Am vazut o prima zi de fotbal destul de plictisitor, dupa gusturile mele. Mai bine zis, am vazut un meci si trei sferturi de fotbal de uzura: primul, intrutotul de uzura, intre doua echipe mediocre. Mi-a placut mai mult Elvetia, pentru entuziasmul si "osul" pe care l-au pus, dar a invins experienta cehilor.
Elvetia a fost echipa mai pozitiva in joc, dar a ratat incredibil. Un stil de joc care imi aduce aminte de ceea ce facea acum cativa ani in Champions League revelatia FC Basel, si tin minte cativa jucatori din acea echipa, dar si Basel erau cam la fel de ratangii. Cehii, in schimb, au plantat o paluga in centrul careului, pe Koller, si au asteptat. Rezultatul a fost ca in minutul 71 a fost gol, un gol stupid, o "carmire" a mingii spre plasa laterala-dreapta a portii elvetiene de catre Sverkos.
Evident, Portugalia este liderul valoric al grupei, dar nu mi se mai pare chiar echipa stralucitoare de acum doi ani, de la Mondial. Turcii sunt intr-un declin evident fotbalistic, dupa explozia de acum sase-opt ani. Jucatorii straini, pe post de "condimente", nu incurajeaza aparitia de talente autohtone, iar aceasta se vede clar in jocul turcilor.
O repriza, prima, prin dispozitiv tehnico-tactic bine pus la punct, turcii au tinut piept, apoi au cedat. Ma asteptam la aceasta, dar, la cat de slabi au fost Fii Semilunei, credeam ca va fi un scor-fluviu al portughezilor. In loc, a inscris Pepe (foto), dupa un plan tactic simplu: "ii punem sa alerge dupa mijlocasi ofensivi si atacanti, pac!, vine un fundas din linia defensiva, gol!".
Ce s-a intamplat in ultimele momente ale jocului nici nu mai are importanta, turcii erau deja ametiti si oricum, dupa ce au inscris portughezii, Luis Felipe Scolari le-a ordonat sa ascunda mingea in gazon si sa isi conserve fortele pentru urmatoarele meciuri.
Totusi, eu nu as fi atat de entuziasmat ca baietii de la TVR care au comentat. Portugalia mai trebuie sa creasca mult in joc ca sa convinga si ajunga in fazele superioare.
Raman cu doua pareri de rau, dupa acest meci. Prima este ca fotbalul-spectacol sufera in fata calculelor si jucatorilor metodisti care primesc sarcini tactice, pe care sunt in stare sa le execute pana cad pe teren. A doua este ca noi a trebuit sa nimerim intr-o grupa stelara, in timp ce portughezii si cehii, chiar ei avand echipe mai abordabile, se distreaza cu elvetienii si turcii.
sâmbătă, 7 iunie 2008
Euro 2008: Tactica aproape ca a batut exuberanta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
4 comentarii:
Multa lume astepta mai mult de la Portugalia
Si eu astept comentariul la comentariu. Rica? :))
Orpheus
Sintetizat asa, ca mi-e un somn de nu vad tastele si casc mai mai sa le-nghit, pare a fi fost meciul dintre "bursucii precauti" si "nevastuicile vesele". Clar ne-am plictisit, din moment ce golul a fost dat de un marinar norocos, care a prins un val propice. Nu stim daca bursucii stiu sa inoate, dar e sigur ca le-a fost frica sa-si mai bage blanita la apa, asa ca au ramas cumintei in vizuinile lor.
Entuziasmul padurarilor tvristi care au asistat la spectacolul naturii ne lasa cam rece. Stim noi de ce.
In final, ne gandim ca verigile din lantul trofic devin din ce in ce mai putin spectaculoase, ceea ce ne determina sa credem ca natura joaca la sigur.
O ultima zbatere de regret vine din directia modului aleator-ironic in care au fost organizate custile de la gradina zoologica (conducerea se distreaza, probabil). Pai sa bagi lei cu iepurasi (unul cu labuta franta, altul intr-o ureche, altul cu codita franjurata) in aceeasi oala... Sadic spectacolul vietii.
Nimic de zis, prea putin spectacol. DAR...
In secolul XIX un anume lingvist Matteo Bartoli lansa teoria ariilor laterale, care spunea ca ariile extreme ale Imperiului Roman pastreaza faze mai vechi ale limbii latine, si in felul asta se explica concordantele intre limba romana si cea portugheza. Dragii de portughezi traiesc de doua milenii izolati pe trei munti, intre spaniolii care le intorc spatele si Oceanul Atlantic. Un popor mic cu o istorie mare. Portighezii au in limba lor cuvintul "dor" (inseamna durere) si au si sentimentul "dor" care pretindem ca-i specific romanesc (se cheama saudade). Ce-are asta cu fotbalul? Evident, nimic. Ma gindeam doar ca-i interesant. Oricum, imi amintesc ca recitam Os Lusiadas data trecuta si a functionat la toate meciurile, mai putin la finala. Sper sa faca o figura frumoasa si de data asta. Si poate sa avem si noi un picut de noroc.
Trimiteți un comentariu