DINAMITA MUZICALA: Premiata Forneria Marconi, "Dove... Quando"

DINAMITA MUZICALA: Museo Rosenbach, "Zarathustra-Il Tempio delle Clessidre" (GISP)

Pentru ca a fost categorisit de oameni obtuji ca fiind un album fascist, iar membrii sai au fost categorisiti drept adepti ai extremei drepte, albumul "Zarathustra" al trupei Museo Rosenbach a fost trecut la index, dupa ce la lansare a avut parte de cronici dezastruoase bine directionate.

Din acest motiv, a intrat intr-un con de umbra si chiar si acum se afla sub un fel de oboroc, implicit si nu explicit, pentru care motiv noi il promovam in mod special, pentru ca ne place in mod deosebit. Si l-am promovat, asa cum se poate constata, miscare cu miscare a poemului "Zarathustra", de pe fata A a albumului cu acelasi nume. Vom continua cu fata B, ce contine alte perle de muzica.

DINAMITA MUZICALA: Museo Rosenbach, "Zarathustra-Superuomo" (GISP)

Ideatic, muzical si programatic, "Zarathustra" este considerat una dintre capodoperele muzicii progresive. Din pacate, asa cum in Romania exista mistreti cu colti de faianta, care confunda peretele cu un zid de foc si masina de teren cu transportorul amfibiu blindat, alti mistreti cu colti de faianta, de data aceasta italieni, au pus pe "Zarathustra" stampila ca albumul este fascist si scris de niste tineri fascisti, care se cred muzicieni.

DINAMITA MUZICALA: Museo Rosenbach, "Zarathustra-Al Di La del Bene e del Male" (GISP)

Dupa parerea mea distincte de celelalte subspete de italian symphonic prog, GISP a facut ceva aparte in muzica progresiva: a adus foarte multa muzica desteapta, care are o incarcatura ideatica si un simt al tragicului iesite din comun.

"Zarathustra", albumul italienilor de la Museo Rosenbach, este un LP cu program, format dintr-o fata A, pe care se afla exclusiv poemul muzical care da numele LP-ului, apoi alte trei lucrari, pe fata B, asupra carora vom reveni. Intreg albumul este un discurs formidabil, despre diferenta intre ce a imaginat filozoful german Friedrich Nietzsche, cu supraomul sau, si la ce au ajuns oamenii, pornind de la filosofia sa, extrem de frumoasa in teorie.

DINAMITA MUZICALA: Museo Rosenbach, "Zarathustra-Il Re Di Ieri" (GISP)

Aceasta muzica este profunda ca o trauma si extrem de puternica. Daca ai ascultat-o odata si, evident, ai inteles-o, o asculti mereu. Pit Corradi (keyboards), Giancarlo Golzi (tobe), Enzo Merogno (chitara/voce), Alberto Moreno (chitara bas/pian) si solistul vocal Stefano Galifi au format una dintre multele trupe italiene GISP, care formeaza astazi, pentru amatorii de specialitati, unul dintre cele mai interesante si complexe curente muzicale progresive.

DINAMITA MUZICALA: Museo Rosenbach, "Zarathustra" (GISP)

Ascultam prima parte a lungii lucrari "Zarathustra", numita "L'Ultimo Uomo", a trupei italiene Museo Rosenbach. aceasta este una dintre capodoperele italian symphonic prog-ului, din vana GISP, despre care am mai vorbit.

Cine asculta prima parte a poemului muzical "Zarathustra", "L'Ultimo Uomo", trebuie sa sculte in continuare neparat si celelalte patru parti, care formeaza fata A a albumului numit tot "Zarathustra", singurul LP original al grupului, lansat in anul 1973: "Il Re Di Ieri", "Al Di La del Bene e del Male", "Superuomo" si "Il Tempio delle Clessidre".

DINAMITA MUZICALA: Alphataurus, "Croma" (GISP)

Din ciclul numit de mine 'Great Italian Symphonic Prog' - acel grup de formatii italiene de progresiv simfonic care canta cam acelasi lucru minunat, de parca ar fi vorba de o singura mare trupa - va ofer astazi tragica si obsesiva "Croma" a trupei Alphataurus.

Alphataurus a scos un album, care poarta numele formatiei. Este una dintre multele trupe italiene "one shot band", care insa impresioneaza prin calitatea muzicii facute. Lansarea acestuia album a avut loc in anul de gratie 1973, care, dupa socotelile mele, este unul dintre cele mai faste momente din istoria muzicii rock a secolului XX.

Luati o hartie si un creion si faceti o lista cu toate marile LP-uri lansate in acest an extraordinar. Daca nu o veti face, pana la urma o voi face eu. Dupa ce au scris un material muzical extrem de amplu si sofisticat, li s-a cerut sa dea un anumit minutaj pentru LP, si astfel a rezultat acest album.

"Resturile" sale au fost grupate in albumul "Dietro L'Uragano", lansat tot in anul 1973, care este efectiv construit pe exact acelasi gen de muzica si, in mod evident, pe teme muzicale surate cu acelea din marele album "Alphataurus", lipsite insa de unitate, de coerenta logica.

Daca la "Alphataurus" ProgArchives pretaluieste "excellent adition to any progressive rock collection", la "Dietro..." scrie "good, but not essential" pentru un motiv simplu: primul are un 'fir rosu', o idee directoare, care il face foarte mare, al doilea nu.

DINAMITA MUZICALA: New Trolls - Concerto Grosso nr. 1 in re minor

Ascultati o versiune prescurtata (primele trei parti) din cel mai mare album scos de genovezii de la New Trolls, care este considerata una dintre cele mai mari trupe de rock din istoria rockului italian. Muzica acestui concert de rock progresiv este scrisa de compozitorul argentinian Luis Enriquez Bacalov, care a scris muzica pentru 140 de filme, iar partitura este considerata in continuare ca fiind una dintre cele mai reusite fuziuni dintre muzica rock si muzica culta.

Acum, de ce imi place mie: pentru ca din fuziunea aceasta de stiluri muzicale a rezultat o partitura profunda si care se racordeaza exact la marile valori ale muzicii universale, cu tot cu chitari, percutie si vocea solistului Vittorio de Scalzi. Este o muzica pe care o asculti cu placere indiferent de varsta pe care o ai, la orice ora din zi si din viata.

Dupa ce au scos acest album superb, in 1973 New Trolls s-au splitat in doua trupe, una hard-rock, numita Ibis, si una simfonic-prog, numita New Trolls Atomic System. De-a lungul timpului, au trecut prin multe schimbari de formula si prin la fel de multe modificari de stil muzical.

New Trolls au cantat beat, balade pop, au scris lucrari de rock progresiv, au cantat hard rock si au multe in comun cu doua mari trupe, Genesis si Premiata Forneria Marconi.

In anul 1972, au lansat doua albume deosebite, was the year in which NEW TROLLS became the producers of a mature music. Two albums were released that year, "Searching For a Land"si "UT". "Searching for a Land" (1972) este plin de muzica frumoasa si sonoritati tipic italiene, iar "UT" este un amalgam deosebit de atractiv de rock progresiv, cu ceea ce progarchives.com numeste "referinte la", iar eu "similitudini cu" Yes, EL&P, Genesis si King Crimson.

De ce similitudini? Pentru ca dupa parerea mea este greu sa spui ca marile trupe britanice sunt precursoarele si grupurile italiene emulii lor. Exista uneori un decalaj de cativa ani in favoarea trupelor britanice, dar este greu de spus ca de Scalzi si di Palo de la New Trolls s-au inspirat de la, sa zicem, Rutherford si Gabriel de la Genesis. Oricum, inceputul anilor '70 au fost ceva formidabil pentru muzica aceasta. Asupra acestui subiect vom reveni.

Concerto Grosso Nr. 2, din anul 1976, este mult mai eclectic, cu influente din muzica clasica, dar departe de primul concert. Un al treilea concert a fost lansat de cei de la New Trolls, aflati acum la cu totul alta varsta fizica si muzicala. Pare mai interesant decat nr. 2, dar inca nu-mi dau seama daca poate depasi valoric creatia de exceptie a lui Enriquez Bacalov.

Aceasta mare trupa italiana pare sa fie dominata definitiv de profunzimea Concerto Grosso nr. 1, pentru ca a revenit ritmic, in intreaga sa existenta, la ideea de a mai scrie inca un concert, si inca unul, pentru a mai atinge acele culmi muzicale.

Mai aproape de ceea ce sunt in realitate acesti tipi pletosi, cultivati, sensibili si explozivi mi se pare a fi marele lor succes din anii de inceput, lansat in 1970, "Autostrada". O forta muzicala si o expresivitate sonora iesite din comun, combinate cu un simt al tragicului demn de toata admiratia melomanului: