STAREA PRESEI: Lazarov îi atacă din mormânt, în legitimă apărare, pe incompetenţii lui Vîntu (Dan Badea)

"Profesioniştii" lui Vîntu de la Realitatea TV îşi dezvăluie, tot mai des, neuronul singuratic care le bântuie prin căpăţâni.

În seara asta, fără pic de respect pentru memoria cunoscutului om de televiziune Valeriu Lazarov, decedat azi dimineată la Madrid, "berbecii" lui SOV au postat un ditamai News Alert pe pe ecranul pe care se derulau imagini mai vechi ale celui decedat.

Un fel de "a murit Lazarov, dar, nenorocire, i-a luat foc lui Sârbu un depozit de recuzită de la Buftea şi şapte autospeciale au fost trimise să-l stingă!".

Este incredibil cât mult îi preţuieşte Sorin Vîntu pe incompetenţi. El are însă o scuză: un prost util într-un moment critic (vezi campania care vine) valorează cât 1000 de deştepţi. Asta nu ma împiedică însă să beneficiez, vorba lui Lazarov, de telecomandă.

"Telecomanda este o armă de autoapărare" a spus, odată, Lazarov, cu referire directă la incompetenţi de tipul celor angajaţi în televiziunea lui Vîntu.

BadPolitics: Cum pui pe butuci un ziar economic (+ nota posesorului blogului)

Cu siguranta, toti ne-am intrebat de ce unele proiecte au un succes rasunator cu resurse limitate, in vreme ce altele, care dispun de resurse aproape fara limita (si aici ne referim in principal la bani si mediatizare intensa), esueaza lamentabil.

De multe ori, esecul nu depinde de forte externe imense, ostile, oculte si implacabile. In cele mai multe dintre cazuri, esecul este inscris adanc chiar in gena proiectului. Astfel, daca acesta nu moare odata cu prima respiratie, se stinge in frageda pruncie. Asa a patit si distinsa publicatie Arici Pogonici.

1. Te uiti de jur-imprejur si cauti insistent prin cotetele vecine un caine, care, chiar daca nu e el de cine stie ce rasa, poate sa alerge macar pe distante scurte. Perceptia subiectiva este importanta in acest caz! Ignora coloritul blanii sau starea caninilor pentru ca este greu, aproape imposibil de gasit un caine care sa fie/sa mimeze bine ca este competent, sa faca giumbuslucuri si sa alerge performant. Asta e!

2. Ii dai un os mare si suculent de ros si o zgarda rosie cu numele lui pe ea, ca sa se simta important. Cainele trebuie sa simta ca ii este flatat orgoliul, asa ca trebuie mangiat periodic pe cap si pe burta cu diverse bonus-uri... citeste tot aici

NOTA: (Fara nici o legatura cu versiunea jurnalistica la "Ferma Animalelor" de mai sus - o lectura foarte instructiva pe care va sfatuiesc sa o duceti pana la capat, pentru ca este plina de invataminte)

Pe la inceputurile Business Standard, eram un proaspat laureat al Premiului CRP pentru jurnalism economic, pe care-l castigasem ex-aequo impreuna cu Iuliana Roibu de la Business Magazin.

Business Magazin era patronat de Publimedia, unul dintre sponsorii concursului.

Eu reprezentam Revista Bilant, o publicatie upstream, care s-a desfiintat la o luna si jumatate dupa concurs.

La doua saptamani dupa concurs, am avut o sedinta impreuna cu Dragos Stanca si Andreea Rosca din grupul Realitatea-Catavencu, in care am fost rugati sa stam linistiti, pentru ca vom primi toti oferte consistente din interiorul trustului, pe potriva competentei noastre recunoscute.

Gabi Folcut si Laurentiu Gheorghe au fost angajati rapid la Business Standard. Dupa ceva timp, Laurentiu a plecat la Financiarul. Pana la sfarsitul lunii iulie, am fost plimbat prin mai multe redactii Realitatea-Catavencu, pilotat de Andreea Rosca.

Andreea Rosca m-a trimis la Adrian Marsanu, redactor-sef la Business Standard. Acesta mi-a spus ca la ei nu mai sunt locuri. M-am intors la Andreea Rosca si i-am spus ca Adrian Marsanu mi-a spus ca nu mai sunt locuri. Andreea Rosca m-a rugat sa trec peste o saptamana, sa vorbeasca ea cu Vlad Macovei, redactor-sef la Cotidianul.

Peste o saptamana am vorbit cu Vlad Macovei, care mi-a spus ca, la competentele mele, nu puteam fi mai putin decat senior editor, dar sa mai am rabdare putin si sa-l sun peste o saptamana. Am mai asteptat deci o saptamana.

M-am vazut cu Macovei din nou, care mi-a spus ca nu prea mai sunt locuri, dar sa vada ce poate sa faca pentru mine. Sigur am un loc de senior editor, sa nu-mi fac griji. Au urmat doua saptamani in care l-am sunat zilnic (si seralnic) si nu a raspuns. Probabil ca era omul ocupat.

Pana la urma ne-am vazut si mi-a spus ca nu are nimic pentru mine si sa revin poate peste o luna sau doua. Un mod tipic de a plimba oamenii si de a le servi pastila amara cu incetinitorul, in portii treptate. Asa am ajuns sa accept oferta Active Soft, care la vremea respectiva mi s-a parut cea mai serioasa.

Pe vremea aceea, eram un grup de prieteni, cam toti jurnalisti de economic-finante, care ne-am facut abonamente gratuite prin SMS la Business Standard.

Planul nostru era simplu. Vazusem de la inceput ca ziarul era foarte slab. Cea mai importanta stire de linie a zilei de pe NewsIn era deschidere de ziar.

Wunderbaum!

Furtunile de idei din acea redactie, despre care vorbeste Andreea Groenendijk aici, erau in mod evident bune sa agite apa dintr-un pahar.

Nu-i mai trebuia decat un mic branci noului quasi-ziar ca sa ne lase, pentru sanatatea presei romane.

Ne-am decis sa ne facem toti, in numar cat mai mare, abonamente gratuite prin SMS la Business Standard, pentru ca in momentul in care se termina promotia, ne vor cere bani si noi vom spune pas, sa producem un soc financiar micului simulator de ziar de business. Ulterior, spre surprinderea mea, am aflat ca pe networking, spontan, ideea a capatat o mare amploare.

Ne-am inselat insa. Naivitatea, bat-o vina: acel moment a venit bine-mersi, am produs socul, dar degeaba. A trebuit sa vina marea criza, si totusi acum, cred eu, se produce doar o reasezare a cercurilor de interese intra-redactie, nimic mai mult. Copiii monstrului se halesc intre ei. Atat. Simulatorul de cotidian economic continua sa subziste.

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Cine-o mai fi si Alex Stefanescu?

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

Un alt exemplu este cazul scandalos, din punctul meu de vedere, pe care-l voi povesti aici. Principala preocupare in redactia Ziare.com era si este sa stai cu ochii in cele doua televizoare, dintre care unul merge pe Realitatea TV, iar celalalt pe Antena 3.

Odata, cand am ramas singur cu cele doua televizoare in redactie, mi-au marturisit ca s-au saturat si vor sa faca schimb, sa mearga fiecare pe celalalt post de televiziune. Asa se strica unele televizoare! Asa ca le-am schimbat intre ele. Colegii mei cred ca nu si-au dat seama nici pana in ziua de azi de acest lucru atat de important.

Cel putin editorii coordonatori exact aceasta fac, iar editorii si redactorii primesc sarcini de serviciu, pornind de la ceea ce vad editorii coordonatori in stirile de pe Internet si in cele de pe A3 si RTV.

O activitate stupida, care nu are legatura cu aceea de jurnalist, ci mai curand cu cea de robot scrib. La Radio Mix, in urma cu mai multi ani, Cosmin Pacuraru a pus in practica acest stil degenerat de presa. Dar el a facut acest lucru din lipsa banilor necesari pentru a-si trimite subordonatii pe teren.

Toti oamenii care au lucrat in subordinea sa insa s-au lansat in cariera, devenind profesionisti binecunoscuti. Carmen Ivanov este reporter la Realitatea TV si bloger. Paul Ispas este bloger, dar si un iT-ist excelent.

Andrei Paleu este redactor la Europa FM. Dan Chiper este voice-over la Realitatea TV. Dumitrina Galantonu este editor la HotNews. Vali Fleancu este directorul unui post de radio din Bacau. Gabriel Neacsu este la Magic FM. Iosif Buble, fostul documentarist al lui Carol Sebastian pentru emisiunea “Romania la Rascruce”, este reporter la A1-A3 si bloger. Exemplele pot continua.

Insa copiii de la Ziare.com, saracii de ei, cu greu vor reusi poate sa se dezmeticeasca si vor trebui probabil sa faca eforturi serioase ca sa-si upgradeze hardurile, pentru a putea intelege ce e aceea presa, actul jurnalistic, interogarea unei surse, interviul incrucisat, interlocutorul ostil sau dezvoltarea subiectului pe subspete.

Ca sa revin la ce-a de-a doua tanara: intr-o zi, pe Realitatea TV a fost invitat sa vorbeasca, pe un subiect cultural, evident, binecunoscutul nostru critic literar Alex Stefanescu, fost realizator al emisiunii de pe acelasi post “Un metru cub de cultura” si membru in Consiliul de Administratie al SRTv.

Reactia acelei femei, care s-a intalnit cu postul de editor coordonator la Ziare.com si in acel moment s-a auzit o plesnitura, a fost: “Cine e nenea asta si ce cauta el pe sticla?”. Am postat o poza cu reputatul critic literar, pe care este scris si numele sau, pentru ca sa fie clar (pentru unii, daca mai este nevoie) despre cine anume vorbim.

Initial, la Ziare.com au fost doi editori coordonatori. Al treilea, tot o femeie, a venit ulterior. Nu trebuie sa spun decat atat: are 24 de ani. Eu cred ca la aceasta varsta, daca primesti sarcini de conducere intr-o institutie este pentru ca poti fi un bun executant de ordine. Si iarasi mai cred ca la 24 de ani nu poti avea experienta profesionala care sa te recomande acestui post, nici o viziune politica, ori economica matura, nici discernamantul necesar sa dictezi altora ce si cum sa faca.

Ma gandesc ca aceste numiri au fost facute deliberat, numindu-se niste secondanti manipulabili, lipsiti de personalitate, fiind inlaturat din orice functie de conducere, pentru ca am fost receptat ca un pericol. Atunci nu mi-am dat seama, dar acum sunt constient ca exact asta probabil ca eram.

Oricum, nu am putut ocupa o functie de conducere la Active Soft, una care de altfel nici nu ma interesa. Functiile de conducere au fost ocupate de oameni interesati si interesanti.

(urmeaza)

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Incompetenta la putere

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

La prima sedinta a conducerii noului Ziare.com, participantii la aceasta, printre care era si un tip, pre numele sau Florin Budescu, au aflat de la Mihai Paun ca, din cate a inteles el, “colegul nostru Florin Budescu nu este inca pregatit pentru o functie de conducere”.

Nu l-am intrebat niciodata de la cine a inteles el acest lucru, nici cum. M-ar interesa sa aflu care este realitatea. Cert este ca a fost prima si ultima sedinta de conducere la care am participat, iar dupa aceea am fost retrogradat scurt editor de stiri economice.

Nu si in contractul de munca. Voi fi intrebat: “De ce nu ai cerut modificarea contractului de munca, conform functiei de editor, ori respectarea sa?”. Raspunsul este: daca faceam acest lucru, zburam planat imediat afara din acea institutie.

Deasupra mea, ierarhic, intre mine si redactorul-sef, acesta a instituit rapid trei editori coordonatori: niste tinere femei despre care eu cred, dupa criteriile mele de evaluare, ca sunt dotate cu o gandire jurnalistica primara, simplificata.

Voi da exemple despre “exceptionalele performante profesionale” ale acestor femei in chestiuni elementare, care pot tine si de gandirea jurnalistica, dar si de simpla orientare in spatiu.

Una dintre aceste tinere mi-a spus: “Pe noi nu ne intereseaza de ce se intampla, ci numai ce se intampla, nimic mai mult”. Probabil ca aceasta este una dintre marile metehne ale presei romane de azi.

(urmeaza: Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice)

Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice

Din pacate, in ziua de azi jurnalistii au ajuns sa nu mai gandeasca, atunci cand scriu pe orice subiect, fenomenul din spatele subiectului, pentru ca pur si simplu nu ii intereseaza acest lucru.

La sfarsitul anilor '90, in presa romana a aparut o doctrina manipulatorie, despre faptul ca jurnalistul ar trebui sa fie obiectiv, sa nu-si exprime punctul de vedere propriu, ci sa lucreze exclusiv cu niste sabloane de exprimare alba, in numele informatiei pure.

Da, greseala la inceputul anilor '90 fusese amestecarea columnisticii pana si in intrebarile care i se puneau unui anumit interlocutor in timpul unui interviu. Nu mai vorbesc despre editorialele violente scrise, de exemplu, de reporterii parlamentari de la "Romania Libera", in loc sa informeze ce s-a intamplat.

Revenind: la sfarsitul anilor '90, pe sablonul introdus de Cristoiu la EvZ, conducatorii mass-media au confiscat comentariul la grupuri de editorialisti alesi pe spranceana, iar restul jurnalistilor au fost transformati in automate de dat stiri albe. Rezultatul a fost ca factura jurnalistilor angajati sa faca acest lucru s-a schimbat dramatic. Si profesionalismul, si valoarea lor umana, si competenta acestora.

Jurnalistii au devenit automate de dat stiri albe. Cei care citesc aceste scrieri depersonalizate, incropite pe sabloane prefabricate, de functionari plictisiti, cu gandurile haladuind la alte lucruri care li se par mai importante, nu mai inteleg nici ce si nici de ce se intampla un anume fapt in lumea in care traiesc.

Asemeni celor care mitraliaza astfel de informatii decerebrate. Explicatia este simpla. Atunci cand tu insuti nu intelegi ceva, stii doar sa spui o poezie si o reciti cuiva ca o flasneta, cel care te asculta nu intelege nici el nimic. Atunci cand structura ta cognitiva este construita astfel si esti un recitator de poezii din care nu pricepi nimic, cand mintea ta neantrenata sa gandeasca este obligata sa ia decizii, deci sa treaca prin filtrul ratiunii, ea da chix. Rateu.

De exemplu, te duci la vot si votezi aiurea, pe cineva despre care este clar ca e un tampit, care o sa faca numai tampenii si o sa dea cu bota-n balta, stricand si ce au facut bine altii inaintea sa. Asemeni tie, care nu gandesti, vor abera, cand vor fi fortati de conjunctura sa gandeasca, toti cei impregnati cu modul tau de negandire.

Eu cred ca acesta este unul dintre rolurile cele mai profunde ale presei si jurnalistului. El trebuie sa formeze, nu sa manipuleze procese cognitive. De exemplu, el trebuie sa creada sincer, chiar daca greseste, despre un anumit personaj politic ca a facut bine sau rau intr-o anumita situatie.

Nu sa creada una si sa scrie alta, impregnandu-se de prorpiile sale minciuni si confundand, pana la urma, minciuna sa cu realitatea care il inconjoara, pentru ca astfel va ajunge si el, si cei care il citesc sau il asculta ce spune sa traiasca intr-un univers de idei iluzorii, complet gresite. Cand este vorba despre mass-media, care influenteaza mii, sute de mii sau milioane de oameni, efectul acesta toxic are un impact extraordinar.

Acesta este unul dintre motivele fundamentale, din punctul meu de vedere, al dezorientarii si atomizarii oamenilor in societatea de astazi, in Romania si aiurea. Pentru ca o asemenea gandire jurnalistica nociva si primara nu este caracteristica doar presei romane, ci in general asa-zisei "prese de informatie obiectiva". Care in realitate manipuleaza.

(urmeaza: Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice)

GSP: STENOGRAMA DISPERARII - Piturca, incoerenta si spirit defensiv

Incoerenta, spirit defensiv si zapaceala - acestea sunt cele trei cuvinte care definesc atitudinea haotica a lui Victor Piturca in timpul meciului cu Olanda. Si teama imi este ca meci de meci, dar nu stim noi.

Un om de care se roaga jucatorul providential al echipei sa-l lase sa joace, sa nu-l mai foloseasca pe post de fundas stanga aditional, nu are ce cauta la echipa nationala.

Din stenograma reprodusa azi de Gazeta Sporturilor tragem concluzii foarte grave referitoare la Piturca. Chiar nu are gandire tactica nici macar in cea mai mica masura.

Un om care, la 1-0 pentru Italia in meciul cu Franta, care a ramas in noua jucatori de camp, nu discuta nici macar la pauza despre schimbarea tactica si trecerea la o atitudine mai ofensiva decat dupa minutul 75 nu are ce cauta la echipa nationala.

Un om care nu stie sigur ce schimbare are de facut si se balbaie in fata jucatorilor, subminandu-si astfel autoritatea pe care ar trebui sa o aiba asupra lor, nu are ce cauta la echipa nationala.

Victor Piturca a reusit sa ma pacaleasca pentru un rastimp. L-am poreclit si excelent tactician, daca nu ma insel, saptamana trecuta. Dupa acest meci, mi-am adus aminte cum mergea Steaua lui Piturca.

Va mai aduceti aminte cine era, in viziunea lui Piturca, atacantul ideal de gura portii? Penibilul acela de Claudiu Raducanu, pentru care juca toata echipa, tot meciul, ca sa rateze noua ocazii de gol din zece.

Va aduceti aminte cum huiduiau tribunele pe Ghencea si scandau "Piti, lasa-ne!"? Va amintiti cum juca Steaua, de castiga numai cu 1-0 meciurile cu penultima clasata si isi exaspera suporterii, pana s-a suparat Gigi Becali si i-a administrat un spit in posterior, exact "la siret"?

Va amintiti cum efectiv a explodat valoric Steaua dupa plecarea lui Piturca si venirea lui Protasov? Cam asa se vor petrece lucrurile si la Nationala. Cand va pleca acest antrenor mediocru si fricos si in locul sau va fi adus unul bun, Nationala va avea o explozie valorica.

Nu sunt de acord cu jurnalistii care au tras concluzia ca Piturca a ales jucatorii cei mai buni, care sunt slabi si asta este fotbalul nostru. Piturca a ales cei mai buni jucatori sau nu, nu am cum sa apreciez acest lucru, dar nu i-a folosit cum trebuie, gresind tactic.

Cu cat pleaca de la Nationala mai rapid, cu atat mai bine.