DINAMITA MUZICALA: Biglietto per l'Inferno, "L'Amico suicida" (GISP)

In urma cu putin timp, am atras atentia asupra unei trupe italiene de SymphonicProg, Blocco Mentale, despre care ItalianProg spune ca este o formatie obscura, care si-a incercat si ea sansele in muzica, fara sa reuseasca insa.

Aratam atunci ca Blocco au fost unii dintre acei maestri necunoscuti ai progului italian, despre care noi astazi stim prea putine lucruri si in fata carora merita sa ne inclinam cu respect. In vena Great Italian Symphonic Prog-ului (GISP), cum ii spunem noi acestei versiuni aparte de ItalianSymphonicProg.

Biglietto per l'Inferno sunt o alta astfel de trupa. Chiar daca, inexplicabil, pe acestia cei de la ItalianProg ii considera o mare formatie, iar aceasta pentru ca au avut un relativ succes de casa, au scos doua albume si au dat foarte multe concerte in anii '70, si Biglietto sunt azi complet uitati.

Claudio Canali (voce, flaut, flugelhorn), Marco Mainetti (chitara), Giuseppe "Baffo" Banfi (orga, moog), Giuseppe Cossa (pian, orga), Fausto Branchini (chitara bas) si Mauro Gnecchi (percutie) au format Biglietto per l'Inferno in anul 1972, in Lecco, in nordul Italiei, din doua trupe, Gee si Mako Sharks.

Albumul "Un Biglietto per l'Inferno" din anul 1974 este considerat de ItalianProg absolut magnific. Noi credem ca este o perla muzicala. Playlistul sau merita ascultat, din embederul pe care l-am postat, in ordinea de pe album a pieselor, chiar daca eu am scos in fata lucrarea finala, care mi se pare cea mai reusita, "L'Amico Suicida".

Reprizele vocale ale lui Claudio Canali sunt tragice, iar acesta are o voce spectaculoasa si extrem de expresiva, iar reprizele de orga, moog, flaut, cu permanenta asistenta muzicala remarcabila a chitarei solo, creeaza o muzica extrem de placuta.

Probabil ca ii reprosez lui Canali faptul ca are tendinta sa recite prea mult, in loc sa lase fonfleurile si sa cante, fara a sugera excesiv moartea, prin felul negru cum emite sunetele, ca oricum se intelege despre ce este vorba.

Albumul, cu o tema obsesiva, moartea si suicidul, este una dintre acele lucrari extraordinare pe care nu le uiti cate zile traiesti, daca ajungi sa intelegi muzica practicata. Din pacate, lunga piesa "Ansia", din debutul LP-ului, nu se gaseste in versiune completa, cu toate ca piesa pare sa fi fost in original lunga de peste 20 de minute.

DINAMITA MUZICALA: Anca Parghel, "A Foggy Day" (George & Ira Gershwin)

"A Foggy Day" a fost scrisa in anul 1937 de George si Ira Gershwin si interpretata pentru prima data in acelasi an, de catre Fred Astaire, intr-un music-hall. Nu stiu cand a interpretat Anca Parghel pentru prima data aceasta piesa nemuritoare, din categoria timeless jazz, dar stiu cand am auzit-o prima data pe Anca Parghel cantand.

La Galati, in caminul studentesc, pusa tare, la maximum, de un coleg, iar rezultatul a fost ca am incremenit efectiv, am intepenit. In primul moment, m-am intrebat ce mare cantareata americana de jazz este cea care poate canta astfel (facea un scat in limba ei preferata, sparga).

Apoi am batut in usa colegului, Cezar Oana pre numele sau, devenit apoi, dupa Rivulutie, om de radio si broadcaster impatimit de Anca Parghel, si l-am intrebat asa: "Cine e? Ca nu e nici Billy Holiday, nici Ella Fitzgerald".

Cezar mi-a raspuns: "Se numeste Anca Parghel si este din Suceava. Privighetoare. Hai sa mai asculti", si m-a invitat la el in camera. Evident, ne-am lungit si am navigat la un moment dat si dincolo de universul parghelian inregistrat pe atunci.

Am avut placerea sa o vad manifestandu-se artistic pe Anca Parghel doi ani mai tarziu, la prima sau a doua editie "Danubium Jazz", intr-un jam session de noapte (in urma caruia am dat cu chiulul de la cursuri, ha-he-hi-ho-hu), in care a cantat in toate formulele posibile.

Cu Johnny Raducanu, Decebal Badila, Mircea Tiberian, Eugen Gondi, Dan Mandrila, Garbis Dedeian, Nicky Simion, Harry Tavitian, Corneliu Stroe si, tin minte bine, un saxofonist gras si blond, rus, literalmente extraordinar, al carui nume imi scapa.

Femeia aceasta facea si face exact ce doreste din vocea sa fenomenala. Am auzit-o facand ca trenul, ca barza, ca masina de scris, ca balerina pe poante, ca un copil mic, dar mai ales ca o mare cantareata de jazz.

Dupa cum stim, are o problema. Fosta boala a secolului XX, actualmente boala inceputului de secol XXI. Cancer. O porcarie. Metastaza la ficat. O mizerie de boala. Cancer ovarian. O boala care aproape ca nu iarta niciodata. O bestie hidoasa care nenoroceste oamenii, o bruta criminala care stalceste trupurile, pana le face sa-si piarda suflarea.

Toţi cei care vor să facă o donaţie pentru Anca Parghel, care in aceste zile se lupta sa-i supravietuiasca acestei bestii nenorocite, pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro.

Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din toate reţelele mobile, din aceasta tara minunata, plina de filotimi, care se simt numai cand stiu ca vor fi votati. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.

Alo, domnu' Gigi Becali, Casuneanu, Tiriac, Patriciu, Columbeanu-fiul si toti cei ca dumneavoastra, sunteti la capatul firului? Raspundeti la telefonul cel de 2.000 de euro, cu laptop, prajitor de paine si masina de barbierit? Ia ganditi-va asa (de exemplu, domnule Becali):

"Ce conteaza pentru mine banii astia? La Rast am aruncat pe fereastra mai multi, si degeaba, ca nu m-au votat. Femeia asta oricum nu ma voteaza niciodata, n-o cunosc, dar canta de rupe, asa zice lumea, chiar daca eu nu inteleg mare lucru. Ce-ar fi sa pierd eu niste bani azi, vreo 200.000 de euro?"

Toţi cei care vor să facă o donaţie pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro. Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din reţelele mobile. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.