FOTBAL - NATIONALA Titi Dumitriu: "Francezii nu pun osul"

Fost secund al primei reprezentative a României la Cupa Mondială din 1994, tehnicianul oferă o rază de speranţă tricolorilor în meciul cu Franţa. El e convins că jucătorii lui Raymond Domenech au mai multe interese la echipele lor de club.

De când nu mai antrenează, Dumitru Dumitriu s-a transformat într-un veritabil analist sportiv. Fostul antrenor al Stelei şi "secund" al generalului Anghel Iordănescu la echipa naţională, tehnicianul a rămas acelaşi critic fin atunci când vine vorba de gruparea din Ghencea sau de prima reprezentativă.

Ţiţi a vorbit, pentru evz.ro, despre şansele naţionalei lui Răzvan Lucescu mâine pe "Stade de France". Fan nedeclarat al lui Lucescu junior, Dumitriu e convins că tricolorii pot da lovitura în meciul împotriva Franţei, în ciuda faptului că Raymond Domenech are în gestiune una dintre cele mai bune generaţii din istoria fotbalului francez.

"Băieţii lui Domenech sunt prea preocupaţi de situaţia de la club şi nu pun osul la echipa naţională", e convins Ţiţi Dumitriu, care spune că pe "Stade de France" va fi un meci strâns... citeste interviul aici

JURNALUL LU' BUDELU: Caut un investitor pentru Rapid Bucuresti

De cativa ani m-am saturat de George Copos si caut un investitor pentru echipa mea de suflet, Rapid Bucuresti, asa cum am cautat si pentru echipa mea de suflet, Unirea Focsani. Pentru Unirea nu am gasit si probabil ca asa se va intampla si in cazul Rapidului.

Cand aveam cinci ani, tata m-a dus la primul meci de fotbal, pe stadionul cel vechi din nordul orasului. Atunci am vazut niste tipi alergand pe un teren dupa o minge. 22. Era fotbalul, un sport nobil. Ulterior, aveam sa descopar ca e jucat de oameni destul de ignobili. Apoi ca este patronat de insi si mai putin dusi pe la biserica.

Pe atunci, Focsanigeles, orasul meu natal, avea doua echipe: Automobilul si Luceafarul. Cei de la Luceafarul erau asa saraci, ca microbistii din tribuna ar fi putut sa le faca pomana si pungile de seminte pe care le rontaiau in timpul meciurilor. Cei de la Automobilul (nu incercati, nu veti gasi nimic despre ei pe Internet) si-au schimbat curand numele in Unirea Focsani si au fost pana in anul 2005 echipa fanion a orasului.

Un fel de Gloria Bistrita de pe vremuri, despre care toata lumea stia ca ar fi putut oricand sa intre in primul esalon, insa nu o facea, pentru ca era bine la caldurica, in Divizia B. Acasa, am inceput sa ma uit cu tata la meciuri. Tata era si este stelist, asa ca eu, prin contrapondere, la derbyurile Steaua - Dinamo, tineam cu echipa adversa.

Si pentru ca pe atunci la "echipa adversa" erau niste jucatori de senzatie, ca Florea Dumitrache, Mircea Lucescu sau Cornel Dinu. Intr-o buna zi, am aflat ca ne-a venit un jucator la Unirea, pre numele sau Bebe Nasturescu. Pentru ca numele mi se parea cunoscut, am inceput sa pun intrebari si am intrat in mitologia unui alt gen de fotbal, care incepea de pe atunci sa dispara.

Fotbalul driblingului romantic, care conteaza mai mult decat faultul, fotbalul barei mai importante decat golul, fotbalul portarului care ajunge atacant daca se enerveaza putin. Fotbalul lui Tataru, Lita Dumitru, Nicky Dumitriu, Necula Raducanu: Real Rapid Bucuresti.

Intre timp, l-am vazut pe Bebe Nasturescu manifestandu-se pe teren pentru Unirea, pe extrema dreapta si am vrut sa-l vad mai de aproape, asa ca m-am dus langa plasa gardului, sa-l vad cum dribleaza. Atunci l-am auzit. Ceea ce am auzit este ireal.

Ce credeti ca facea omul, cand primea mingea la picior si pleca in dribling? Vorbea cu sine insusi cu glas tare: "Hai, Bebita! Hai, ca esti cel mai tare! Nimeni nu mai este ca tine, o sa-i bati pe toti, o sa-i depasesti! Hai, Bebita!", iar fundasul advers, uimit de ce-i auzeau urechile, se bloca si-l pierdea din ochi pe marele Nasturescu.

Acum, Unirea s-a transformat in CSM Focsani, fara un finantator, proprietatea CJ Vrancea, fosta Unirea 2002 Focsani, fosta Diplomatic Focsani, fosta FC Vrancea, fosta FC Acord Focsani, fosta..., iar pentru Rapid caut in continuare un sponsor. M-am saturat de Copos, de Taher si de tot neamul lor.

Caut un individ dedicat (si nu sunt singurul), care sa iubeasca fotbalul si sa fie dispus sa iubeasca si bara in care se duce mingea, in loc sa intre in plasa portii. Care sa investeasca bani in ceva ce intelege. Care sa aduca gloria sportiva unui brand ce a facut istorie in fotbalul romanesc.

Se aude? Ma aude cineva, sau trebuie sa ajungem iar in Divizia B, ca sa urcam din nou Golgota performantei cu un alt mafiot de onoare al tarii in fruntea bucatelor clubului?