DINAMITA MUZICALA: Banco del Mutuo Soccorso, "Il Volo/R.I.P."

DINAMITA MUZICALA: De De Lind, "Indietro Nel Tempo"

DINAMITA MUZICALA: Le Orme, "Cemento Armato" (Collage - 1971)(GISP)

DINAMITA MUZICALA: Blocco Mentale, "Capita" (GISP)

DINAMITA MUZICALA: Il Balletto Di Bronzo - Meditazione

Iara procedez la fel: piesa "Meditazione" a acestor italieni este doar "carligul". Fara discutie, este un cantec superb, un eveniment muzical in sine, un cristal perfect si simplu. Baletul De Bronz al acestei trupe unice suna insa altfel. "Meditazione" este de pe primul lor album, Sirio 2222, care este orientat mai curand catre un soi de psych-rock, gen Jimmi Hendrix.

Celelalte piese de pe acest album nu demonstreaza foarte multe si lipsa de originalitate este evidenta (cu exceptia piesei din embeder, care e o perla in sine). Daca ascultati cu atentie toata piesa, observati ca, din regiunea sa mediana, se intampla un accident sonor: brusc, expozitia este reluata, cu un keyboards extrem de angoasat in spate, care schimba complet atmosfera muzicala si trimite intr-un dark-psych-prog. Este un fel de "spre asta ne indreptam. stop. atentie. stop. avem si idei originale, si inca in ce masura! stop.".

Aici se aude practic prima data foarte originalul sound al acestei trupe, pe care-l regasim in intreaga sa splendoare dark-prog-simfonica pe marele lor album, "Ys". Ys, de asemenea scris Is sau Ker-Is in bretona, dar si Ker-Ys in franceza (ker inseamna oras in bretona), era un oras mitic, despre care se spune ca ar fi existat in Golful Douarnenez, in Britania, care ar fi fost inghitit de Oceanul Atlantic.

Albumul lui Balletto Di Bronzo este unul dintre multele albume programatice, cu tema, scrise in muzica progresiva. Extrem de original, are o prima sectiune, care dureaza peste 15 minute si care imi place foarte-foarte mult, numita "Introduzione".

Tema acestei sectiuni muzicale a albumului este simpla, un strigat melodic continand o extraordinara disperare existentiala, pentru care vocea solistului Gianni Leone (o mare figura, un poliinstrumentist care canta la pian, orga, moog, mellotron, spineta si celesta), destul de rigida de altfel, este foarte potrivita.

Insolitul acestei Introduzione este dat de suprapunerea dintre un fals ritm de reggae music si angoasanta orga care comenteaza tema-solist. Nebunia este ca pe aceasta tema se intampla ceva ce vezi destul de rar, chiar si in muzica progresiva: Leone canta in gama dodecafonica, intai cu vocea, apoi cu intreaga trupa, pe toate instrumentele. Evident, exista trupe care au pasaje dodecafonice, dar o abordare complet structurata in acest mod este, credem noi, o raritate.

Dodecafonismul, sau tehnica celor 12 note, a fost folosita pentru prima data in muzica de catre compozitorul austriac Arnold Shoenberg, care a consternat lumea la inceputul secolului XX, apoi a facut furori cu muzica sa abstracta sonor. A fost un curaj nebun din partea Baletului De Bronz italian sa cante asa si merita tot respectul nostru.

Va las placerea sa descoperiti acest album unic, cu playlistul Introduzione - Primo Incontro - Secondo Incontro - Terzo Incontro - Epilogo, intai la finalul embederului de mai sus, apoi, daca doriti sa aprofundati, si din alte surse, pentru a asculta discografia completa acestei alte trupe italiene sofisticate si inedite.

DINAMITA MUZICALA: New Trolls - Concerto Grosso nr. 1 in re minor

Ascultati o versiune prescurtata (primele trei parti) din cel mai mare album scos de genovezii de la New Trolls, care este considerata una dintre cele mai mari trupe de rock din istoria rockului italian. Muzica acestui concert de rock progresiv este scrisa de compozitorul argentinian Luis Enriquez Bacalov, care a scris muzica pentru 140 de filme, iar partitura este considerata in continuare ca fiind una dintre cele mai reusite fuziuni dintre muzica rock si muzica culta.

Acum, de ce imi place mie: pentru ca din fuziunea aceasta de stiluri muzicale a rezultat o partitura profunda si care se racordeaza exact la marile valori ale muzicii universale, cu tot cu chitari, percutie si vocea solistului Vittorio de Scalzi. Este o muzica pe care o asculti cu placere indiferent de varsta pe care o ai, la orice ora din zi si din viata.

Dupa ce au scos acest album superb, in 1973 New Trolls s-au splitat in doua trupe, una hard-rock, numita Ibis, si una simfonic-prog, numita New Trolls Atomic System. De-a lungul timpului, au trecut prin multe schimbari de formula si prin la fel de multe modificari de stil muzical.

New Trolls au cantat beat, balade pop, au scris lucrari de rock progresiv, au cantat hard rock si au multe in comun cu doua mari trupe, Genesis si Premiata Forneria Marconi.

In anul 1972, au lansat doua albume deosebite, was the year in which NEW TROLLS became the producers of a mature music. Two albums were released that year, "Searching For a Land"si "UT". "Searching for a Land" (1972) este plin de muzica frumoasa si sonoritati tipic italiene, iar "UT" este un amalgam deosebit de atractiv de rock progresiv, cu ceea ce progarchives.com numeste "referinte la", iar eu "similitudini cu" Yes, EL&P, Genesis si King Crimson.

De ce similitudini? Pentru ca dupa parerea mea este greu sa spui ca marile trupe britanice sunt precursoarele si grupurile italiene emulii lor. Exista uneori un decalaj de cativa ani in favoarea trupelor britanice, dar este greu de spus ca de Scalzi si di Palo de la New Trolls s-au inspirat de la, sa zicem, Rutherford si Gabriel de la Genesis. Oricum, inceputul anilor '70 au fost ceva formidabil pentru muzica aceasta. Asupra acestui subiect vom reveni.

Concerto Grosso Nr. 2, din anul 1976, este mult mai eclectic, cu influente din muzica clasica, dar departe de primul concert. Un al treilea concert a fost lansat de cei de la New Trolls, aflati acum la cu totul alta varsta fizica si muzicala. Pare mai interesant decat nr. 2, dar inca nu-mi dau seama daca poate depasi valoric creatia de exceptie a lui Enriquez Bacalov.

Aceasta mare trupa italiana pare sa fie dominata definitiv de profunzimea Concerto Grosso nr. 1, pentru ca a revenit ritmic, in intreaga sa existenta, la ideea de a mai scrie inca un concert, si inca unul, pentru a mai atinge acele culmi muzicale.

Mai aproape de ceea ce sunt in realitate acesti tipi pletosi, cultivati, sensibili si explozivi mi se pare a fi marele lor succes din anii de inceput, lansat in 1970, "Autostrada". O forta muzicala si o expresivitate sonora iesite din comun, combinate cu un simt al tragicului demn de toata admiratia melomanului:

DINAMITA MUZICALA: Alusa Fallax: bijuteria progfolk necunoscuta

Cand am scris, la preferinte muzicale, ca imi place, alaturi de Corelli, o trupa necunoscuta ca Alusa Fallax, mi-am dat seama ca vor fi oameni care, normal, se vor gandi: "Asta vorbeste urat sau are ceva in cap?".

Ei bine, a existat o trupa italiana care a scos un singur album, "Intorno a la Mia Cattiva Educazione" (Despre educatia mea cea proasta), care azi este considerat unul dintre marile albume scrise in muzica progresiva, apoi s-a desfiintat.

Subgenul este unul cu care o sa va mai bat la cap si care mie imi place foarte mult: italian symphonic prog (ISP) (adica muzica progresiva simfonica italiana). Faptul ca ProgArchives delimiteaza subgenurile nationale ISP, Canterburry Rock si krautrock (muzica progresiva germana) este un semnal ca subgenurile acestea sunt extrem de importante si provin din trei state care au dat foarte mult genului progresiv.

"Intorno..." este mare pentru mai multe motive. Primul este ca e un album cu tema (in acest album, alienarea omului in societate), fapt caracteristic unor mari albume. "Sgt. Peppers's..." al Beatlesilor este considerat de unii, din aceasta cauza, cel mai mare album al lor.

Al doilea este ca porneste de la folkprog, trece prin symphonic prog si, in punctul de maximum, este de jazz prog. In al treilea rand, pe scena Alusa facea un soi de piesa tematica de marionete, cum nu prea am auzit des sa faca rockerii. Merita sa perseverezi pana il gasesti in versiune audio.

In anul 2003, keyboard-istul Massimo Parretti dadea un interviu pentru site-ul ItalianProg. Un lucru foarte interesant spune Parreti, precum si o povestioara simpatica. Voi incepe cu aceasta.

"Intorno..." este ascultat de tinerii japonezi

"Multi ani nu am ascultat albumul, apoi, nu demult, am intrat in contact cu o persoana care traieste in Japonia in majoritatea anului. Vorbind cu el i-am pomenit despre fosta mea experienta cu Alusa Fallax.

Spre marea mea surpriza, aceasta persoana mi-a spus ca stia grupul (n.n.: Alusa) si a vazut 'Intorno...' de vanzare in Japonia pe CD si l-a cumparat. A confirmat ca albumul este foarte apreciat, ca multe inregistrari italiene din acele vremuri. La intoarcerea sa in Japonia, mi-a trimis o copie a CD-ului.

Astfel, am avut sansa sa-l ascult din nou si trebuie sa martuirisesc ca am fost emotionat. De atunci, se intampla sa-l ascult din cand in cand, pus de una dintre fetele mele, si sunt onorat sa vad ca ca este apreciat de ele, care de obicei sunt atat de critice cu parintii.

Muzica a decazut

Pentru multi ani am lucrat pe post de consultant muzical pentru o companie americana si ca director artistic la o casa de discuri italiana, care a lansat multe hituri, ca Born to be alive, Il tempo delle mele, Voyage, cantate de Santa Esmeralda, The Passengers sau Patrick Hernandez.

In a doua parte a anilor '80, a inceput agonia productiei de muzica si in acel moment am inceput sa parasesc acea lume a muzicii. Au fost ani teribili pentru muzica. Adevaratii artisti au fost ignorati si productiile de succes au inceput sa fie complet construite in studio.

Cantareti incompetenti au inceput sa cante si instrumentisti incompetenti au inceput sa cante cu ajutorul computerelor. Oricine putea sa lanseze o inregistrare, cu exceptia adevaratilor cantareti, care nu mai erau folositi decat cel mult ca backing vocals.

Cred ca acum muzica de la radio si tv este foarte slaba si continuu sa am impresia ca producatorii de discuri sunt pe drumul spre abis."