sâmbătă, 10 octombrie 2009
vineri, 6 februarie 2009
DINAMITA MUZICALA: Premiata Forneria Marconi, Live in Japan (2002)
There has been a recent proliferation of live concert DVDs from just about any artist who has ever stood before a microphone. Frequently, the budget constraints are all too obvious, but here is a sterling example of how a concert DVD should be done, arata, in prezentarea sa, site-ul SeaOfTranquility.
Inregistrat in Club Citta, in Kawasaki, Japonia, concertul acestui grup de muzicieni veterani, Premiata Forneria Marconi, este incendiar. Actorii concertului: Franco Mussida (chitara), Flavio Premoli (keyboards), Patrick Djivas (bas), Franz Di Cioccio (tobe & voce) si Lucio Fabbri (vioara si keyboards). Cand Di Cioccio face solistica, la tobe se manifesta Piero Monterisi.
Sincer, eu personal sunt incantat de frumusetea acestui concert de mare calitate. Ca si la Phoenixul din ultimii ani, dinainte ca Baniciu, Ioji Kappl si Manny sa paraseasca marele nostru grup ethno-rock, se verifica alegatia conform careia vinul se face tot mai bun, pe masura ce imbatraneste. Trupa suna rotund, plin, intr-o plenitudine melodica exceptionala.
Ascultam versiuni live de mare caracter la succesele memorabile ale grupului, precum "La Carozza di Hans", "River of Life", "Photos of Ghosts", "Suonare Suonare", "Dove...Quando" sau "Dolcissima Maria", intr-un mare show de doua ore si cincisprezece minute.
Track Listing
- La Carozza di Hans
- Rain Birth(Intro to the River)
- River of Life
- Photos of Ghosts
- Peninsula
- Out of the Roundabout
- La Rivoluzione
- Suonare Suonare
- Promenade the Puzzle
- Tokyo Piano Solo
- Dove...Quando (part two)
- Dove...Quando
- Il Banchetto
- Dolcissima Maria
- Maestro Della Voce
- Si Puo' Fare
- Mr. 9 Till 5
- Scary Light
- Tokyo Electric Guitar Jam including Altaloma 5 till 9
- Tokyo Violin Jam (part one)
- Rossini's William Tell Overture
- Tokyo Violin Jam (part two)
- Impressioni di Settembre
- E' Festa (Celebration)
- La Luna Nuova (Four Holes in the Ground)
joi, 9 octombrie 2008
DINAMITA MUZICALA: Premiata Forneria Marconi, "L'Isola Di Niente"
Discover Premiata Forneria Marconi!
Din ciclul "ne intoarcem mereu la frumusetile pe care le-am descoperit de mai mult timp, pentru a intelege mai bine frumusetile pe care le vom descoperi in viitor", astazi revenim asupra unei mari formatii de italian symphonic progressive: Premiata Forneria Marconi. Adica, asa cum s-ar putea traduce mot-a-mot, Brutaria de Frunte a lu' Nenea Marconi.
De frunte brutaria, mandrii muzicienii, care fac o cultura de rafinamente melomanistice pe care le voi degusta intotdeauna cu maxima placere si care sunt incarcate cu eposul framantat si sensibil al sufletului italian.
Este bine de stiut (am mai scris aceasta, dar repet, pentru a se inteleg bine acest fapt) ca acesti muzicieni, care in anii '70 faceau o astfel de muzica senzationala, erau bine racordati la mediul artistic iconoclast al acelor ani, din creuzetele caruia au iesit mari artisti.
Sunt foarte cunoscuti publicului larg din Romania cineasti ca Pier Paolo Pasolini, fratii Taviani sau Federico Fellini, iar unele dintre albumele pe care le prezentam au fost folosite pe post de coloana sonora pentru filmele italiene.
Alti muzicieni au primit comenzi. Astfel a aparut un album frumos al trupei Osanna, numit "Milano Calibro 9" (1972), original soundtrack al filmului cu acelasi nume, dedicat razboiului milanez antimafia. Nu acesta este insa cel mai bun album Ossana, ci extraordinarul "Palepoli" (1972), cu memorabilul si traumatizantul poem muzical "Animale Senza Respiro", de 21 de minute si 36 de secunde!
Dar despre Osanna, cu alta ocazie. Ca sa revin, trebuie sa intelegem ca acesti artisti au fost foarte racordati intr-o viata artistica extrem de febrila si multilaterala, au avut sisteme de gandire muzicala, convingeri ferme, conceptii puternice, cultura muzicala, iar pe toate acestea le-au aplicat cu pasiunea titpica peninsularului.
joi, 10 aprilie 2008
DINAMITA MUZICALA: Premiata Forneria Marconi - Dove... e Quando?
Ma bucur ca ati avut rabdarea sa ascultati explicatiile lui Flavio Premoli despre instrumentele sale, care erau avangarda la inceputul anilor '70.
Premiata Forneria Marconi (ceea ce mot a mot inseamna Brutaria Premiata Marconi) este una dintre cele mai mari cinci formatii de italian symphonic prog care au existat vreodata si, fericire pe capul italienilor, mai activeaza si acum si da niste concerte de "batranete" superbe, in genul celor cu care ne mai incanta pe la noi Phoenix.
Sunt considerati pionierii muzicii progresive italiene. Ca si Campo di Marte, I Giganti, Il Balleto di Bronzo, Locanda delle Fate sau I New Trolls, PFM dovedesc o cunoastere profunda a muzicii culte si, cum se spune la carte, "o stapanire perfecta a mijloacelor artistice". Peste aceasta se aseaza cu eleganta o profunzime, o sete de absolut si un instinct al tragicului cum rar mi-a fost dat sa vad.
In rest, imi este foarte greu sa vorbesc despre muzica sensibila, complexa, rafinata a acestor italieni, care trebuie pur si simplu sa fie ascultati: Franz Di Cioccio (tobe, moog, aggeggi, voce), Franco Mussida (chitara electrica & acustica, chitara double-six, mandolina, voce), Mauro Pagani (flaut, ottavino, vioara, voce), Giorgio Piazza (bass, voce), Flavio Premoli (orga, pianoforte, mellotron, clavicembalo, piano a puntine, moog, voce).
Dupa cum se observa, o paleta impresionanta de instrumente si toti membrii trupei fac si voce. Si o fac bine. Culmea este ca, de-a lungul carierei sale, PFM au avut o fixatie: ca nu are un solist vocal veritabil, motiv pentru care a avut mai multi solisti-invitati, de-a lungul timpului, precum Fabrizio de Andre, mare gurist italian.
Vreau sa va mai dedulcesc cu o bucurie marca Premiata si va voi recomanda aceasta perla: "Dolcissima Maria", un cantec pe care, pe masura ce-l tot asculti, iti place mereu mai mult:
S-a spus ca progul italian e o emulatie a celui britanic. Mi se pare o foarte mare greseala. Sa-mi spuna cineva ai cui emuli sunt Premiata, ca nu stiu. Da, seamana ca spirit si instrumentatie cu Kansas. Dar formidabilele albume "Storia di un minuto", "Per un amico" sau "Photos of Ghosts" sunt, primele doua, din anul 1972, iar cel de-al treilea din 1973.
Marea trupa de britanici stabiliti in Statele Unite scotea primul album, numit chiar "Kansas", in anul 1974 si in primii ani ai deceniului opt erau in stadiul de preambalare. Unul foarte interesant, care este cunoscut de cativa ani, o prima formula Kansas cu Lynn Meredith solist vocal, numita Proto-Kaw, redescoperita de Kerry Livgren prin niste inregistrari uitate, in anul 2001.
Dar despre Kansas, uriasii progului american simfonic, discutam altadata.
