Turcia - Germania 2-3. Germanii omoara fotbalul si castiga

Ugur Boral! Acesta este numele spaimei simtite in minutul 22 de catre nemti. Dupa 20 de minute de dominare, ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat, si inca turcii ar fi putut sa mai inscrie odata, insa bara s-a opus.

Nebunia este ca germanii au aratat slabiciuni in aparare, o aparare asa cum o stim, rigida si lenta, dar si la mijloc, unde au pierdut mingea foarte rapid, din cauza unei circulatii defectuoase a balonului.

Dar turcii, dupa ce au inscris, au gresit tactic, continuand sa atace cu toate echipa si, in minutul 26, Schweinsteiger a inscris pe contraatac, dupa ce Sabri a demonstrat ca nu este fundas dreapta si a alergat in dans sincron, alaturi de Lucas Podolski, care i-a centrat marcatorului.

A urmat o a doua portie de dominare turceasca plina de idei interesante si ocazii de gol, in contrapondere insa cu prea putine faze periculoase realizate de germani, aflati in criza de idei. Asa cum ii stim de prea multi ani.

Repriza a doua a avut un debut cu alte ocazii ale turcilor, apoi acestia au inchis jocul, la conservarea fortelor fizice imputinate. In minutul 79, la o centrare stupida a nemtilor de pe extrema stanga, Miroslav Klose a inscris, dupa o minge care trebuia sa fie a portarului Rustu, care inca odata a demonstrat ca este depasit.

In urmatoarea faza, Sabri a scapat pe langa Lahm pe extrema dreapta, iar Semih Senturk a inscris, strecurand mingea pe langa Lehmann. In urmatoarele momente, la un triunghi cazon pe flancul stang acelasi Lahm ajunge fata-n fata cu Rustu si il executa.

Portarul turc iar a gresit: a ales coltul lung si s-a culcat la firul ierbii, sa apere, dar Lahm a tras la coltul scurt, la semiinaltime. Rezultat nedrept, dupa un meci dominat de turci de la cap la coada.

Croatia - Turcia 2-4. Lectia de darzenie a turcilor. Aviz lui Victor Piturca

Primul sfert de ora al meciului ne-a aratat o dominatie tehnico-tactica a Turciei, in fata unei Croatiei care si-a consumat intreaga energie ca sa se apere. M-am frecat la ochi si m-am uitat pe banca acestei echipe. O fi fost acolo Slaven Bilic sau Victor Piturca.

Exact cand scriam aceste cuvinte, Croatia a iesit la joc, echilibrand, cu linia de fundasi la centrul terenului. Bara Olic, dupa o pasa de pe extrema dreapta, prin spatele fundasilor, a lui Luca Modric. Si turcii, si croatii au jucat tot meciul cu o ardoare extraordinara.

Apoi, incepand cu partea de mijloc a primei reprize, Croatia a echilibrat meciul si si-a creat cateva mari ocazii, in timp ce turcii au scazut in intensitatea jocului ofensiv. Oricum, se constata scaderea in joc a croatilor, care joaca bine, dar parca nu mai pun aceeasi sarcina fantastica pe adversar ca in grupa, iar turcii cunosc o crestere de forma deosebita.

Au jucat ca o echipa obscura in primul meci, ca o echipa de lupta in al doilea, iar acum sunt in unele momente chiar eleganti. In ultima parte a primei reprize, jocul cade complet ca intensitate si cele doua echipe dau impresia ca asteapta pur si simplu pauza.

In a doua repriza, am avut tot mai pregnant impresia ca vad doua echipe uzate, obosite, care ori nu mai pot sa alerge, ori isi conserva fortele imputinate. Tin minte de la Cupa Mondiala de handbal feminin ca se petrecea un lucru asemanator. Cred ca pur si simplu, din dorinta de a economisi bani, organizatorii au programat meciurile prea des si jucatorii nu au timp sa se refaca fizic.

S-ar putea ca acesta sa fie unul dintre motivele pentru care Tricolorii au cazut in repriza a doua. E posibil ca olandezii, obisnuiti cu clima umeda, sa fi rezistat mai bine fizic, mai ales ca majoritatea celor aflati pe teren nu jucasera in primele doua meciuri, spre deosebire de situatia de la noi.

Repriza a doua, fara istoric. Doua echipe complet cazute fizic, care au avut momente de explozie, dar foarte putine si palide. Si cele 90 de minute se termina fara gol.

Urmeaza inca doua reprize de prelungiri chinuite, la finalul carora omul cu transplant de rinichi, Ivan Klasnic, inscrie cu capul din fata careului mic, in minutul 118. Final absolut incendiar: la ultima faza a jocului, in ultima secunda a meciului, Senturk trage si este 1-1!.

Urmeaza lovituri de la 11 metri! Luca Modric rateaza! Arda Turan inscrie, 2-1 pentru Turcia. Dario Srna inscrie, 2-2. Semih Senturk marcheaza, 3-2 pentru Turcia. Dansul penalty-urilor continua. Rakitic rateaza si el. Jucatorii croati sunt tineri. Cei mai tineri, Modric si Rakitic, au clacat psihic. Hamit Altintop inscrie si este 4-2. Mladen Petric trage, Rustu apara, din papagalul meciului devine unul dintre eroii meciului, iar turcii se califica in semifinala cu Germania.

Senzational si dramatic meci, in ultimele sale minute...

Elvetia - Turcia 1-2. Si da-i, si lupta...

Daca Portugalia - Cehia a fost, cred eu, cel mai disputat meci al Euro 2008 de pana acum, ce sa mai spunem despre acest meci? Ca a fost cel mai disputat ca la Rovine meci de la Euro 2008...

Din primul pana in ultimul minut, doua echipe destul de putin daruite tehnic s-au repezit una asupra celeilalte, ca doua animale e prada. Un meci care a inceput pe o furtuna de ploaie, sa nu dai afara din casa nici macar un fotbalist profesionist.

Datorita / din cauza acestei ploi crunte, am vazut niste scene de acvaplanare ca la masinile de Formula 1. A inscris intai Elvetia, apoi Turcia. Am vazut mai mulote capete sparte decat in tot restul turneului final - ma refer la meciurile disputate pana acum, dar cred ca la fel vor sta lucrurile si la sfarsitul Euro 2008.

Un meci in care turcii au redevenit luptatorii pe care ii stiam din anii trecuti, chiar daca tehnic si valoric, in general, au cazut mult in acest moment. Tuncay si-a pierdut avantul de alta data. Se pare ca aerul umed de la 'Boro nu prea ii prieste.

M-a impresionat sud-americanul acesta, Vonlanthen si probabil ca fara acest fantastic aparator pe nume Senderos elvetienii nu ar fi rezistat in fata asediului turc. Ironia face ca ambele goluri au fost inscrise de turci: Hakan Yakin pentru elvetieni, in minutul 32, Semih Senturk pentru turci, in minutul 57, apoi Arda Turan, tot pentru turci (este bine sa precizam lucrul acesta, sa nu incurcam turcii-ntre ei), in ultimele momente ale jocului.

Elvetieni au racolat si naturalizat jucatori din intreaga lume pentru acest turneu final. Lucru pentru care meritau aceasta soarta. Nu se poate sa faci chiar asa, sa construiesti o echipa din aproape nimic, importand jucatori, apoi sa ai pretentia sa te califici din grupe.

Nu am fost insa deloc impresionat de acest meci, dominat de o lupta oarba, intre doua echipe care, dupa parerea mea, nu merita nici una sa se califice mai departe, oricat de mult alearga ca disperatii acesti jucatori cu suflet mare.