DINAMITA MUZICALA: Ekseption, "Adagio - Space - Italian Concerto" (Beggar Julia's Time Trip)

DINAMITA MUZICALA: Faithful Breath, "Lingering Gold"

In anul 1969, Immig a parasit trupa, iar cateva luni mai tarziu Fischer a facut acelasi lucru. Immig nu a fost niciodata inlocuit cu altcineva si a trebuit sa treaca doi ani, pentru ca Fischer sa fie inlocuit cu Jürgen Weritz (tobe), care a intrat in grup in anul 1971. Nisipurile miscatoare au continuat. La inceputul anului 1972, Block a parasit grupul din motive de sanatate, iar la sfarsitul aceluiasi an Scheuer a plecat si el, fiind inlocuit de Manfred von Buttlar (keyboards), anterior la Mama Werwoll.



Intrarea lui von Buttlar in grup a dus la schimbarea directiei stilistice a trupei, care a inceput sa exploreze o muzica mai apropiata de symphonic rock. Au intrat in studio sa inregistreze si a rezultat albumul pe care il prezint aici, "Fading Beauty". Renate Heemann (backing vocals) a fost pentru scurta vreme membru al trupei, exact in acest rastimp.

DINAMITA MUZICALA: Faithful Breath, "Fading Beauty"

Grupul german Faithful Breath s-a format in Bochum in anul 1967 si a fost fondat de Heinz Mikus (voce, chitara) si Horst Stabenov (chitara bas), cand au parasit grupul Magic Power, pentru a forma un nou grup. In Faitful Breath li s-au alaturat Reinhold Immig (chitara), Walter Scheuer (chitara) si Jürgen Fischer (tobe).



Alegerea numelui grupului a venit de la altcineva: basistul Georg Grebe. Acesta a fost pentru putin timp basistul trupei, in locul lui Stabenov, care a lipsit din grup pentru cateva saptamani. Un alt muzician, Boggie Kopec, a fost de asemenea pentru scurt timp membru Faithful Breath, la inceputurile formatiei, iar putin mai tarziu, in 1967, saxofonistul Ulrich Bock a participat si el la aventurile muzicale ale trupei, destul de efemera in prima sa forma de agregare.

In prima sa forma de agregare, ca trupa de progresiv simfonic, Faithful Breath a lansat doua albume, Fading Beauty (1973) si Back On My Hill (1980). Primul dintre acestea este una dintre perlele muzicii progresiv-simfonice si nu trebuie sa lipseasca din colectia nimanui care indrageste acest gen de muzica.

DINAMITA MUZICALA: Beggars Opera, "Think" (Act One - 1971)

DINAMITA MUZICALA: Beggars Opera, "Sarabande" (Act One - 1971)

DINAMITA MUZICALA: Beggars Opera, "Memory" (Act One - 1971)

DINAMITA MUZICALA: Beggars Opera, "Passacaglia" (Act One - 1971)

DINAMITA MUZICALA: Beggars Opera, "Poet And Peasant" (Act One - 1971)

DINAMITA MUZICALA: PFM - Appena Un Po'

Revina la unul dintre uriasii rock-ului progresiv italian, iar aceasta nu pentru ca mi s-a terminat rezervorul de noutati, ci pentru ca "Appena Un Po'" este mult prea frumoasa ca sa nu o scot in fata.

Iata ce scrie userul YouTube care uploadat aceasta frumusete: "This haunting mellotron-led epic opened the seminal 'Per Un Amico' (1972), which helped pave the way for Italy to become one of progressive rock's foremost powers, and PFM one of its foremost groups.

Personnel: Flavio Premoli (keyboards, vocals), Franco Mussida (guitars, vocals), Mauro Pagani (flute, violin), Giorgio Piazza (bass, vocals), Franz di Cioccio (drums, vocals) Composers: Flavio Premoli, Franco Mussida, Mauro Pagani".

Un alt motiv este ca sunt in cautarea unor alte mari trupe complet necunoscute, pe care nu le gasesc pe YouTube. De exemplu, Cressida, despre care ProgArchives scrie: " Cressida were an excellent band of early british symphonic progressive scene".

Alternativa pentru mine este sa uploadez 2'59" dintr-o piesa a lor pe Trilulilu, apoi sa dau embederul. Experienta m-a invatat ca din debutul unei piese muzicale de sapte, opt sau zece minute ascultatorul nu intelege mare lucru.

O alta solutie este MySpace, care insa nu are posibilitatea de a da embeder, ci doar link, unde te duci cu click si asculti cate ceva. Pana la urma, o sa incerc si aceasta solutie, sa vad daca are succes printre dumneavoastra.

DINAMITA MUZICALA: Manfred Mann's Earth Band - Father of Day, Father of Night

Cand nu pot sa categoriseasca exact o trupa intr-o anumita subspecie muzicala de progresiv, ii zic ecclectic prog. Acesta este si cazul marii trupe britanice Manfred Mann's Earth Band.

Au inceput prin a face un soi de jazz prog experimental, a urmat apoi glorioasa perioada de rock progresiv, din anii '70, cu doua albume colosale, "Solar Fire" si "Nightingales and Bombers", apoi incet grupul a cazut in muzica disco, dupa o perioada de pop beat, iar pe la inceputul mileniului III au revenit la muzica rock progresiva in concerte.

Un astfel de concert am vazut acum cativa ani, la Sala Palatului. Un concert pe care nu-l voi uita cate zile voi trai. Totul, datorita personalitatii muzicale iesite din comun, evreul sud-african Manfred Sepse Lubowitz.

Langa el s-au aflat de-a lungul timpului muzicieni de exceptie, dintre care nu pot sa nu il amintesc pe solistul vocal si chitara solo Mick Rogers, basistul Colin Pattenden, tobarul Chris Slade sau ultimul lor vocalist, cu care canta si acum, care are o voce si o forta interpretativa de rara valoare, Noel McCalla.

In rest, "I'm speachless", cum spun chinezii de limba bantustaneza din Louisiana. Se pot spune tot felul de nebunii despre MMEB, de exemplu ca sunt cea mai buna formatie care a existat vreodata in universul cunoscut, sau ca, atunci cand ii asculti cum canta, intri in stare de levitatie.

Sau ca ochii lui Mick Rodgers cantand acest cantec, "Father...", sunt cei mai blanzi ochi de om pe care i-ai vazut vreodata. Sau ca a sa chitara fara pereche vorbeste in limba ingerilor. Aveti linkurile la cine sunt oamenii acestia, ce au cantat ei, asa cum aveti un embeder doldora de muzica grozava.

Auditie/vizionare placuta!

DINAMITA MUZICALA: Focus - Hocus Pocus

Dintre toate grupurile care in anii '70 au combinat elemente de rock si muzica clasica, Focus este, fara putinta de tagada, cel mai cunoscut grup olandez, cunoscut si recunoscut pentru valoarea sa in intreaga lume. Eu tin minte ca in facultate, la Auras in camera (303, aha), am vazut niste video-uri care m-au marcat definitiv (si ce bine ma simt).

Unul dintre ele este concertul "The Song Remains The Same", pe care l-am revazut, in anul 1987, in Forumul din Costinesti, intr-o prezentare marca Florian Pittis. Mai tin minte un superb concert Cream, cu "Strange Brew" si "Toad", precum si aceasta interpretare nebuna a lui Thjis Van Leer, care se comporta de parca ar fi fost bagat in priza. Vreo zece ani am cautat inregistrari video cu acesti tipi, despre care de-abia stiam cum arata si alte cateva lucruri, pana a dat cu parfum de Internet si pe la noi.

Va recomand, daca reusiti sa gasiti, cea mai buna prezenta live a acestor olandezi, "The Homburg Concerto", care este un vis printre muzici si care poate sa devina unul dintre concertele de gen la care sa va reintoarceti mereu, tot restul vietii. Cei doi muzicieni de marca ai trupei sunt flautistul, keyboardistul, vocalistul Thjis Van Leer, tipul cu parul valvoi pe care-l vedeti suierand pe sub incisivi in finalul clipului postat, precum si chitaristul Jan Akkerman.

Acesta este o mare figura. La mijlocul anilor '60, aflat in vizita in Anglia, l-a vazut pe chitaristul Julian Bream cantand la lauta muzica medievala, iar aceasta experienta l-a marcat pentru tot restul vietii.

Revista "Melody Maker" i-a decernat la un moment dat lui Akkerman premiul pentru cel mai bun chitarist international. Inainte de Focus, a facut parte, impreuna cu prietenul sau Peter Van Der Linden la tobe, din trupa Brainbox, care a scos un singur album, considerat insa una dintre paginile clasice ale rockului progresiv olandez.

Intr-o buna zi, Akkerman (foto) a fost prins ca repeta cu totul altceva decat ce canta cu Brainbox si a fost dat afara. Erau lungi pasaje din viitoarele piese ale trupei Focus. Akkerman l-a luat pe Van Der Linden in aceasta trupa. Dupa desfiintarea grupului, si-a fondat propria formatie, Jan Akkerman Band, cu care a dat concerte si a scos albume memorabile.

Indraznesc sa spun ca, daca in Focus Thjis Van Leer era gura, Akkerman era creierul. Am vazut un superb concert Jethro Tull - Jan Akkerman Band, numit "Bach Rock", pe care il recomand oricarui meloman ce se respecta, care a ascultat orice, de la John Dowland la Bela Bartok. Va fi entuziasmat.

Cele mai bune albume Focus sunt "Moving Waves" (1972), "3" (1973), "Live at the Rainbow" (1973), precum si "Hamburger Concerto" (1974). "Moving Waves" si "3" sunt cele mai bune albume ale perioadei lor intensiv-progresiva, cu piese lungi si solo-uri extinse. Majoritatea cunoscatorilor sunt de acord ca "Live at the Rainbow" si "Hamburger Concerto" (ultimul lor album bun, dupa care incepe discareala si, odata cu aceasta, plictiseala) au fost cele mai bune, cu influente din muzica clasica si jazz.

DINAMITA MUZICALA: New Trolls - Concerto Grosso nr. 1 in re minor

Ascultati o versiune prescurtata (primele trei parti) din cel mai mare album scos de genovezii de la New Trolls, care este considerata una dintre cele mai mari trupe de rock din istoria rockului italian. Muzica acestui concert de rock progresiv este scrisa de compozitorul argentinian Luis Enriquez Bacalov, care a scris muzica pentru 140 de filme, iar partitura este considerata in continuare ca fiind una dintre cele mai reusite fuziuni dintre muzica rock si muzica culta.

Acum, de ce imi place mie: pentru ca din fuziunea aceasta de stiluri muzicale a rezultat o partitura profunda si care se racordeaza exact la marile valori ale muzicii universale, cu tot cu chitari, percutie si vocea solistului Vittorio de Scalzi. Este o muzica pe care o asculti cu placere indiferent de varsta pe care o ai, la orice ora din zi si din viata.

Dupa ce au scos acest album superb, in 1973 New Trolls s-au splitat in doua trupe, una hard-rock, numita Ibis, si una simfonic-prog, numita New Trolls Atomic System. De-a lungul timpului, au trecut prin multe schimbari de formula si prin la fel de multe modificari de stil muzical.

New Trolls au cantat beat, balade pop, au scris lucrari de rock progresiv, au cantat hard rock si au multe in comun cu doua mari trupe, Genesis si Premiata Forneria Marconi.

In anul 1972, au lansat doua albume deosebite, was the year in which NEW TROLLS became the producers of a mature music. Two albums were released that year, "Searching For a Land"si "UT". "Searching for a Land" (1972) este plin de muzica frumoasa si sonoritati tipic italiene, iar "UT" este un amalgam deosebit de atractiv de rock progresiv, cu ceea ce progarchives.com numeste "referinte la", iar eu "similitudini cu" Yes, EL&P, Genesis si King Crimson.

De ce similitudini? Pentru ca dupa parerea mea este greu sa spui ca marile trupe britanice sunt precursoarele si grupurile italiene emulii lor. Exista uneori un decalaj de cativa ani in favoarea trupelor britanice, dar este greu de spus ca de Scalzi si di Palo de la New Trolls s-au inspirat de la, sa zicem, Rutherford si Gabriel de la Genesis. Oricum, inceputul anilor '70 au fost ceva formidabil pentru muzica aceasta. Asupra acestui subiect vom reveni.

Concerto Grosso Nr. 2, din anul 1976, este mult mai eclectic, cu influente din muzica clasica, dar departe de primul concert. Un al treilea concert a fost lansat de cei de la New Trolls, aflati acum la cu totul alta varsta fizica si muzicala. Pare mai interesant decat nr. 2, dar inca nu-mi dau seama daca poate depasi valoric creatia de exceptie a lui Enriquez Bacalov.

Aceasta mare trupa italiana pare sa fie dominata definitiv de profunzimea Concerto Grosso nr. 1, pentru ca a revenit ritmic, in intreaga sa existenta, la ideea de a mai scrie inca un concert, si inca unul, pentru a mai atinge acele culmi muzicale.

Mai aproape de ceea ce sunt in realitate acesti tipi pletosi, cultivati, sensibili si explozivi mi se pare a fi marele lor succes din anii de inceput, lansat in 1970, "Autostrada". O forta muzicala si o expresivitate sonora iesite din comun, combinate cu un simt al tragicului demn de toata admiratia melomanului: