Cehia - Turcia 2-3 Un meci intre roboti se termina fantastic

Dupa cum a fost usor observabil, au fost unele meciuri pe care nu am dorit sa le comentez. Explicatia acestui fapt este simpla. Exista meciuri care, din punctul de vedere a ceea ce inteleg eu prin fotbal, nu mi-au spus nimic. Sunt meciurile in care vad pe teren invariabil cam aceleasi dispozitive tehnico-tactice, puse pe teren de antrenori excelenti tacticieni.

In acest caz, a fost vorba despre cei doi mari antrenori Karel Bruckner si Fatih Terim. Ei au reusit, primul gresind tactic, al doilea determinandu-si elevii sa joace amarnic pana in ultima secunda, sa scoata din ritmul de tren orb un meci enervant.

Sa revin. Vad niste baieti imbracati in sorturi si tricouri, alergand ca nasarambii pe teren pana la sufocare. Cand unul se sufoca, antrenorul sau il scoate de pe teren si il inlocuieste cu un alt nasaramb. Cand se termina inlocuirile, antrenorul le spune nasarambilor care nu mai pot sa mai poata.

Intr-un astfel de desen tactic savant, cand apare o paluga inteligenta ca Jan Koller, care se ridica la doi metri si jumatate deasupra solului si arde o daradoanga cu capul sub bara, in minutul 34, daca esti comentator de fotbal, te numesti Cosmescu si ai de comentat un meci, ce poti sa faci decat sa-l lauzi, sa amintesti ca joaca de 150 de ani in nationala Cehiei si ca a inscris un milion de goluri pentru aceasta echipa? Bietul Bogdan!...

Ei bine, cand Karel Bruckner, disperat, le cere elevilor sai sa iasa mai in fata, sa nu se mai apere la linia careului, inseamna ca nasarambilor din tabara cehilor li s-a cam terminat benzinutza si nasarambilor din cea turca nu. Ar fi momentul ca Bruckner sa faca niscaiva schimbari, pentru ca altfel cehii vor pierde. Prin urmare, turcii incep sa domine si sa preseze pe careul advers.

Cehia in corzi, reuseste un contraatac, prin Koller, apoi Plasil inscrie in minutul 62. Dar Turcia era in acel moment cu un jucator mai putin. Cand ai un astfel de nivel de alergare, orice jucator lipsa poate fi decisiv si orice daradoanga trimisa spre poarta adversa de un nasaramb alergator poate sa duca la gol.

Urmeaza 15 minute si mai bine de lupta oarba, in care dispozitive tehnico-tactice fara creier, pilotate de pe marginea terenului de doi mari antrenori, rascheteaza iarba de pe teren, iar Arda inscrie in minutul 75 primul gol al turcilor.

Imi vine sa glosez, ca Arkadi Nikolaievici Ostrovsky: "Munca, munca, munca, munca!". Se joaca exact cu cutitele infinpte in masa. Ramane valabila partea cu nasarambii fara creier? Altfel nu se explica deloc contradictia care apare, de exemplu, in minutul 77 intre minge si Kazim Kazim, care alearga elegant, paseaza senzational si paradoxal are momente de cretinism fotbalistic.

In minutul 87, Nihat prinde o minge scapata din mana de Petr Csech, marele portar al cehilor, greseala carierei sale, si gol. Probabil ca vom avea, pentru prima data in istoria Euro, lovituri de la 11 metri inainte de finala!

Dar nu! In minutul urmator, Nihat inscrie din nou, pentru ca turcii se dovedesc superiori fizic si psihic cehilor! Mingea a zburat prin aer, s-a lovit aproape de incheietura barelor, in bara transversala, apoi a intrat in poarta! Finalul de meci este fantastic si in totala contradictie cu restul meciului, care nu mi-a placut deloc.

Turcia a inscris trei goluri in 15 minute! In ultimele secunde ale meciului, Volkan il impinge pe Koller in careu, complet gratuit, dar mingea nu era in joc. Volkan eliminat, Tuncay devine portar si, fara lovitura de la 11 metri (corect neacordata), cehii ataca disperati, incercand sa inscrie. Fantastic final de meci!

Inca odata, echipa pozitiva a invins, in momentul in care a iesit din starea de gasca de oameni care alearga decerebrati si au redevenit fotbalisti.