POLITICA: Unirea cu Basarabia: mai e mult până departe

Chiar cu alt presedinte la Chisinau, sentimentul unionist ramane o problema greu de solutionat in Republica Moldova. Pe de alta parte, numai sentimentul unionist nu poate rezolva problema, in opinia mea: el nu va fi niciodata atat de puternic, cat cere indirect, dar cu buna stiinta, actuala formulare din Constitutia Republicii Moldova, conceputa special parca pentru a contracara o astfel de eventualitate:

„Articolul 142 (1) Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale.”

In schimb, o mica modificare poate folosi:

Articolul 142 (1) Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale prezenti la scrutin.

Nu tine insa loc si de moralitate politica. Potentialul toxic al unei astfel de modificari e, tot indirect, in perspectiva, foarte mare. Un constitutionalist ar imagina alte modificari analoge ce pot fi aduse, pe acelasi model, inainte sau dupa o ipotetica unire a Basarabiei cu Romania, insa ducand la subminarea statului cu capitala la Chisinau (inainte de unire) sau la cea a unitatii statului roman (dupa unire)... citeste in continuare aici

Orb prin gaze

Mai intai de toate, as dori sa-mi transmit simpatia mea pentru felul absolut decerebrat in care reactioneaza Executivul in acest debut de an 2009.

Nimeni nu a vazut pana acum un dinozaur. Unul al carui cap se misca doua ore inainte ca aceasta miscare sa fie imprimata si cozii.

Acum el exista, fiinteaza si se numeste Cabinetul Boc. Acum el este usor de vazut.

O sa trec peste alte pozne ale acestui nou executiv, precum si peste indolenta lui Mircea Geoana, despre care am scris intr-un post anterior. Ma voi referi aici exclusiv la ceea ce trebuia sa facem in chestiunea crizei gazelor dintre Ucraina si Uniunea Sov... scuze, am vrut sa spun Federatia Rusa.

Romania depinde de rusi in privinta gazelor de multe decenii. Si prin anii '70, cand Ceausescu o facea pe rebelul, iarna, cand dadea frigul, URSS ne oprea gazul sub diferite motive stupide: din cauza frigului, s-a contractat gazul si se taraste pe burta pe fundul conductei; avem o defectiune la nush ce manometre; ne scuzati, dar nu mai avem mercaptam (n.n.: gaz semnalizator, pentru ca gazul metan este inodor); e mai frig la bulgari etc.

Trebuia sa intelegem din 1990 ca avem o singura sansa, si anume sa facem urmatoarele:
1. sa ne structuram politica macroeconomica, astfel incat curentul electric sa fie foarte ieftin si sa trecem pe incalzire si menaj casnic din curent electric;
2. sa mizam la maximum pe energia verde, adica sa ne completam sistemul national hidroenergetic si sa mizam pe energia eoliana si solara, in care sa investim constant;
3. sa economisim, adica sa ne izolam termic locuintele si institutiile, cu foarte multi bani investiti de la bugetele locale;
4. sa desfiintam CET-urile mamut si sa delegam competenta producerii energiei termice la centrale de cartier, de cvartal sau de bloc, eliminand marile retele de transport a agentului termic, care duc la pierderi imense;
5. sa ne conformam la normele europene de mediu, pentru ca tot noi suntem cei care inghitim porcariile emise din arderile combustibililor nostri fosili, cu care ne incalzim.

Ce ne ramane de facut acum? Sa incercam sa facem de acum incolo aceste lucruri, pentru ca oricum, mai devreme sau mai tarziu, tot va trebui sa le facem. Eu cred ca nu prea putem sa ne bazam pe o politica energetica europeana coerenta prea curand.

In privinta rusilor, va trebui sa traim cu ei pe creierul nostru, asa cum au facut-o si predecesorii nostri, pana cand vom edifica dezideratul independentei energetice. Cat despre toate raspunsurile la chestiunile de actualitate din acest subiect sevos: voi publica doua materiale in urmatoarele zile.

Pentru independenta Georgiei

Incepand de astazi, in semn de solidaritate cu cauza independentei Georgiei, voi posta pe frontul blogului steagul acestei tari.

Georgia sau Gruzia este un stat transcaucazian care, alaturi de Armenia, este unul dintre cele mai estice bastioane ale crestinismului din Asia inca din Evul Mediu.

Doua vechi principate georgiene au fost Colchis si Iberia. Cel de-al doilea. a fost unul dintre primele state din lume care au adoptat crestinismul ca religie oficiala inca din secolul al IV-lea era noastra si care a oferit nucleul in jurul caruia s-a format, in secolul al XI-lea, Regatul Georgiei.

Dupa o perioada de prosperitate politica, economica si culturala, acest regat a intrat in declin in secolul al XII-lea si s-a faramitat in mai multe principate in secolul al XVI-lea. Dupa alte trei secole de dominatie otomana si persana, a urmat o absorbtie pasnica a gruzinilor de catre Imperiul Tarist in secolul al XIX-lea.

Dupa Revolutia Rusa din anul 1917, Georgia a avut o scurta perioada de independenta, ca Republica Democratica, intre anii 1918-1921, care a fost curmata de invazia Armatei Rosii. Georgia a devenit parte a Uniunii Sovietice in anul 1922 si si-a recastigat independenta in anul 1991.

Anii post-sovietici au fost marcati de dezordine civila si criza economica. Georgia a inceput sa se stabilizeze in anul 1995 si si-a castigat o mai mare functionalitate ca stat, in urma unei schimbari de putere politica, prin asa-numita Revolutie a Trandafirilor din anul 2003.