DINAMITA MUZICALA: Premiata Forneria Marconi, "Dove... Quando"

DINAMITA MUZICALA: Faithful Breath, "Tharsis"

In anul 1977 Faithful Breath a intrat din nou in studio pentru inregistrari, de aceasta data in formula de cvintet, pentru ca la voce aparuse Jürgen Renfordt. Rezultatul a fost inregistrarea single-ului "Stick in Your Eyes / Back on My Hill", apoi, trei ani mai tarziu, a LP-ului "Back on My Hill". Ulterior, grupul de symphonic prog Faithful Breath s-a desfiintat.



Mikus si Stabenov au continuat totusi sa lucreze impreuna, impreuna cu Uwe Otto (tobe). Au preluat numele vechii trupe, dar de data aceasta cu un sound HeavyMetal, similar celui al trupei Accept, un stil pe care grupul nou-infiintat il va cultiva in continuare in anii '80.

Dincolo de aceasta, cu tot respectul pe care il am pentru marile trupe de HeavyMetal, trebuie spus ca muzica noului grup, fata de cea a vechii trupe de muzica de cult, este cam ca muzica noului Voltaj, fata de muzica vechiului Voltaj, pe care am indragit-o atat de mult. Unii dintre noi.

DINAMITA MUZICALA: Faithful Breath, "Lingering Gold"

In anul 1969, Immig a parasit trupa, iar cateva luni mai tarziu Fischer a facut acelasi lucru. Immig nu a fost niciodata inlocuit cu altcineva si a trebuit sa treaca doi ani, pentru ca Fischer sa fie inlocuit cu Jürgen Weritz (tobe), care a intrat in grup in anul 1971. Nisipurile miscatoare au continuat. La inceputul anului 1972, Block a parasit grupul din motive de sanatate, iar la sfarsitul aceluiasi an Scheuer a plecat si el, fiind inlocuit de Manfred von Buttlar (keyboards), anterior la Mama Werwoll.



Intrarea lui von Buttlar in grup a dus la schimbarea directiei stilistice a trupei, care a inceput sa exploreze o muzica mai apropiata de symphonic rock. Au intrat in studio sa inregistreze si a rezultat albumul pe care il prezint aici, "Fading Beauty". Renate Heemann (backing vocals) a fost pentru scurta vreme membru al trupei, exact in acest rastimp.

DINAMITA MUZICALA: Faithful Breath, "Fading Beauty"

Grupul german Faithful Breath s-a format in Bochum in anul 1967 si a fost fondat de Heinz Mikus (voce, chitara) si Horst Stabenov (chitara bas), cand au parasit grupul Magic Power, pentru a forma un nou grup. In Faitful Breath li s-au alaturat Reinhold Immig (chitara), Walter Scheuer (chitara) si Jürgen Fischer (tobe).



Alegerea numelui grupului a venit de la altcineva: basistul Georg Grebe. Acesta a fost pentru putin timp basistul trupei, in locul lui Stabenov, care a lipsit din grup pentru cateva saptamani. Un alt muzician, Boggie Kopec, a fost de asemenea pentru scurt timp membru Faithful Breath, la inceputurile formatiei, iar putin mai tarziu, in 1967, saxofonistul Ulrich Bock a participat si el la aventurile muzicale ale trupei, destul de efemera in prima sa forma de agregare.

In prima sa forma de agregare, ca trupa de progresiv simfonic, Faithful Breath a lansat doua albume, Fading Beauty (1973) si Back On My Hill (1980). Primul dintre acestea este una dintre perlele muzicii progresiv-simfonice si nu trebuie sa lipseasca din colectia nimanui care indrageste acest gen de muzica.

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Living in the Past"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Songs from the Wood"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "The Whistler"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "My God"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Skating Away On The Thin Ice..."

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Song for Jeffrey"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Locomotive Breath"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Dark Ages - Aqualung - Boureé - Thick as a Brick"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Broadsword - Watching Me Watching You - Beastie - Too Old To Rock 'n' Roll - Cross-Eyed Mary"

DINAMITA MUZICALA: Banco del Mutuo Soccorso, "Metamorfosi"

Geoff Orens de la "All Music Guide" scrie ca "longeviva si influenta trupa italiana de muzica progresiva Banco del Mutuo Soccorso a fost influentata de giganti ai muzicii progresive britanice, precum Yes si Gentle Giant".

Mie mi se pare o judecata de valoare simplificatoare. Yes s-a constituit in anul 1968, iar marile lor albume progresive sunt din anii 1971, "Fragile", si din 1972, "Close To The Edge". "Tales From Topographic Oceans" a aparut in anul 1973. Primele doua mari albume Banco au fost lansate in acelasi an, 1972 si s-au numit "Banco del Mutuo Soccorso" si "Darwin!".

Banco putea fi influentata de Yes doar daca era trupa de spate a lui John Anderson si se afla in laboratorul creativ al acestuia. Nu este cazul. Este clar ca avem de-a face cu elemente tipice, precum folosirea la greu a muzicii culte si a temelor populare, dar originalitatea sound-ului este indiscutabila.

Eu as spune ca este vorba mai curand despre acelasi curent muzical, aceeasi scoala de gandire care facea pe atunci prozeliti in intreaga lume. In 1973, "Alphataurus" lansa albumul omonim, considerat si azi una dintre perlele genului. Alusa Fallax lansa, in anul 1974, superbul "Intorno Alla Mia Cattiva Educazione", aflat in mod clar in acelasi curent de gandire muzicala.

Banco Del Mutuo Soccorso s-a bazat pe vocea stranie a solistului vocal, o aparitie ciudata, supraponderala si barboasa, cu o voce subtire, de castrati, care ii apartine lui Francesco di Giacomo, cu care trebuie sa te obisnuiesti ca sa o accepti, dar si pe duo-ul de la keyboards , format din Giani si Vittorio Nocenzi, chitara agresiva a Rudolfo Maltese, precum si sectiunea ritmica extrem de bine pusa la punct de catre Maurisio Masi (tobe) si Tiziano Ricci.

Primul lor album, Banco Del Mutuo Soccorso (1972), avea elemente jazzy, dar s-a concentrat pe folosirea eposului muzicii culte, ceea ce i-a facut pe multi sa-i compare cu EL&P. Dupa parerea mea, si aceasta este o alta greseala. Cand esti impregnat cu EL&P si Yes din adolescenta, orice vine din aceeasi doctrina muzicala ti se pare a fi creatia unor emuli ai celor pe care ii cunosti foarte bine. Odihna mintii joaca un rol fundamental in aceasta.

A urmat perioada marilor albume progresive "Darwin!" (1972), "Io Sono Nato Libero" (1973) si "Come In Un'ultima Cena" (1976). "Banco" (1975) a fost o compilatie nefericita a unor versiuni in limba engleza a marilor succese de pe albumele originale. De exemplu, superbul "Come In Un'ultima Cena" este tradus, in versiunea in engleza, "As In A Last Supper".

Este foarte instructiv sa asculti acest album, pentru a constata cum exact acelasi cantec, care suna magnific in italiana, este banal in engleza, fara ca instrumentatia si interpretarea vocalistului sa fie diferite. Singura diferenta este limba engleza, care taie aripile cantecului si reduce dramatic expresivitatea BMS.

Astfel, se exclude, dupa parerea mea, inspirarea dupa muzica EL&P sau Yes. Doctrina muzicala este aceeasi poate, dar filonul creativ este altul. La BMS se vede clar formatia muzicala clasica, de la marii preclasici, ca Monteverdi (recomand cu caldura ascultarea operei "Orfeu") sau Scarlati (ascultati sonatele, de exemplu), care este folosita la greu pentru intelectualizarea canzonetei italiene.

Banco a incercat, cu acest album in engleza (ca sa revin), sa iasa pe piata muzicala internationala, dar nu a reusit. "Garofano Rosso" (1976) si "Di Terra" (1978) au fost alte doua superbe albume aproape complet instrumentale, in care grupul si-a continuat traseul in vena muzicii clasice. "Canto Di Primavera" (1979) a simplificat mult sound-ul trupei, lucru foarte evident pe urmatorul album, denumit, ce ironie, "Capolinea" (1980).

Din acest moment, practic perioada creativa, revolutionara muzical a marelui grup a luat sfarsit. Trupa a lansat in anul 1985 albumul pop "Grande Joe", apoi s-a desfiintat. O versiune reformata a marelui grup a lansat in anii '90, pentru iubitorii muzicii progresive, albumul "Da Qui Messere Si Domina La Valle" (1991), o re-inregistrare a primelor doua albume.

Au urmat multe albume ale trupei, cu interpretari live ale marilor succese progresive ale anilor '70, dar cele doua albume originale "Banco 13" (1994) si "Il Banco Presenta Francesco Di Giacomo" (1996) nu s-au ridicat la nivelul marilor creatii clasice. Recomand oricui insa cateva prezente live ale trupei, incarcate de empatie si extrem de charismatice, in care marile teme lansate in anii '70 sunt incarcate de toata tristetea lumii.

DINAMITA MUZICALA: Banco del Mutuo Soccorso, "Il Volo/R.I.P."

DINAMITA MUZICALA: Banco del Mutuo Soccorso, "Canto di Primavera"

Canto di primavera - Banco del Mutuo Soccorso

Unul dintre gigantii italieni ai muzicii progresive, Banco del Mutuo Soccorso este una dintre trupele italiene de muzica progresiva pe care as vrea sa le vad venind in Romania si despre care stiu ca nu vor veni niciodata. Sunt complet necunoscuti la noi si, pentru cunoscatorii romani ai limbii italiene, numele acestei formatii maiastre inseamna doar Banca de Ajutor Social si nimic mai mult.

Exista o bariera culturala nedreapta, generata de bariera lingvistica. Noi, romanii, suntem, atunci cand cautam muzica buna, ascultatori de muzica de limba engleza. Mai mult, am prieteni mari degustatori de muzici adevarate, care, cand aud de rock italian, stramba din nas, pentru ca se gandesc imediat la muzica italiana pop foarte comerciala si foarte cunoscuta, dar deopotriva foarte perisabila.

Stiinta muzicala incomparabila a BMS este ajutata de vocea aparte, unica a solistului Francesco Di Giacomo, dimpreuna cu structurile sonore specifice BMS create de duo-ul Vitorio Nocenzi - Giani Nocenzi la keyboards.

"Darwin" (1972) si "Io Sono Nato Libero" (1973) sunt adevarate comori ale muzicii progresive. "Di Terra" (1978) dezvaluie o intreaga splendoare muzicala simfonica. Ascultam aici o mica bijuterie muzicala, "Canto di Primavera", de pe albumul cu acelasi nume din anul 1979, care este dupa parerea mea ultimul lor mare album progresiv.

Recomand melomanului adevarat ascultarea repetata a marilor albume Banco, cu rabdare si atentie. Satisfactia melomanistica va fi maxima. In acest demers, consultarea discografiei in extenso date de ProgArchives este foarte folositoare, dar nu trebuie sa ne lasam pacaliti de ranking-ul dat de vizitatorii site-ului, care de obicei au dreptate, insa uneori mai gresesc.

Gustul public este una, iar valoarea cu totul altceva.

DINAMITA MUZICALA: Yes,"Roundabout"

DINAMITA MUZICALA: Yes, "Close To The Edge" / "Siberian Kathru"

Atlantic (A2-19133)
UK 1972
Jon Anderson, vocals; Bill Bruford, percussion; Steve Howe, guitars, vocals; Chris Squire, bass, vocals; Rick Wakeman, keyboards
Tracklist:
1. Close to the Edge — 18:50
a. The Solid Time of Change
b. Total Mass Retain
c. I Get Up I Get Down
d. Seasons of Man
2. And You and I — 10:09
a. Cord of Life
b. Eclipse
c. The Preacher the Teacher
d. Apocalypse
3. Siberian Khatru — 8:57
total time 38:56

Albumul de poveste Close To The Edge (1972) este probabil cea mai complexa creatie Yes. De pe acest LP mie imi plac foarte mult primele doua parti, ambele construite pe principii simfonice. A treia lucrare, Siberian Kathru, este o constructie in care, cred eu, acesti muzicieni sunt putini cam indulgenti cu ei si fac exces de tehnicitate, in detrimentul muzicii. Daca ar fi multi care ar ajunge la asemenea rezultate fiind indulgenti cu ei...

Sa revenim la Close To The Edge. O lucrare care se dezvolta si concluzioneaza in maniera simfonica. Exista o prima parte expozitiva, The Solid Time of Change, apoi una care dezvolta si contrapune la expozitie, Total Mass Retain, o miscare lenta, I Get Up I Get Down, insa nu pe sistem "reverie", ca in lucrarile simfonice clasice, ci o miscare lenta bazata pe stralucire muzicala si tratata ca placa turnanta spre ultima portiune a lucrarii, Seasons of Man, care preia si reciteste in maniera concluziva temele mari din cele trei parti.

Pe undeva, seamana aici cu felul in care reia si toaca practic aceeasi tema, de la inceput pana la sfarsit, Ludwig van Beethoven. Insa intre anumite limite. Nu voi posta nici un embed de la "And You And I", o lucrare de asemenea extrem de frumoasa si complexa, care mie imi place foarte mult, pentru ca nu exista un clip destul de bun, din care sa se inteleaga aceasta frumusete. Sa ascultam acum o versiune imperiala la Siberian Kathru, din anul 1979, dintr-un concert dat de Yes la Philadelphia:

DINAMITA MUZICALA: Camel, sau ce inseamna "Never Let Go" in muzica

Filmed March 17, 1973, at Guildford Civic Hall, Andrew Latimer, Doug Ferguson, Andy Ward, Peter Bardens, adica o mare trupa britanica de rock progresiv: Camel. Azi uitata. De mai mult timp, m-am gandit la un lucru. Daca numele unei mari trupe (de exemplu Asia sau Blondie) intra in music hall of fame, atunci un organism transnational ar trebui sa interzica ever folosirea acelui nume pentru alte grupuri.

Personal, mi se pare un sacrilegiu ca, dupa Blondie, sa apara in Romania Blondy, iar dupa Asia lui John Wetton sa apar in Romania o trupa numita tot Asia. Fara acordul detinatorilor drepturilor de autor pe numele trupei din hall of fame. La fel, daca un mare grup a creat o piesa numita "Yesterday", de a rascolit mapamondul si a dat insomnii la generatii, mi se pare abject sa vina Costi Ionita, de exemplu, sa scrieze o manea dance numita "Yesterday".

La fel si cu "Never let (you) go". Nu puteai, Cristi, sa-i spui altfel? Ca, daca aveai privilegiul vreodata, in aceasta viata, sa stai pe aceeasi scena cu Camel, tu intr-o parte, ei in cealalta, basculeaza podiumul si se strica sculele, saracele. Acelea cu care (inca) nu stii ce sa faci.

DINAMITA MUZICALA: Garybaldi, "Moretto Da Brescia Goffre" (GISP)

Garybaldi este o alta trupa foarte mare din vena progresivului italian tipic, pe care eu il supranumesc GISP (Great Italian Symphonic Prog). Mai exact, Bambi Fossati, muzicianul emblematic al acestui grup, a pornit, in creatia sa muzicala, extrem de influentat de catre Jimmi Hendrix.

De altfel, unii comentatori spun ca Fossati este, asa cum despre Citizen Cain se spune ca ar fi un "ce ar mai fi facut Genesis, daca ar fi ramas in formula cu Peter Gabriel", un fel de "ce ar fi ajuns muzica lui Jimmi Hendrix, daca acesta ar fi facut rock progresiv.

Ei bine, nu stim anume ce. Stim insa ce a facut aceasta formatie efemera si fabuloasa, ca atatea altele din Italia. Inainte sa se numeasca astfel, cei patru i-au spus trupei Gleemen si au scos un album despre care se spune ca este si el fabulos, asupra caruia vom reveni.

Dar numele Gleemen nu era deloc adecvat la piata muzicala italiana, si atunci trupa si-a schimbat numele in Garybaldi, asa cum o alta trupa, Flea, si-a schimbat numele in Etna. Garybaldi a scos doua albume, unul de rock progresiv, "Nuda", din anul 1972, apoi unul mai spre ProgBluesRock, "Astrolabio".

Pe ambele albume sunt piese mai putin originale, dar frumoase, dar si cateva care pot fi categorisite ca nestemate ale muzicii progresive. Piesa numarul cinci de pe albumul "Nuda", "Moretto Da Brescia Goffre", este prima dintre aceste nestemate muzicale, pe care o ofer spre auditie cu mare placere.

Eu cred ca "Moretto..." este cea mai apropiata de curentul si spiritul GISP. Avem o expunere care foloseste conceptia muzicala de tip clasic-simfonic, ca la multe trupe GISP, o tema-solist extrem de darnica, asemanatoare cu acelea de la Blocco Mentale sau Maxophone. Mai avem dezvoltari muzicale dramatice, pe ceea ce in genere comentatorii ProgArchives numesc driven organ, adica lungi pasaje pe orga electronica.

Atunci cand am descoperit Garybaldi, crezusem efectiv ca stiu deja cam toate trupele legendare italiene de rock progresiv. Ei bine, ma inselasem: mai sunt.