SEISMOLOGIE: Romania, Italia si Grecia - cele mai expuse tari la cutremure (BadPolitics)

Pe o harta de hazard seismic a Europei, aflata la Institutul de Fizica Pamantului, Romania se afla in zona cea mai expusa la cutremure devastatoare. Harta a fost realizata acum doi ani de specialisti din toate tarile europene.

Expertii au indicat cu rosu intens zonele unde activitatea seismologica este intensa si deasa. Cu cat culoarea se apropie mai mult de galben, cu atat cutremurele sunt mai rare si au intensitatea tot mai mica.

Documentul arata ca zona de culoare rosu-inchis este reprezentata de tarile Italia, Bulgaria, Turcia, Cipru si Grecia, unde intregul lor teritoriu este expus la cutremure devastatoare.

In cazul Romaniei, se observa ca cele mai rosii, deci cele mai riscante zone, sunt cele din sud-estul tarii, unde cutremurele sunt mai dese si de intensitate mai mare... citeste tot aici

EUROVISION 2009 Turcia - Hadise, "Dum Tek Tek"

Pe un ritm tarzanian perfect, se cconsuma un cantec perfect, frate bun cu "Balkan Girls" (nu, nu am trecut cu vederea, am remarcat de-manelizarea partiala a acestei piese muzicale; sunt convins ca poate fi scrisa si o versiune hip-hop, dar si una electro-disco a acestei piese, dar aceasta nu ii va schimba deloc natura).

"Dum Tek Tek" este un esec muzical previzibil pentru mine, asa cum exista posibilitatea, in functie de modul fluid si imprevizibil in care se misca zarurile sortii la Eurovision in ultimii ani, de cand este big-boss acolo marele Svante Stockselius Intaiul, ca aceasta piesa stupida si lipsita de orizont sa castige competitia.

EUROVISION: Turcia - Hadise, "Dum Tek Tek"

Pentru amatorii de ritmuri tarzaniene, fete balcanice si altele asemenea, anul acesta Turcia ne incanta cu superba si banala "Dum Tek Tek", cantata de Hadise, o piesa despre care as vrea sa pot spune mai multe si nu prea am ce, dar care va avea un relativ succes de public, la amatorii genului.

Croatia - Turcia 2-4. Lectia de darzenie a turcilor. Aviz lui Victor Piturca

Primul sfert de ora al meciului ne-a aratat o dominatie tehnico-tactica a Turciei, in fata unei Croatiei care si-a consumat intreaga energie ca sa se apere. M-am frecat la ochi si m-am uitat pe banca acestei echipe. O fi fost acolo Slaven Bilic sau Victor Piturca.

Exact cand scriam aceste cuvinte, Croatia a iesit la joc, echilibrand, cu linia de fundasi la centrul terenului. Bara Olic, dupa o pasa de pe extrema dreapta, prin spatele fundasilor, a lui Luca Modric. Si turcii, si croatii au jucat tot meciul cu o ardoare extraordinara.

Apoi, incepand cu partea de mijloc a primei reprize, Croatia a echilibrat meciul si si-a creat cateva mari ocazii, in timp ce turcii au scazut in intensitatea jocului ofensiv. Oricum, se constata scaderea in joc a croatilor, care joaca bine, dar parca nu mai pun aceeasi sarcina fantastica pe adversar ca in grupa, iar turcii cunosc o crestere de forma deosebita.

Au jucat ca o echipa obscura in primul meci, ca o echipa de lupta in al doilea, iar acum sunt in unele momente chiar eleganti. In ultima parte a primei reprize, jocul cade complet ca intensitate si cele doua echipe dau impresia ca asteapta pur si simplu pauza.

In a doua repriza, am avut tot mai pregnant impresia ca vad doua echipe uzate, obosite, care ori nu mai pot sa alerge, ori isi conserva fortele imputinate. Tin minte de la Cupa Mondiala de handbal feminin ca se petrecea un lucru asemanator. Cred ca pur si simplu, din dorinta de a economisi bani, organizatorii au programat meciurile prea des si jucatorii nu au timp sa se refaca fizic.

S-ar putea ca acesta sa fie unul dintre motivele pentru care Tricolorii au cazut in repriza a doua. E posibil ca olandezii, obisnuiti cu clima umeda, sa fi rezistat mai bine fizic, mai ales ca majoritatea celor aflati pe teren nu jucasera in primele doua meciuri, spre deosebire de situatia de la noi.

Repriza a doua, fara istoric. Doua echipe complet cazute fizic, care au avut momente de explozie, dar foarte putine si palide. Si cele 90 de minute se termina fara gol.

Urmeaza inca doua reprize de prelungiri chinuite, la finalul carora omul cu transplant de rinichi, Ivan Klasnic, inscrie cu capul din fata careului mic, in minutul 118. Final absolut incendiar: la ultima faza a jocului, in ultima secunda a meciului, Senturk trage si este 1-1!.

Urmeaza lovituri de la 11 metri! Luca Modric rateaza! Arda Turan inscrie, 2-1 pentru Turcia. Dario Srna inscrie, 2-2. Semih Senturk marcheaza, 3-2 pentru Turcia. Dansul penalty-urilor continua. Rakitic rateaza si el. Jucatorii croati sunt tineri. Cei mai tineri, Modric si Rakitic, au clacat psihic. Hamit Altintop inscrie si este 4-2. Mladen Petric trage, Rustu apara, din papagalul meciului devine unul dintre eroii meciului, iar turcii se califica in semifinala cu Germania.

Senzational si dramatic meci, in ultimele sale minute...

Cehia - Turcia 2-3 Un meci intre roboti se termina fantastic

Dupa cum a fost usor observabil, au fost unele meciuri pe care nu am dorit sa le comentez. Explicatia acestui fapt este simpla. Exista meciuri care, din punctul de vedere a ceea ce inteleg eu prin fotbal, nu mi-au spus nimic. Sunt meciurile in care vad pe teren invariabil cam aceleasi dispozitive tehnico-tactice, puse pe teren de antrenori excelenti tacticieni.

In acest caz, a fost vorba despre cei doi mari antrenori Karel Bruckner si Fatih Terim. Ei au reusit, primul gresind tactic, al doilea determinandu-si elevii sa joace amarnic pana in ultima secunda, sa scoata din ritmul de tren orb un meci enervant.

Sa revin. Vad niste baieti imbracati in sorturi si tricouri, alergand ca nasarambii pe teren pana la sufocare. Cand unul se sufoca, antrenorul sau il scoate de pe teren si il inlocuieste cu un alt nasaramb. Cand se termina inlocuirile, antrenorul le spune nasarambilor care nu mai pot sa mai poata.

Intr-un astfel de desen tactic savant, cand apare o paluga inteligenta ca Jan Koller, care se ridica la doi metri si jumatate deasupra solului si arde o daradoanga cu capul sub bara, in minutul 34, daca esti comentator de fotbal, te numesti Cosmescu si ai de comentat un meci, ce poti sa faci decat sa-l lauzi, sa amintesti ca joaca de 150 de ani in nationala Cehiei si ca a inscris un milion de goluri pentru aceasta echipa? Bietul Bogdan!...

Ei bine, cand Karel Bruckner, disperat, le cere elevilor sai sa iasa mai in fata, sa nu se mai apere la linia careului, inseamna ca nasarambilor din tabara cehilor li s-a cam terminat benzinutza si nasarambilor din cea turca nu. Ar fi momentul ca Bruckner sa faca niscaiva schimbari, pentru ca altfel cehii vor pierde. Prin urmare, turcii incep sa domine si sa preseze pe careul advers.

Cehia in corzi, reuseste un contraatac, prin Koller, apoi Plasil inscrie in minutul 62. Dar Turcia era in acel moment cu un jucator mai putin. Cand ai un astfel de nivel de alergare, orice jucator lipsa poate fi decisiv si orice daradoanga trimisa spre poarta adversa de un nasaramb alergator poate sa duca la gol.

Urmeaza 15 minute si mai bine de lupta oarba, in care dispozitive tehnico-tactice fara creier, pilotate de pe marginea terenului de doi mari antrenori, rascheteaza iarba de pe teren, iar Arda inscrie in minutul 75 primul gol al turcilor.

Imi vine sa glosez, ca Arkadi Nikolaievici Ostrovsky: "Munca, munca, munca, munca!". Se joaca exact cu cutitele infinpte in masa. Ramane valabila partea cu nasarambii fara creier? Altfel nu se explica deloc contradictia care apare, de exemplu, in minutul 77 intre minge si Kazim Kazim, care alearga elegant, paseaza senzational si paradoxal are momente de cretinism fotbalistic.

In minutul 87, Nihat prinde o minge scapata din mana de Petr Csech, marele portar al cehilor, greseala carierei sale, si gol. Probabil ca vom avea, pentru prima data in istoria Euro, lovituri de la 11 metri inainte de finala!

Dar nu! In minutul urmator, Nihat inscrie din nou, pentru ca turcii se dovedesc superiori fizic si psihic cehilor! Mingea a zburat prin aer, s-a lovit aproape de incheietura barelor, in bara transversala, apoi a intrat in poarta! Finalul de meci este fantastic si in totala contradictie cu restul meciului, care nu mi-a placut deloc.

Turcia a inscris trei goluri in 15 minute! In ultimele secunde ale meciului, Volkan il impinge pe Koller in careu, complet gratuit, dar mingea nu era in joc. Volkan eliminat, Tuncay devine portar si, fara lovitura de la 11 metri (corect neacordata), cehii ataca disperati, incercand sa inscrie. Fantastic final de meci!

Inca odata, echipa pozitiva a invins, in momentul in care a iesit din starea de gasca de oameni care alearga decerebrati si au redevenit fotbalisti.

POZA ZILEI: Suporteri elvetieni dupa meciul cu Turcia

Elvetia - Turcia 1-2. Si da-i, si lupta...

Daca Portugalia - Cehia a fost, cred eu, cel mai disputat meci al Euro 2008 de pana acum, ce sa mai spunem despre acest meci? Ca a fost cel mai disputat ca la Rovine meci de la Euro 2008...

Din primul pana in ultimul minut, doua echipe destul de putin daruite tehnic s-au repezit una asupra celeilalte, ca doua animale e prada. Un meci care a inceput pe o furtuna de ploaie, sa nu dai afara din casa nici macar un fotbalist profesionist.

Datorita / din cauza acestei ploi crunte, am vazut niste scene de acvaplanare ca la masinile de Formula 1. A inscris intai Elvetia, apoi Turcia. Am vazut mai mulote capete sparte decat in tot restul turneului final - ma refer la meciurile disputate pana acum, dar cred ca la fel vor sta lucrurile si la sfarsitul Euro 2008.

Un meci in care turcii au redevenit luptatorii pe care ii stiam din anii trecuti, chiar daca tehnic si valoric, in general, au cazut mult in acest moment. Tuncay si-a pierdut avantul de alta data. Se pare ca aerul umed de la 'Boro nu prea ii prieste.

M-a impresionat sud-americanul acesta, Vonlanthen si probabil ca fara acest fantastic aparator pe nume Senderos elvetienii nu ar fi rezistat in fata asediului turc. Ironia face ca ambele goluri au fost inscrise de turci: Hakan Yakin pentru elvetieni, in minutul 32, Semih Senturk pentru turci, in minutul 57, apoi Arda Turan, tot pentru turci (este bine sa precizam lucrul acesta, sa nu incurcam turcii-ntre ei), in ultimele momente ale jocului.

Elvetieni au racolat si naturalizat jucatori din intreaga lume pentru acest turneu final. Lucru pentru care meritau aceasta soarta. Nu se poate sa faci chiar asa, sa construiesti o echipa din aproape nimic, importand jucatori, apoi sa ai pretentia sa te califici din grupe.

Nu am fost insa deloc impresionat de acest meci, dominat de o lupta oarba, intre doua echipe care, dupa parerea mea, nu merita nici una sa se califice mai departe, oricat de mult alearga ca disperatii acesti jucatori cu suflet mare.

Euro 2008: Tactica aproape ca a batut exuberanta

Am vazut o prima zi de fotbal destul de plictisitor, dupa gusturile mele. Mai bine zis, am vazut un meci si trei sferturi de fotbal de uzura: primul, intrutotul de uzura, intre doua echipe mediocre. Mi-a placut mai mult Elvetia, pentru entuziasmul si "osul" pe care l-au pus, dar a invins experienta cehilor.

Elvetia a fost echipa mai pozitiva in joc, dar a ratat incredibil. Un stil de joc care imi aduce aminte de ceea ce facea acum cativa ani in Champions League revelatia FC Basel, si tin minte cativa jucatori din acea echipa, dar si Basel erau cam la fel de ratangii. Cehii, in schimb, au plantat o paluga in centrul careului, pe Koller, si au asteptat. Rezultatul a fost ca in minutul 71 a fost gol, un gol stupid, o "carmire" a mingii spre plasa laterala-dreapta a portii elvetiene de catre Sverkos.

Evident, Portugalia este liderul valoric al grupei, dar nu mi se mai pare chiar echipa stralucitoare de acum doi ani, de la Mondial. Turcii sunt intr-un declin evident fotbalistic, dupa explozia de acum sase-opt ani. Jucatorii straini, pe post de "condimente", nu incurajeaza aparitia de talente autohtone, iar aceasta se vede clar in jocul turcilor.

O repriza, prima, prin dispozitiv tehnico-tactic bine pus la punct, turcii au tinut piept, apoi au cedat. Ma asteptam la aceasta, dar, la cat de slabi au fost Fii Semilunei, credeam ca va fi un scor-fluviu al portughezilor. In loc, a inscris Pepe (foto), dupa un plan tactic simplu: "ii punem sa alerge dupa mijlocasi ofensivi si atacanti, pac!, vine un fundas din linia defensiva, gol!".

Ce s-a intamplat in ultimele momente ale jocului nici nu mai are importanta, turcii erau deja ametiti si oricum, dupa ce au inscris portughezii, Luis Felipe Scolari le-a ordonat sa ascunda mingea in gazon si sa isi conserve fortele pentru urmatoarele meciuri.

Totusi, eu nu as fi atat de entuziasmat ca baietii de la TVR care au comentat. Portugalia mai trebuie sa creasca mult in joc ca sa convinga si ajunga in fazele superioare.

Raman cu doua pareri de rau, dupa acest meci. Prima este ca fotbalul-spectacol sufera in fata calculelor si jucatorilor metodisti care primesc sarcini tactice, pe care sunt in stare sa le execute pana cad pe teren. A doua este ca noi a trebuit sa nimerim intr-o grupa stelara, in timp ce portughezii si cehii, chiar ei avand echipe mai abordabile, se distreaza cu elvetienii si turcii.

Suedia - Charlotte Perrelli - Hero

Charlotte Perrelli din Suedia "se sperie" putin de scena, la inceput de tot, si calca pe voce putin de tot, apoi isi revine si canta perfect. Este o piesa tipica de succes pentru Eurovision Song Contest si, dupa parerea mea si dincolo de gusturile mele, este favorita la castigarea concursului din acest an.

De ce am scris "dupa gusturile mele"? Tocmai pentru ca ABBA este una dintre formatiile mele de suflet, iar aceasta piesa sufera de "sindromul ABBA", ca multe altele cu care ne-au obisnuit suedezii. Paranteza: cei de la Biondo au aceasta calitate, ca piesa lor, "Shine", nu este bolnava de ABBAmanie, iar lucrul acesta trebuie spus clar: este greu, dupa ABBA, in Suedia, sa faci pop si sa fii neatins de sindromul pomenit.

Pe de alta parte, merita sa pomenim de MusikFestivalen, care dupa parerea mea a fost cel mai bun concurs Eurovision national de anul acesta, prin calitatea deosebita a pieselor care s-au prezentat in concurs, in numar foarte mare.

Cu totul alta parere am despre piesa Turciei, cu Mor Ve Otesi cantand piesa "Deli". Orice ar spune oricine, afirm ca muzica dance-pop nu poate fi scrisa niciodata intr-o gama minora armonica. Mi s-au strepezit timpanele. Nu merge, pur si simplu.

Expozitia acestei piese are exact aceasta caracteristica, este scrisa in gama minor armonica si poate ca va avea sau are succes in Turcia, dar mie nu-mi place. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca trupa care canta este formata din instrumentisti foarte buni, iar refrenul este frumos si are "strigat".

Dupa care, la strofa, piesa revine pe aceeasi meteahna muzicala care ma racaie la creier... Nu-mi place, si gata!