminescu). Asta Petrisor (brava, batraneeee, te iubim sincer!) nu se lasa, iar Nisto devine grosier, trecand de la ironie la zeflemea si folosind retorica: "Am vorbit intai cu mama, daca ma lasa. Nu ti se pare ca depasesti o anumita limita de insistenta? Mai ai vreo intrebare?".

Ideea este ca niciodata nu mi-a trecut prin cap macar sa fiu arogant cu un ins care nu este eu, indiferent de varsta lui, a mea, cine sunt si cine este acesta. Petrisor Obae ar trebui respectat pentru ceea ce face, inclusiv de catre Cornel Nistorescu. Asemenea agresiuni verbale golanesti ma deranjeaza. Cineva trebuia sa va spuna si asta: nu se face, domnule Nistorescu!

In intertitlul "Nu intenţionez să refac echipa Evenimentului zilei", Cornel Nistorescu spune niste lucruri cu care sunt de acord. Le-a mai spus mai demult, in alt interviu ce i-a fost luat tot de catre Petrisor Obae. Le-a spus si CT Popescu.

20-30 de opinii şi editoriale nu fac un ziar, fac o adunătură de opinii şi editoriale. Ziar nu înseamnă colecţie de opinii.

investigatiile au cam disparut in presa

ziarele româneşti[,] produse jurnalistice făcute din surse de pe Internet

Ceea ce nu inteleg este insa altceva, valabil si pentru Nistorescu, si pentru CT Popescu, si pentru Cristoiu, care acum critica unde a ajuns azi presa "clasica": meseriasilor, vectorilor de opinie, teleastilor, voi unde erati in anii '90, cand s-au pus bazele acestei mari porcarii? Traiati pe planeta Marte? Au poate pe Venus?

A, si ca sa fie clar de ce pun la fiecare postare a mea cu Nistorescu o poza mica, mica de tot cu acest domn: pentru ca eu cred ca este foarte-foarte mic.

STAREA PRESEI: Cotidianul spre online. Mihai Nicut si Ciprian Ranghel, chapeau bas!

Restructurari masive la ziarul Cotidianul, din Grupul Realitatea-Catavencu. Pe 1 iulie a.c., sefii de sectii au fost chemati si li s-a spus ca salariile se vor reduce cu intre 10% si 50%.

Azi, aceiasi sefi de sectie au fost chemati de catre Doru Buscu si Adrian Ursu si li s-a spus ca, din 60 - 70 de salariati de la Cotidianul, 37 au fost trecuti pe editia online, dintre care, conform surselor mele, 24 pe salarii de 1.000 de lei. De la toate departamentele.

Sefii de sectie au fost rugati, conform unor surse, sa injumatateasca departamentele, impartindu-le pe caprarii: print si online. Conform altor surse, sefilor de sectie li s-ar fi spus si care sunt cei pe care trebuie sa-i pastreze, precum si cei pe care sa-i trimita la editia online.

Cei care trec la editia online vor primi un salariu de 1.000 de lei, iar cel putin unii dintre ei vor avea libertatea de a lucra de acasa si de a-si cauta si alte colaborari.

Am vorbit cu mai multi jurnalisti de la Cotidianul. Unii mi-au spus ca, practic, micsorarea aceasta drastica a salariilor este o metoda de a-i obliga pe unii sa-si caute alte locuri de munca.

Acum voi scrie despre doi baieti adevarati: un sef de departament si un redactor sef-adjunct au iesit, din discutiile cu conducerea ziarului, verzi la fata si au spus: "eu nu fac asa ceva" - Mihai Nicut (foto 1), sef de departament economic; "eu nu fac asa ceva cu oamenii mei, treceti-ma pe mine pe online cu 1000 de lei si am rezolvat problema" - Ciprian Ranghel (foto 2), redactor sef-adjunct.

De altfel, se stie deja ca Ranghel va fi inlocuit din functie si in locul sau va fi pus un alt sef de sectie. Am tot respectul pentru ambii. Ii cunosc de foarte multa vreme si stiu ca sunt niste oameni de caracter. Ciprian mi-a fost, pe vremuri, coleg la un alt ziar Cotidianul, iar Mihai Nicut este vechiul meu tovaras de presa economica.

Nu vreau insa sa se inteleaga ca ii judec pe ceilalti sefi de sectie de la "Cotidianul", care au procedat altfel. Fiecare are poate motivele si motivatiile sale. Mai cunosc si alti oameni de mare caracter acolo. Unii au rate la casa, ori copii mici.

De exemplu, este acolo un om de mare caracter, cu care am facut armata aproape in acelasi pluton. Si nu este singurul. Deci sa nu fiu inteles gresit, dar chapeau bas Mihai & Ciprian.

Conducerea ziarului va incepe acum probabil realizarea unui cotidian cu opt pagini de comentarii politice si, in rest, a unui ziar politic si de actualitati. Nu cumva pe print, pana dupa campanie, va ramane un miniziar specializat, apoi va trece complet de pe print pe online?

Iata o intrebare pe care am incercat sa i-o pun lui Adrian Ursu, un tip de treaba, aflat in acest moment in postura ingrata de a conduce aceasta restructurare profunda.

Nu am reusit sa vorbesc cu el, pentru ca mi-a spus ca este intr-o sedinta. Poate, adaug eu, una legata chiar de aceasta restructurare. Important pentru jurnalistii de la Cotidianul este sa astepte, fiecare dintre ei, o decizie scrisa, pentru asa, pe vorba-n vant, nu are nici un fel de valoare juridica.

Voi incerca in continuare sa caut interlocutori din interiorul acestui ziar. In pofida faptului ca ultima data am lucrat cateva luni la acest ziar prin anul 2002, ma simt legat de aceasta publicatie. Cred ca azi marele senior crestin-democrat Ion Ratiu se intoarce in mormant.

Cristi Godinac, liderul FRJ Mediasind, mi-a declarat: "Orice diminuare a salariilor si sporurilor sub cuantumul prevazut in Contractul Colectiv de Munca la nivel de Ramura Mas-Media (CCM-MM) este o ilegalitate. Pentru cei care au nelamuriri, MediaSind va consilia gratuit jurnalistii.

Conform ultimei anexe la CCM-MM, cea de anul acesta, daca unui jurnalist i s-a restructurat postul, acesta beneficiaza de salarii compensatorii si dreptul la somaj, astfel:

* doua salarii compensatorii, daca li se acorda perioada de preaviz platit;

* trei, daca disponibilizarile de personal depasesc 10% din cifra de personal;

* patru, daca unui angajat i se desface contractul de munca fara preaviz". Nu este cazul Cotidianul, asa cum am vazut.

Vad ca si Tibi Lovin a scris pe acelasi subiect, ca si Petrisor Obae. Dupa informatiile mele, se pregateste de asemenea sa scrie pe acelasi subiect cel putin Evenimentul Zilei, prin Doinel Tronaru.

STAREA PRESEI: Consideratii pe marginea unui interviu luat de Petrisor Obae lui Cornel Nistorescu

In urma unui foarte bun interviu realizat de Petrisor Obae cu jurnalistul Cornel Nistorescu (interviu pe care l-am ascultat cu sufletul la gura, asa cum te uiti la un film politist), am explicat, intr-un comentariu de sub acest interviu, ca nu voi scrie si eu inca un editorial pe acest subiect.

Paradoxal, chiar asta si fac in acest moment, pentru ca tema nu ma lasa in pace. Si nu ma lasa in pace pentru ca este extraordinar de importanta.

Cat de democratie este democratia noastra, ei bine, depinde in buna masura de starea presei. La un moment dat, ma apucasem sa scriu un eseu pe acest subiect, unul pe care ma gandeam sa il transform in carte.

Si ma mai gandesc. Pentru ca sunt foarte multe lucruri de spus. I-am auzit de mai multa vreme pe Cornel Nistorescu, dar si pe Cristian Tudor Popescu exprimandu-se public foarte critic la adresa rezultatului a ceea ce in buna masura au facut chiar ei din presa romana. Intr-un fel, este si acesta un fel de a-i taia unui om picioarele si a-l critica apoi. Pentru ca nu poate sa mearga.

Exista o generatie intreaga de jurnalisti de mare calibru, pe care i-a prins Momentul 1990 in functii de conducere, ori au ajuns ulterior in acestea, avand ocazia sa faca presa fara nici un fel de cenzura, in afara de cea profesionala. In loc sa cante precum ciocarliile, au gagait monosilabic, precum Marinela Nitu la "Happy Hour".

La toti am vazut talent, extrem de mult talent. Cred ca Nistorescu este cel mai mare reportajist pe care il avem dupa 1990, CT Popescu cel mai mare polemist, iar Ion Cristoiu cel mai mare facator de organe de presa.

Este parerea mea, poate ca gresesc. Din pacate, nu i-a interesat sa lupte deloc contra aluviunilor de nechemati in presa, recrutate de ei si de catre ceilalti care se aflau in posturi de conducere.

Primii ani de dupa 1990, in presa au intrat tipi idealisti, care voiau sincer sa faca meserie si nu prea stiau cum, scriind din instinct. Meseria invatata de la maestrii lor i-ar fi putut ajuta sa devina niste nume, niste excelenti jurnalisti. Din pacate, de la maestrii lor au invatat si lucruri mai putin bune: cum sa se plece cat mai mult, sa se tavaleasca in noroiul celor mai mizerabile compromisuri si sa vaneze cel mai mare contract.

Clauza de constiinta? Ce este aceea? Banu', frate, banu' conteaza! - este refrenul obsedant, pe care l-am auzit in toti acesti ani, de la oameni la care am tinut, pe care i-am respectat si i-am apreciat. Astfel, am ajuns acum in situatia ca acei putini care mai lucreaza in presa, dintre cei care au inceput visatori aceasta meserie in primii ani de dupa 1990, se intreaba in ce fel de meserie sa emigreze cat mai rapid, pentru ca gluma cu emigratul in Congo s-a rasuflat demult.

In acest moment, revolutia si-a mancat copii, iar majoritatea corifeilor presei de dupa 1990 au fost aruncati in sus cu atata avant, ca aceia pe care i-au luat de crescut le-au luat locul in schema redactionala. Si fac exact ce au invatat de la maestrii lor. Sub acestia, apar noi generatii de mutanti, care nu stiu sa iasa pe teren, cu pixul si carnetul in mana, sa ia o declaratie in exclusivitate.

Defapt, nici nu este indicat sa faci un asemenea gest iresponsabil. Seful de sectie te va lua la ochi, pentru ca te va recepta ca pe un pericol, in ascensiunea sa in ierarhia redactionala. Protagonistii conferintei de presa sau, in general, evenimentului, vor suna in redactie, sa se planga ca ai fost obraznic. Chiar daca nu ai fost. Nici nu mai conteaza aceasta.

Rezultatul acestei stari de fapte este ca redactiile s-au transformat in niste colectii de vanatori avizi de stiri pe Internet, scrise de cele cateva agentii de presa romanesti. Vanatorii stau ziulica-ntreaga cu ochii bolditi in calculatoare si se bat intre pe aceste stiri. Cine-a vazut-o primul. Atat. Astfel, calitatea informatiei date de ziarele noastre cu nume a scazut considerabil si, odata cu aceasta, si tirajele.

Iar jurnalistii de calitate care mai exista, ori au nervii tari si pielea groasa si fac munca de functionar, ori incearca sa faca treaba pe cont propriu, precum Petrisor Obae sau Calin Cosmaciuc, ori s-au apucat de alte meserii, dupa veleitatile fiecaruia, precum Cristian China. Am exemple cat nu-mi ajunge timpul sa scriu.

Cealalta fata a monedei arata cam astfel: ce sanse aveau Cristoiu, Rosca Stanescu sau Nistorescu, daca erau niste sfinti, strangeau banii castigati in anii de tiraje mari si investeau in presa curata 100%? Puteau rezista pe piata? Ma indoiesc. Presiunea capitalului a fost tot mai mare, atat de mare, incat doar geniu al business-ului, pe langa jurnalist cu stofa, sa fi fost, si te descurcai.

Eu recunosc ca nu stiu daca, presupunand ca as fi fost unul dintre acesti domni (pe care ii respect pentru calitatile lor, pe unii dintre ei pentru ca au fost maestrii mei si, deopotriva, ii critic pentru ce cred eu de cuviinta sa-i critic), m-as fi descurcat mai bine decat ei. Poate ca as fi dat faliment frumos si vertical.

Dar ucroniile nu ma intereseaza decat atunci cand scriu beletristica. Acum situatia este foarte grava. Il respect pe Cornel Nistorescu, pentru faptul ca are luciditatea sa constate starea deplorabila in care a ajuns azi presa. La fel, il respect si apreciez si pe CT Popescu, pentru diatribele pe care le-a lansat si, probabil, le va mai lansa pe acest subiect.

L-am auzit insa pe Nistorescu spunandu-i lui Obae ca in vremuri de criza vor fi triate valorile, ca nu exista alta solutie. Ma indoiesc profund, domnule Nistorescu. Cred ca nu stiti ce poate realitatea cruda.

Eu cred ca vor rezista, in primul rand, trei tipuri de indivizi, in presa, ca si peste tot; toate lichelele competente; multe lichele incompetente; pilosii competententi; multi pilosi incompetenti. Na, ca sunt patru tipuri. Dincolo de aceste categorii, pe ici, pe colo, va mai scapa, bine de tot jumulit, cate un om competent si vertical.