Iata ce spune Ioji Kappl pe Blogul lui Mircea Baniciu: "Am täcut intotdeauna, ori de cate ori päräseam Phoenixul din cauza unor certuri si neintelegeri cu Covaci, ca sä nu aduc daune adeväratei Legende Phoenix, la care am tinut intotdeauna si voi tine la fel si-n viitor. Ei, de data aceasta m-am hotäri s-o rup cu täcerea, pentru cä au avut loc niste actiuni pe care trebuie sä le afle toatä lumea".
Va las neplacerea sa intrati pe Blogul lui Mircea Baniciu si sa cititi aceste lucruri, care imi provoaca o mare amaraciune. Ceea ce vreau sa mai spun este ca am observat de multa vreme Dictatura Covaci dansand si facand ravagii prin aceasta mare trupa, PHoenix, probabil una dintre cele mai mare trupe de ethno rock si hardrock din lume care exista la ora actuala.
L-am observat de multe ori pe Nicu Covaci cum isi ia de ceafa colegii de trupa si-i trage la o parte de la microfon, atunci cand vor sa spuna cateva vorbe, dupa ce publicul le cere acest lucru, in timpul concertelor.
Am vazut aceasta la finalul unui concert magnific de acum cativa ani, de la Sala Palatului, unde Nicu l-a tras de ceafa pe Baniciu. Am vazut incapatanarea cu care Covaci vrea sa cante, acolo unde in mod evident nu-l mai tine vocea si ar trebui sa-i lase pe altii.
In marile trupe rock ale lumii au existat multe probleme si multi oameni cu probleme sunt sau au fost mari muzicieni. Cei de la Mr. Big erau celebri pentru felul cum se bateau cu instrumentele intre ei si ce certuri cu urlete aveau la repetitii.
John Fogarty, geniul care a creat CCR si a fost forta motrice a marii trupe Creedence Clearwater Revival, a fost cel care a distrus aceasta mare trupa, din cauza caracterului sau imposibil. Atat de dificil om a fost, ca pana si fratele sau si-a luat campii si a plecat din CCR.
Asa ca nu ma surprinde ce se petrece acum cu Phoenix, dar imi lasa un gust amar si ranced rostirea numelui "Nicu Covaci".
sâmbătă, 7 iunie 2008
Un gust amar imi lasa-n gura numele "Nicu Covaci"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

6 comentarii:
nu merge linkul de la blogul lui Baniciu!
s-a rezolvat!
Inainte de a citi (nici nu stiu daca vreau cu adevarat. Phoenix este atat, atat de mare in mintea mea, mitic, legendar, cu ei am crescut de cand eram un pui de om, incat nu stiu daca as vrea sa misc piedestalul pe care este pus implicit si Covaci. Momentan am o singura remarca, la obiect ca sa zic asa. Cam prin 2000, cred, nu mai tin minte (cert e ca eu eram prin clasa a X-a, sau a IX-a), am fost la un concert al lor la Sala Palatului, si, pe langa senzatia exuberanta pe care mi-a lasat-o ocazia de a-i "vedea", asculta live, tocmai vocea chinuita a lui Covaci m-a surprins putin, acum gandindu-ma retroactiv, si incapatanarea de a insista vocal chiar si atunci cand era clar ca vocea nu-l mai duce unde trebuie. Dar pentru ca erau Phoenix... cine s-a mai gandit la asta?), o chestiune ma apasa: Mircea Baniciu are blog... Mircea Baniciu are blog... Mircea Baniciu are blog... o_O Internautic vorbind, domnule Budescu, pot sa va insel putinel asa cu blogulluibaniciu? Hai, ca doar oameni suntem. Promit sa ma intorc! Hahahahah!
Am citit, desi n-am vrut. Culmea este ca nu m-a suprins prea tare. Nu stiu de ce, ori pentru ca sunt tot mai obisnuita cu aceste atitudini (am avut un deja-vu simpatic, la o scara mai mica, in experienta proprie si personala), ori pentru ca sunt prea adormita ca sa ma revolt, ori pentru ca tipul asta de comportament se potriveste intr-o oarecare masura cu imaginea pe care o avea Covaci (tipul de artist extrem de orgolios, ermetic, posesiv, ori din chestiile astea trei, nu pot iesi decat decizii gresite, care da, asa cum scria si Ioji, incalca liberatea celorlalti, chiar daca declarativ Covaci iubea liberatea! Ah, ce ironie!).
Mi-a placut foarte mult un pasaj din mesajul lui Ioji Kappl, in care scrie despre colaborari si de ce sunt ele importante.
"[...]o parte din filozofia vietii mele constituie si colaborarea cu alti muzicieni, pentru a lega prietenii noi, a consolida prietenii vechi si de a-mi lärgii orizontul musical. Prin alte colaboräri devii mai bun, mai intelept, mai valoros si mai virtuos, ridicand in acelasi timp si valoarea trupei tale. Colaboräri intre muzicieni au existat in toate timpurile, in toatä lumea si la toate nivelele."
:) ["Internautic vorbind, domnule Budescu, pot sa va insel putinel asa cu blogulluibaniciu? Hai, ca doar oameni suntem. Promit sa ma intorc! Hahahahah!"... ] -Hahhh...aaaa-h! - minunata rica ('nu-prea-bine-definit' dar soricel maroniu ... pus la coltul alb ?), minunatia asta m-a cam atins, dar nu neaparat intr-un fel rau - nimic mai rau nu e posibil- si din cu totul alte motive - e tot 'farmecul indiscret' al? care functioneaza. Altfel, nu stiu de ce m-ar (mai) interesa: ce mai citesti, ce (da, e corect, ce ?) mai inspiri (f.bine dealtfel) in aceasta inspre-seara de 7 iunie (stranie zi...) ? Treb'uie sa te corectez (nu reusesc sa-mi scot din minte formula asta? usor, putin, putinel (imi place nespus de mult forma asta alintata) . Coltul alb, a fost chiar alb-gri , pentru ca ma asteptam la: nimic si nimeni (dupa regula de joc 'noi cu decorul si controlul - tu cu optiuni, daca ai si decodorul'). Pentru ca nu ma deceptioneaza nimic atat de mult ca artificialul (ma contamineaza, ma pierde, simt ca deviez daca nu plec subit din decorul motivational din care nu lipseste numai un banner imens cu 'Welcome... dar poti fi tu insuti, poarta-te normal, natural, weirdly (cat poti...), nimic special (nici) azi, acum si promis, nu?)'. Nu a fost banner, dar ordinea nefireasca a tomurilor si titlurilor selectate (?) chipurilor (unde si cand le-am mai vazut?) a fost suficient de 'weird' ca sa am senzatia 'gust de plastic'. Am revenit totusi (acolo, in ring, coltul alb- gri sintetic), pentru ca nu pot sa sparg ridicolul altfel decat amplificandu-l sau negand (cu cat e mai evident) ca ar exista. Nu cautam un 'embeder' anume. Cautam acordul sau discrepanta potrivit din regie, chiar sub 'afisul wanted', locul cel mai bun cand vrei sa te pierzi in 'multime'. Nu am ales nimic. Iar cand nu faci o alegere, inseamna ca nu promiti nimic decat 'farmecul indiscret' al revenirilor intr-aiurea (tot 'internautic vorbind'). Doar atat.e.
Uuuuuu, cel mai perfect dintre anonimi s-a intors in noaptea de sanziene, precum fiul risipitor pierdut in lanul de secara, calarind un calut cocosat.
Ma simt partial contrariata: in poza nu e clar ca e un spate ingamfat de pisoi? :D Da, pus la colt, ca asa-i trebuie! Asa merita! Sa nu-ti fie mila de el! E un suparacios arogant, ce trebuie din cand in cand pedepsit!
Nu am reusit sa decriptez restul mesajului. Codul, ca si somnul in ultima vreme, imi scapa din plasa de pescar amator. Unde e gustul de plastic? Aici, afara? La tine, la mine, la noi, voi? In care dintre conjugari? Ai revenit aici sa asisti la spectacolul ridicolului? Al meu? Soyez les bien venues (ca sa ma dau chiar poliglota! Deci, ceea ce nu sunt!).
Doar atat si de la mine. E? Eu sunt sigur!
Trimiteți un comentariu