SATIRA: Criza n-a plecat din America, ci de la Făurei (Zdob.ro)

În aceste zile, când se împlineşte un an de la declanşarea crizei financiare, lumea încă mai caută răspunsul la întrebarea: “Cine şi cum a prăbuşit economia planetei?”.

Răspunsul vine de la ghişeul unei staţii CFR din Făurei. Vânzătoarea de bilete a fost imprudentă şi a uitat microfonul deschis atunci când i-a urlat unui client:

“N-aveţi o mie de lei? N-am să vă dau rest!”

Tot peronul a intrat atunci în panică iar oamenii au dus instinctiv mâna la buzunar. S-au întrebat în gând dacă în acel moment ei au o mie de lei. N-aveau! Un murmur general a cuprins Făureiul: “să-mi dau palme, e lipsă de cash pe piaţă!”.

Bursa de ciorapi 3 la 10 mii s-a prăbuşit prima. A urmat bursa de lapte din Brăila. Au căzut apoi pieţele de pepeni din Bărăgan. Piaţa micilor din Moldova s-a prabuşit. Ruşii au anunţat şi ei falimentul la fabrica de biciclete de tip Transformers Kalaşnikov. În această cavalcadă a intrat Franţa cu o grămadă de brânză mucegăită şi Olanda... citeste tot aici

BUSINESS: Piata de arta in vreme de criza economica (BadPolitics)

Chiar dacă aflat într-o fază incipientă, mecanismul pieţei de artă din România este unul funcţional şi aflat în plină dezvoltare. Piaţa de artă autohtonă cuprinde, pe lângă galerii şi case de licitaţie, un anumit număr de publicaţii mai mult sau mai puţin specializate, rubrici în reviste financiare şi o serie de experţi şi specialişti în domeniu.

Casele de liciataţii joacă un rol fundamental în comercializarea artei interbelice şi de secol XIX, însă, mai recent au început să ia în calcul şi un număr de artişti contemporani cu o anumită cotă pe plan intern şi internaţional.

Arta pe piaţa românească

Cumparătorii de artă la licitaţiile din România aparţin tuturor categoriilor sociale, atât iubitori de artă, cât şi oameni care tratează arta ca pe o investiţie mai ales că arta românească nu a ajuns încă la valoarea ei reală, cotele artiştilor români fiind, potrivit specialiştilor, mai mici decât ar trebui.

Acest lucru se datorează faptului că piaţa românească de artă nu are tradiţie comparativ cu alte pieţe pentru că licitaţiile se organizează de doar 15-20 de ani iar arta românescă a avut o circulaţie limitată. Având în vedere că operele de artă realizate de artişti autohtoni au început să intre în circuit abia acum 20 de ani, nu prea au avut timp să-şi formeze o cotă de piaţă.

În plus, clienţii din România nu sunt obişnuiţi să cumpere din licitaţii. Numărul celor care ştiu de existenţa licitaţiilor de artă este relativ restrâns comparativ cu acela al iubitorilor de artă care preferă să cumpere lucrări direct din galerii... citeste tot aici

Imobiliare mai ieftine, dar inca nu destul

In Iasi, un apartament de doua camere 50.000 de euro, in Timisoara ceva mai scump, in Cluj aproape 60.000 de euro, si vorbim despre cele mai proaste zone, prin urmare si despre cele mai ieftine, si anume Zorilor si Manastur, care sunt asa, un fel de Militari, zona Pacii. La Brasov, preturile si mai mari, iar la Constanta nu mai vorbim, cam 65.000 de euro, cu cele mai avantajoase zone, pentru apartamentele cu doua camere, Tomis III, unde preturile sunt pe la 45.000 de euro.

Bucurestiul a ramas mai scump. Totusi, in zonele mai proaste, ca Berceni sau Gorjului, un apartament de doua camere costa in jur de 43.000 de euro. Ei bine, da, acestea sunt preturi mai omenesti, fata de aberatiile pe care le vedem pe site-urile de vanzari de imobiliare.

In urma cu aproape un an, prin septembrie, pe cand dezvoltatorii inca veneau cu oferte fabuloase precum cea din foto, am scris ca pretul normal al unui apartament de doua-trei camere, in afara de zonele central-bucurestene, este, in Capitala, de 6.000 pana la maximum 20.000 de euro. Am fost privit cu indulgenta, ca un visator care traieste pe alta lume.

Ulterior, Dinu Patriciu, din interes, a lansat exact aceeasi teorie, simpla si percutanta, asupra pietei imobiliare: preturile locuintelor vor continua sa scada drastic, pana cand se vor adecva la piata, intre 10.000 - 25.000 de euro. Desigur, depinde din ce perspectiva privim lucrurile. Desigur, depinde ce intelegm prin acest cuvant, "piata".

1. Criza globala, cu o puternica sectiune imobiliara, nu se va calma prea curand. Ba, din contra, de-abia a inceput si nici nu si-a turat motoarele la maximum. Discutam despre o criza sistemica, iar pana cand sistemul nu va fi schimbat, inca de la fundamentele sale filosofice, lucrurile vor merge prost. Asemeni si imobiliarele, al caror pret va continua sa scada.

2. Marii constructori de spatii de birouri si locuinte noi fac o mare greseala daca nu coboara jos garda, scazand mult pretul si incercand sa recupereze macar o parte din pierderile pe care le sufera, pentru ca fiecare zi de intarziere la care tin capul sus si nu scad drastic pretul ca sa vanda inseamna o zi pierduta. Am vazut ca unii se gandesc sa construiasca acum si sa vanda cand se incheie criza. Asa sa fie, daca le da mana sa stea trei-patru ani si sa astepte! Cei care nu pot acest lucru, vor da faliment. Alti scheleti de blocuri neterminate vor popula (si populeaza deja) aria metropolitana, dupa cei ai lui Ceausescu.

3. Locuintele vechi sufera o dubla uzura. Una este uzura pretului, care va continua sa scada. Este uzura dezumflarii balonului imobiliar in care am trait pana acum. Alta este uzura fizica a acestor imobile, care imbatranesc progresiv si devin tot mai nesigure pentru asiguratori, de exemplu.

Nu in ultimul rand: am vazut ca o primarie bucuresteana cumpara locuinte noi, pe care unii dezvoltatori le vand en-gros, la un pret care li se pare avantajos edililor. Ideea este ca peste sase luni baietii inteligenti care au facut investitia vor putea eventual descoperi ca s-au grabit si, daca ar mai fi avut putintica rabdare, ar fi cumparat de doua ori mai multe locuinte.

COLLIERS: Piata apartamentelor se contracteaza. Foarte putini cumparatori, iar aceia cu banul jos

Prestigioasa companie Colliers anunta ca "piata rezidentiala din Bucuresti a fost afectata de criza financiara si de evolutia cererii anul trecut, de la entuziasmul din luna ianuarie, la blocajul din luna decembrie".

Comparativ cu situatia din anul 2007, anul trecut a avut loc o scadere cu 50% a vanzarilor, cu 3.600 de apartamente vandute in proiecte cu mai mult de 200 de unitati fiecare.

30% dintre unitati au fost vandute investitorilor, prin afaceri incheiate preponderent in primul trimestru al anului 2008, comparativ 80% in anul 2007.

In prima jumatate a anului trecut, vanzarile au fost la un nivel apropiat de cel din anul 2007, de 3.000 de unitati, dar din al doilea semestru influenta crizei internationale a inceput sa se simta puternic. In ultimele luni ale anului 2008, s-au vandut 600 de apartamente in proiecte noi, comparativ cu 3.300 de unitati in semestrul al doilea al anului 2007.

Parerea noastra este ca aceia care cumpara acum cu bani cash ori sunt persoane care au atat de multi bani, incat a-ti cumpara o locuinta cu 168.000 de euro reprezinta ceva asemanator cu faptul ca un om obisnuit isi cumpara un telefon mobil, ori este vorba despre persoane care nu stiu in ce sa isi investeasca banii si isi fac calcule complet gresite. Cum ar fi acela ca piata imobiliara va incepe din nou sa creasca.

Iata cateva tranzactii din perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, pe piata rezidentiala din Bucuresti:

Ansambul rezidential Rose Garden, Colentina (foto 2): doua apartamente - unul de doua camere, la 134.946 euro (inclusiv TVA, boxa si parcare supraterana); unul de trei camere, cu 163.300 de euro (inclusiv TVA, boxa si parcare subterana), in ambele cazuri cu banul jos.

Asmita Gardens (foto 1), apartament de doua camere, la 180.000 de euro (exclusiv TVA), plata cu cash. Personal, mie mi se pare un exemplu sugestiv pentru oameni care efectiv nu au ce face cu banii si nici nu stiu in ce sa-i investeasca in perioada de criza.

Mai fac observatia ca acesti dezvoltatori au tendinta sa dea proiectelor pe care le fac, din beton si sticla, nume de gradina, ceea ce este oarecum comic. Nu am vazut pana acum nici o gradina din sticla si beton. Nici macar una singura.

Soseaua Chitilei, 185.000 de euro (inclusiv TVA) pentru o casa noua de trei camere, cu suprafata totala de 185 mp (115 mp casa + 70 mp terenul). Plata printr-un credit de 108.000 de euro de la Alpha Bank, iar restul cash, 77.000 de euro.

Eu cred ca persoana juridica sau fizica reprezentand cumparatorul aceastei case ori are investitii serioase si stie sa-si dramuiasca depozitele si investitiile, avand si posibilitati financiare de sustinere a unui astfel de credit, care pentru acest gen de investitor este relativ mic, ori si-a facut calcule foarte gresite, pe un contract incheiat spre sfarsitul primei parti a anului trecut, cand inca tot ce zbura se si putea manca. In acest al doilea caz, aceasta persoana are acum o problema serioasa, pentru ca creditul sau s-a scumpit considerabil.

Cotroceni, langa Palatul Parlamentului, apartament de doua camere, cu o suprafata utila de 58 mp, perfect renovat, la 125.000 de euro (cash).

Tineretului- Timpuri Noi, apartament de doua camere, printr-un credit de 84.000 de euro.

Bucur Obor, 88.000 de euro pe un apartament de trei camere, cu imbunatatiri si mobila, in stare buna, bani cash. Acesta este genul tipic de achizitie care in vara si chiar toamna anului trecut parea o mare cucerire, iar acum se dovedeste o mare problema pentru titularul creditului, care acum plateste poate cu 1/3 mai mult lunar pentru acelasi imprumut.

Concluzia noastra este ca acei investitori sau cumparatori, care anul trecut au crezut ca il apuca pe Dumnezeu de un picior, cumparand un apartament, la ceea ce atunci parea un pret foarte bun, acum isi musca pumnii. Mai credem ca la unitatile "in aer", adica la apartamente, nu va fi rentabil sa-ti cumperi o astfel de locuinta pana cand preturile nu vor scadea, astfel incat valoarea maxima a unui apartament normal, exclusiv penthouse, sa fie de maximum 25.000 de euro.

Pretul minim a ceea ce indeobste este denumit ironic "confort patru cu imbunatatiri" poate fi si sub 10.000 de euro. Daca preturile maxim si minim coboara sub aceste cote, inseamna, in viziunea noastra, ca se produce fenomenul de sapare, adica piata incepe sa scada sub valorile sale normale, care pot fi baza unei viitoare cresteri economice sanatoase.

Ii sfatuim pe aceia care citesc uimiti aceste randuri sa se uite pe geam la fatadele rapanoase, fara izolare termica si sonica, dotate cu instalatie electrica zidita in perete si sanitara degradata, de prin anii '60-'70, care impanzesc Bucurestiul si care fac sarea si piperul pietei imobiliare de apartamente vechi. Ele sunt primele care dau tonul pe piata si imping preturile la cote scandaloase. Ele sunt primele ale caror preturi trebuie sa scada drastic.

"Incep sa cred ca sistemul occidental devine mai imbecil decat cel comunist" (Florin Irimia Blog)

Recent, o banca de prin Danemarca a dat publicitatii un fel de analiza (desteapta, dupa dumnealor), in care se arata ca, din cauza Romaniei si in general a Europei de Est, sistemul bancar occidental va avea pierderi de cateva zeci de miliarde de euro.

Explicatia data de catre onorabilii bancheri octzidentali este ca bancile dumnealor au active neperformante in acea zona, din cauza caderii activelor imobiliare detinute in garantie prin ipoteci.

Adica, pentru tot poporul, aceste banci occidentale, varf de lance de altfel al sistemului occidental, in dorinta lor nebuna de a-si maximiza profiturile, au aruncat cu credite in nestire pe piata estica, facand ca in acest mod sa se ajunga la o supraevaluare a bunurilor imobiliare.

De fapt, ceea ce se petrece acum nu e anormal, este o revenire pietii imobilare la valorile normale si de bun simt. Insa aceste banci au fiecare cate un departament de analiza, platit cu salarii enorme.

citeste articolul

NOTA: Florin Irimia mi-a fost coleg de facultate la Galati. Nu este jurnalist, este om de afaceri. Unul mic, care munceste foarte mult pentru profitul lui, adica pentru painea lui. Ii salut aparitia in peisajul blo(g)gerilor din Romania, adica in cel al presei virtuale, avand in vedere cat de bine isi exprima ideile. Iar ideile sale sunt interesante si pline de miez. Bafta, tizule! Sa scrii bine!

CRIZA: Zilisteanu - "In Romania nu exista un balon imobiliar" (1)

In Romania nu exista un balon al pietei imobiliare, pentru ca nu avem un istoric in functie de care sa stabilim aceasta, arata analistul imobiliar Ion Radu Zilisteanu. Practic, sustine Zilisteanu, piata imobiliara nu a avut timp nici sa se aseze pe circumstantele de pornire, ca sa se poata vorbi despre un eventual balon.

Analistul arata ca la noi, in prezent, cererea este de circa un milion de unitati locative in intreaga tara. Dar cererea solvabila, inainte sa inceapa aceasta criza, era de 15%, iar acum a ajuns la 11%-12%, odata cu cresterea dobanzilor.

Zilisteanu sustine ca cresterea dobanzilor nu s-a terminat, pentru ca ea se simte in piata bancara cu o inertie de 3-6 luni fata de momentul modificarii dobanzii de politica monetara.

CRIZA: Noi, americanii, criza si crizele. Si foarte multa inconstienta guvernamentala

Economiştii Ministerului Finanţelor (vad ca de la o vreme nu se mai vorbeste despre Ministerul Economiei si Finantelor, care de jure mai exista, dar de facto nu a functionat, nu a fiintat niciodata) spun că efectele crizei economice globale se vor resimţi în România în toată forţa lor în al doilea trimestru al anului viitor.

Totuşi, amploarea ei va fi mai mică decât în UE. Adevărata criză economică va lovi România în 6-7 luni, după ce contractele aflate acum în derulare, semnate în vremurile bune, se vor fi încheiat, pentru ca economia noastră reacţionează cu şase-şapte luni de intarziere la ce se întâmplă în UE.

Sunt partial de acord cu ceea ce spune Dorin Mantescu, interlocutorul celor de la Cotidianul, care au dat aceasta informatie. In primul rand, noi trebuie sa privim aceasta criza altfel decat ca pe un bloc compact care loveste odata si dupa aceea se retrage ca un tsunami. Realitatea economica este alta.

Declansatorul subprimelor

Criza subprimelor din Statele Unite a fost numai declansatorul unei serii de evolutii economice, care vor duce finalmente catre edificarea unui alt tip de economie globala, care nu va avea decat legaturi istorice cu actuala economie. Subprimele au fost credite ninja, adica imprumuturi acordate fara nici un fel de garantie, pe loc, ori credite cu garantii foarte slabe, ale caror riscuri erau apoi plimbate prin trepte succesive de securizare si schimb de risc.

Faptul ca balonul subprimelor va plesni era de asteptat. El se baza pe un alt balon, cel al pietei imobiliare, care, ca si in Romania, era supraevaluata. Preturile foarte mari duceau la rate de profit ametitoare. Imobilele acestea erau asigurate, pentru ele se faceau imprumuturi bancare. Poc! dintr-o fraza am mai pomenit despre alte doua piete, cea a asigurarilor si cea a creditelor, care s-au umflat in baloane de supraevaluare, care era de asteptat ca intr-o buna zi sa faca "'boac!".

Efectul dezumflarii sau plesnirii relativ bruste a acestor baloane este ca o multime de oameni care inainte prosperau, consumand, acum traiesc mult mai auster. Zdrang! Inca o piata care s-a dezumflat dramatic de pe la inceputul anului 2007, cea a bunurilor de larg consum, dinspre cele scumpe, de folosinta indelungata si medie (masini, aragaze, frigidere, televizoare), spre cele de folosinta curenta (pasta de dinti, betisoare pentru urechi si multa, multa mancare).

In plus, economia serviciilor a inceput sa sufere si ea, adica "ne tundem unii pe altii" mult mai putin. Pachetele triple play de pe cablu se restrang, acolo unde poate fi renegociat contractul, laptele nu mai vine cu regularitate la usa in fiecare dimineata, iar rufele sunt spalate mai curand acasa, decat la spalatorie.

Conglomerat ganglionar de baloane

Cand vorbesc la persoana intai plural nu ma refer insa la Romania, ci la lumea de tip capitalist in general. Imaginati-va ca deasupra geografiei teritoriale fizice a statelor capitaliste ar pluti un conglomerat ganglionar de baloane si balonase de diferite marimi, care se intrepatrund haotic, se umfla pe rand, se intercoreleaza sau se decoreleaza intre ele.

In unele state se formeaza super-baloane, la care contribuie mai multe piete, ca in cazul Statelor Unite ale Americii. Acolo caderea este mai dramatica. In inima sistemului capitalist. Pe acest considerent, constatam acum ca practic aceasta inima nu mai bate. Centrul de putere financiara numarul 1 al sistemului capitalist de tip occidental, Coasta de Est a SUA, nu mai functioneaza, a cazut in sine.

Marile economii emergente cresc

Acum, voi trece repede peste faptul ca marile economii emergente, cum sunt cele ale Chinei, Indiei si tarilor exportatoare de petrol, par a-si continua cresterea si in prezent. Voi spune doar ca, in opinia mea, in China se formeaza acum un alt super-balon, care va plesni in viitor, dar dupa ce deja economia de tip occidental isi va reincepe cresterea.

Deocamdata, in primul rand in China, dar si in India, ar fi conditii pentru investitii in pozitii long, in timp ce Occidentul este acum potrivit pentru pozitii short si o atitudine extrem de fasneata, daca vrei sa ai profit.

Guvernul paralel din str. Doamnei

Romania insa poate fi privita prin comparatie cu America si putem concluziona cateva lucruri interesante. In primul rand, datorita guvernului paralel (mult mai responsabil) din str. Doamnei, de la BNR, condus de dl. Isarescu, bancile nu si-au prea facut de cap, cel putin comparativ cu chindia pe care au trantit-o de vreo opt ani in SUA.

Nu au dat credite blind, ca la poker si principalele probleme par in primul rand creditele in valute, care pun probleme de plata daca leul se devalorizeaza, precum si portofoliul existent de carduri de credit, despre care nu stim exact la cat se ridica si ce surprize ne poate aduce in viitor.

De aici poate incepe necazul, daca se transfera criza in sectorul imobiliar si auto, pentru cei care au credite de acest tip. Oricat de hulit voi fi, afirm ca, fata de tragediile ce se petrec in State, la noi o astfel de criza va avea efect incomparabil diminuat. Vreau sa spun ca la noi balonul s-a umflat mult mai putin decat la americani.

Ar fi interesant sa putem compara volumul creditelor la PIB la ei si la noi. Sunt convins ca la ei e mult mai aproape de cer decat la noi.

Doua crize

Sa revin la ceea ce a spus Mantescu. Eu cred ca problemele mari sunt altele. In primul rand, in acest moment firmele medii se confrunta cu o intarziere a platilor curente la contractele cu partenerii autohtoni. In general, marile companii nu au restante de plata. Eu sesizez ca pot sa apara astfel blocaje, incapacitati de plata si lipsa lichiditatilor.

Asa cum am mai spus, o a doua problema este ca, pe tacute, marile companii isi retrag participatia majoritara in propriile lor subsidiare din Romania, devenind minoritare, cu pachete de control. Este un semn al crizei de la cartierele generale din statele occidentale, unde sunt originate aceste firme.

Am cel putin un exemplu de divizie a unei mari companii care si-a inchis portile in Romania, dar nu-i voi da numele. Motivul este acelasi: repatrierea investitiilor, pentru conservarea nucleului de putere, intr-un moment de criza.

A treia problema este ca ne-am bazat in buna masura, in acesti ani de crestere nesanatoasa, pe banii importati de catre romanii care muncesc in strainatate. Parerile sunt impartite asupra impactului crizei asupra fratilor nostri din diaspora: se vor intoarce in tara, in cautarea unui loc de munca aici? Daca va fi un exod de repatrieri, va fi tragic. Rata somajului va sari pe pereti.

A patra problema pe care o vad eu este criza noastra interna, care se poate declansa exact anul viitor, exact din primavara, din cauza faptului ca pot sa apara probleme la plata pensiilor marite de Cabinetul Tariceanu, in inconstienta sa, dar si eventual incapacitatea de plati la salariile marite in urma a ceea ce se intampla acum.

Incapacitate de plati sau marirea deficitului bugetar. Si marirea sa nu pentru dezvoltare, cum fac cabinetele responsabile, ci pentru pomenile electorale despre care scriu de prin vara anului 2007, de-am facut bataturi prin buricele degetelor, ca sa nu mai spun ca am vorbit despre aceste pomeni pe vreo patru posturi de televiziune si doua sau trei de radio...

Cel mai negru scenariu ar fi ca unele dintre aceste crize sa se concerteze. Cel mai bine ar fi, decat sa facem prostii, mai bine sa nu facem nimic si sa asteptam. Daca am si face niscaiva austeritate bugetara si am profita de criza ca sa renuntam strategic la ceea ce nu mai vrem sa facem de-acum incolo, mizand pe ceea ce consideram noi ca sunt punctele noastre forte, s-ar putea ca peste un an sau doi sa descoperim ca am iesit din aceasta criza mai bine decat ne-am imaginat ca o vom face.

Dan Vardie: Criza a demontat increderea in automobile

Criza actuala a reusit sa demonteze increderea consumatorului de automobile in acestea, considera Dan Vardie, analist de piata si reprezentantul Romaniei in juriile internationale "European Car of the Year" si "international Engine of the Year".

Constructorii de automobile reduc capacitatile de productie, in prezent, pentru ca banda de productie merge degeaba si astfel se pierd bani, deoarece oricum se vand foarte putine masini. Deloc in Occident si mai putin la noi.

Vardie sustine ca aceasta criza a reprezentat prilejul pentru ca fabricantii de masini sa faca acest lucru, pe care oricum intentionau sa-l faca.

Pe de alta parte, Ford si-a reiterat angajamentul pentru a face investitia de la Craiova, pentru ca ia decizii foarte greu si, cand le ia, le respecta, a spus Vardie.

CRIZA: De ce intram in criza?

Capitalismul a fost scuturat ritmic de foarte multe crize. In 1929, Wall Street s-a facut bucatele.

A urmat criza Peso Shield, care este numai una dintre multele crize tipice economiei capitaliste, apoi dezumflarea balonului Internetului, piata Nasdaq, precedata de criza pietelor din Asia de sud-est si urmata acum de aceasta macro-criza, pornita de la dezumflarea bulei subprimelor.

Intre timp, ne-au mai scuturat si frigurile date de fluctuatiile pretului petrolului, care acum creste, si se bucura transnationalele, acum scade, si jubileaza state ca Venezuela si Iran.

Ce se intampla defapt si de ce ne aflam in aceasta situatie?

Eu cred ca principala cauza este la limita dintre economie si filosofie. Cea care influenteaza pietele este natura umana. Sa ma explic. Daca eu ma gandesc asa: vreau ca din acest moment frunzele acestei plante sa fie albastre, si nu verzi, nu se intampla nimic, in afara de cazul in care am calitati paranormale si pot intr-adevar sa-i fac rau acelei plante, iar frunzele ei se usuca.

Fenomenele naturii sunt obiective si nu depind de interventia noastra, decat daca ea este fizica si actioneaza asupra structurii naturale. Gandurile mele, care nu se transforma in actiuni concrete, nu afecteaza natura.

In schimb, daca o societate de brokeraj de pe piata de capital are un anumit "sentiment", prin brokerii sai, privind piata si felul in care va evolua ea intr-o anumita zi, atunci va actiona pe piata intr-un anumit fel, cumparand, vanzand, inchizand sau deschizand pozitii.

Acest comportament influenteaza piata.

Cand suma comportamentelor actorilor unei piete da o anumita rezultanta, piata scade, ori creste. Aceasta scadere poate fi dramatica sau nu, asa cum cresterea poate fi spectaculoasa sau nu. In functie de ce? In functie de celebra expresie, privind "sentimentul pietei".

Pana aici, nimic iesit din comun. In termeni rationali, actorii pietei respective si analistii sai se asteapta la curbe crescator-descrescatoare succesive. Doctrina dominanta este ca piata se autoechilibreaza si, in general, ca piata e buna.

Dar ce ne facem atunci cand caderile sunt spectaculoase si duc la crahuri in serie, cum sunt cele care se petrec acum? Cum se mai autoechilibreaza atunci piata? Mai e buna piata? Are sau nu ea nevoie de interventia unui factor exterior reglementator, ca sa nu ajungem mai apoi sa ne plangem zilele?

Raspunsul meu este ca, atunci cand instrumentele de analiza ale pietei si, in general, autoritatile de reglementare ajung la concluzia ca o anumita piata a crescut destul de mult incat sa se apropie de un punct de maxim periculos, din care poate sa urmeze crahul si recesiunea, cresterea sa trebuie ponderata. Interventionism.

Suna ca naiba, o sa mi se spuna, si voi fi de acord cu aceasta succesiune de trei cuvinte nu tocmai reverentioase, dar cred ca este singura solutie ca dupa aceea sa nu ajungem cu totii sa plangem, sa dam faliment, sa nu ne mai luam salariile, profiturile si asa mai departe.

Evident, o astfel de ponderare a cresterilor pietelor, cu mici scaderi si mici cresteri in jurul punctului de echilibru (oricare ar fi acela si orice va fi insemnand el) ar duce la o cu totul alta filozofie a acestor afaceri. In primul rand, marjele de profit scad.

In al doilea rand, sunt perioade in care unii dintre actorii pietei pierd, cand pietele scad putin ca sa nu creasca prea mult si sa poata sa creasca ulterior din nou, pentru a aduce iar profituri.

Scad putin, nu mult, nu decisiv, iar daca firmele au o politica economico-financiara bine pusa la punct rezista pe piata si apoi castiga din nou. Profiturile sunt mai mici, dar mai sigure. Personal, alta solutie nu vad. Mai usor cu tunurile, ca duc la distorsiuni de piata. Evolutia de acest gen a unei piete seamana cu neregularitatile microscopice care se vad pe o suprafata aparent plana, la care tolerantele sunt cand cu plus, cand cu minus, insa dau, una peste alta, o suprafata destul de lina si asperitatile sunt abordabile. Daca nu procedam asa, vom evolua din criza in criza, ca pana acum.

Evident ca aceasta idee presupune o cu totul alta abordare a notiunii de afacere si o alta filozofie a businesss-ului. Marele nostru pacat astazi, din punctul meu de vedere, este ca am construit o lume de companii-predatori, care se lupta pentru putere cu orice pret, calcand in picioare totul, absolut totul.

Concurenta este una, canibalismul de piata la care s-a ajuns acum cu totul altceva. Acest canibalism duce la situatia ca in acest moment mii de firme de pe mapamond se gandesc cum sa mai dea afara cateva milioane de oameni, ca sa devina mai rentabile.

Si mai rentabile. Tot mai rentabile. Ideal ar fi sa nu mai aiba nici un angajat si sa fie cat se poate de rentabile, din acest punct de vedere. Fundamentalism de piata. Iata o alta latura a sa, dincolo de dictonul ca piata e buna si de logo-ul asociat acestui, conform caruia pietele s-ar autoechilibra ritmic. Problema este ca astfel ajungem la haos social.

Trebuie sa fim insa foarte atenti, cred eu. Aceste crize prin care trece sistemul capitalist sunt tot mai ample, din cauza globalizarii pietelor si transformarii lor intr-o singura piata globala. Exista astfel riscul ca sistemul capitalist sa cunoasca o implozie majora, la urmatoarea buble care se va umfla excesiv, necontrolat. Trebuie sa redefinim rolul afacerilor in viata noastra si bazele conceptuale ale acestora.

Mai multi reputati economistii si viitorologi au atras atentia in ultimele decenii asupra acestui pericol. Nu au fost ascultati, ba chiar au si fost luati la shto, daca-mi este permisa expresia din argou. Exista posibilitatea sa fiu si eu luat in balon. Pot sa-mi asum acest fapt. Exista posibilitatea sa gresesc, iar teoria mea sa fie o aberatie sau sa fi facut greseli. Pot sa-mi asum si aceasta. Cine nu incearca nu greseste.

Exista si posibilitatea sa mergem inainte, ca orbetii, spre prapastie, poate ca o sa o pipaim cu piciorul si intr-o buna zi chiar o vom si nimeri. Singura solutie, continuu sa cred eu, este ca, din cand in cand, sa lasam aerul sa mai iasa si sa mai punem continut din realitatea economica, apoi sa mai crestem putin, si tot asa. Altfel nu ne va fi bine deloc.

CRIZA Dominique Strauss-Kahn: Etapa cea mai grava a crizei s-ar putea sa se fi incheiat

Etapa cea mai gravă a crizei financiare ar putea să se fi încheiat, este de părere şeful Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn.

El spune că FMI a învăţat din această criză că este nevoie de propuneri pentru reformarea sistemului financiar internaţional.

Asa este, francezul s-a prins in sfarsit de smecheria asta, insa din pacate FMI este una dintre principalele institutii care sunt foarte vinovate pentru situatia actuala.

In ultimii 30-40 de ani, Fondul Monetar International a militat constant pentru eliminarea barierelor care existau in afacerile internationale, fara a sugera macar in loc nici un fel de reglementari. Motivul pentru care FMI a avut aceasta politica a fost ca era si este dominat de cercuri financiare care au imbratisat doua postulate.

Primul afirma ca orice evolutie economica presupune formarea unei buble, care se umfla, apoi se dezumfla in mod ciclic. Al doilea enunt postuleaza ca piata se autoregleaza, fara a fi nevoie de interventiile reglementatoare ale organelor de reglementare ale statelor sau ale eventualelor organisme de reglementare internationale.

Ambele postulate ce stau la baza doctrinei economice gresite, care ne-a adus in actuala situatie, sunt niste erori de gandire economica. Bula formata in ultimii opt-zece ani putea fi controlata ca dimensiuni printr-un efort global, daca am fi fost constienti de pericolul care ne paste. Acesta consta in faptul ca evolutia din criza in criza nu este ciclica.

O cadere de acest tip poate devasta mapamondul. Ne rugam ca acum sa nu se intample chiar acest lucru, dar situatia este grava. Royal Bank of Scotland inghitea anul trecut ABN Amro si nimeni nu intelegea de ce. Privind retrospectiv, baietii destepti au fost olandezii, care au vandut foarte scump.

Acum, actiunile RBS au ajuns atat de jos, ca Guvernul Marii Britanii a fost obligat sa o nationalizeze ca sa nu dea faliment. Fundamentalismul de piata continut in al doilea postulat se dovedeste astfel o greseala: piata nu face totul si nu se autoregleaza. Iar din acest moment produce efecte care pot deveni devastatoare.

Acum, problema este ca ne indoim ca diriguitorii nostri, care s-au intalnit zilele acestea si se vor mai intalni ca sa puna la punct tot felul de lucruri, inteleg foarte clar aceste lucruri. Si, chiar daca le inteleg, in spatele lor se afla o finanta mai avida ca niciodata dupa noi profituri. Mai ales acum.

Sa presupunem ca vom scapa cu atat, ceea ce eu ma indoiesc. Daca va reincepe cursa inarmarilor financiare nemarginite, combinata cu globalizarea nereglementata, ne paste pericolul ca data viitoare sa devenim, din actori de diferite genuri pe piete multiple aparent prospere, vanzatori de covrigi, inghetata si acadele la coltul strazii.

Aceasta intr-o lume dominata de haos, in care la putere vor veni partide populiste, care vor scoate la iveala tot felul de marote si aberatii, pentru a explica lucrurile intr-o maniera la fel de gresita ca fundamentalismul de piata de azi.

Solutia ar fi sa incercam sa restructuram complet sistemul financiar global, astfel incat el sa functioneze reglementat, cu previzionarea in timp real a efectelor maligne ce se pot produce in urma unei anumite tranzactii si oprirea acelor tranzactii ce au efecte perverse.

Daca acest lucru este posibil. Eu cred ca da. Atata timp cat am fost capabili sa cream ordinatoare care sa faca tranzactii de miliarde de dolari peste mapamond in cateva secunde, ar trebui sa putem sa cream si acesti jandarmi reglatori ai sistemului.

Daca nu, ne putem pregati de pe acum pentru vremuri foarte-foarte tulburi. Mai ales ca am uitat de: criza hidrocarburilor, care vor deveni tot mai rare; criza alimentelor, care vor continua sa se scumpeasca, pe fondul desertificarii zonelor de clima temperata, care erau pana acum granarele lumii de tip occidental; criza hiperdemografiei sino-indiene, care va deveni o problema tot mai mare, cu implicatii la care nici nu ne gandim azi...

Efervescenta investitionala in retail si imobiliare

Anul acesta, constatam aparitia unei adevarate febre investitionale in doua domenii: retailul integrat si imobiliarele. In ambele domenii se arunca sume care pentru Romania sunt spectaculoase, dar fata de nivelul investitiilor analoge din Occident sunt mici. Sa analizam cauzele acestor evolutii.
Citeste analiza pe Biz365

De ce votez cu Vasile Blaga?

Am stat foarte mult timp in afara zaverei politice, prevalandu-ma de faptul ca sunt jurnalist de economic si finante si ca blogul meu nu trebuie sa fie racordat la politica unui partid anume. Asa si vreau sa stea lucrurile in continuare si astfel vor si sta, dar in acest moment mi se pare o ipocrizie sa raman impartial.

Nu sunt un adept al lui Traian Basescu,

... primul om din stat, cel care il sustine in aceasta campanie pe Vasile Blaga. Cand vorbim despre credibilitatea lui Blaga, ajungem inevitabil la cea a presedintelui Basescu. Daca discutam despre credibilitatea presedintelui, ajungem la radacini otravite de niste oameni care, dupa parerea mea, gresesc fundamental si sfideaza logica.

Pe de o parte, acuza un om, pe Traian Basescu, ca ar fi vandut flota, in conditiile in care exista de vreo zece ani o hotarare a unei instante judecatoresti ca lucrurile nu stau astfel, iar pe de alta parte, cand este vorba despre potentiali infractori, ca Adrian Nastase, refuza ridicarea imunitatii acestora, ba, mai mult, le dau credit politic si-i propulseaza in continuare in prim-plan.

Revenind la Dosarul Flota. In pofida acestei hotarari judecatoresti privind Basescu, cand inca era presedinte, Ion Iliescu (si iata ca ne in toarcem la acest individ, despre care am mai scris ieri) a pornit o noua ancheta contra lui Traian Basescu pe acest subiect, cand era presedinte, in al treilea mandat al sau la Cotroceni. Stia ca nu are ce sa-i faca, si nu a avut ce sa-i faca lui Basescu, pentru ca nu a gasit nimic.

Stia ca nu va gasi nimic, pentru ca ancheta contra lui Basescu a avut loc atunci cand PDSR era la putere, iar dosarul sau fusese scarmanat profund. A vrut defapt sa scada credibilitatea unui om politic aflat in detenta de popularitate. A facut o mare greseala. L-a victimizat, i-a marit popularitatea, iar romanii l-au ales presedinte.

Dar de ce simt ca Basescu nu are nimic de ascuns

... in "chestia Flotei"? In 1995, imi asteptam tatal in Gara de Nord si ajunsesem 20 de minute mai devreme. M-am intalnit cu Basescu pe peron, in fata la Informatii si, pentru ca eram jurnalist si-l cunosteam, am intrat in vorba cu el. Nu avea nicio problema, nu s-a dat lebada-n conserva, nici Pantagruel in Gargantua.

Era imbracat in tricou alb, blugi si adidasi. Isi astepta sotia, care venea cu trenul. Booon, astea sunt fleacuri. Discutaram despre Dosarul Flota putin. Mi-a spus, zambitor si relaxat, ca a renuntat la imunitate, ca sa fie anchetat si ca stie ca nu va avea nicio problema. L-am crezut. S-a dovedit ulterior ca avea dreptate. Ok, sunt de acord, poate ca ma mintea. Flerul meu mi-a spus atunci ca era sincer. Il mai cred si acum. Poate gresesc, dar in astfel de lucruri nu pot avea incredere decat in intuitia mea feminina tipic masculina.

Nu am nicio simpatie pentru Basescu insa. Dupa alegerile din 1996, a ajuns ministru si am avut cel putin doua conflicte cu el. Deci am antecedente de acest gen. Pe de alta parte, exista intr-adevar o problema in biografia lui Traian Basescu, dar una despre care adevrsarii sai politici nu vorbesc. De ce? Pentru ca si ei au astfel de "morti in dulap", ba chiar cu o putoare de Politia Gandirii mai toxica decat in cazul lui Basescu.

Sa revin la Basescu. Cumva trebuie sa ma conving ca un cetatean roman putea sa fie seful Reprezentantei Navrom din Anvers, fara sa colaboreze cumva cu serviciile secrete ale statului comunist. Deocamdata nu sunt convins, dar nici nu sunt cel care refuza in bloc tot si se ascunde intr-o scorbura, pentru ca in rest ce e afara e murdar. De aceea...

Basescu este, dupa parerea mea, omul potrivit

... la locul potrivit. Nu mi-am imaginat in timpul Pietei Universitatii, la care am luat parte - si ma consider in continuare golan de Piata Universitatii, si sunt in continuare membru G.I.D., ca voi vota cu Basescu la Primarie si la Presedintie, dar am facut-o cat se poate de constient de simbolistica gestului meu.

Un gest logic, bazat pe un rationament rece.

Si se pare ca am procedat corect: ceea ce s-a intamplat in ultimii patru ani, de cand este "Baselu" presedinte, ca deschidere si cunoastere, de catre romani, a profunzimii coruptiei si a nenorocitului de sistem din care venim, dinainte de 1990, nu se poate compara cu nimic din istoria noastra postbelica, din acest punct de vedere.

Bun,

... acum sa trecem la Blaga,

... pe care Basescu il sustine. Nici pentru Blaga nu am o simpatie deosebita. Este crispat, lipsit de charisma, priveste fix, se enerveaza repede, asuda abundent si singurul mod in care stie sa "muste" este cand isi permite sa si tipe la cel pe care-l haleste cu apa neinceputa. L-am vazut o singura data pastrandu-si calmul, saptamana trecuta, la "Sinteza Zilei", pe Antena 3, cand i-a dovedit pe toti cei care jucau rol de gazda colectiva in studiou.

Sa ne gandim acum la ce era Ministerul de Interne inainte de Blaga si ce este acum, dupa Blaga. Diferenta este notabila. Vasile Blaga a edificat o operatiune dificila: transformarea Politiei Romane intr-o institutie civila, dintr-una militarizata. In rest, este treaba comisarilor sa devina cu adevarat cum li se spune, din sticleti, cum inca mai sunt multi dintre ei. Ca doar nu aveam pretentia sa-i hipnotizeze Vasile Blaga si sa-i transforme din ceea ce sunt in ceea ce trebuie sa devina?

Sa ne uitam putin prin Bucuresti. Arata mai bine acum decat in urma cu patru ani? Arata. Subiectul bordurilor? Diversiune. Cunoasteti in lume un singur oras cu trotuare fara borduri? Nu. Nici eu si, imi cer scuze ca indraznesc, dar imi vine mai usor sa spun ce capitale central si vest-europene nu am vazut, decat sa vorbesc despre cele pe care le-am vazut.

Toate, fara nici o exceptie, aveau trotuare cu borduri. Adriean Videanu asta si-a tras siesi contractele, pentru Marmosimul lui? Alta diversiune: nu a facut-o. Numai zero-nu-stiu-cat-la-suta din contracte sunt cu Titan Mar Marmosim, compania lui, listata la Bursa, despre care deci oricine poate afla cine sunt actionarii.

Faptul ca Videanu nu a profitat defapt de pe urma bordurilor nu este negat nici de catre baietii cu plete tunse scurt de la PSD. Mai mult, cred ca ar fi fost bine daca ar fi profitat, ca atunci nu am mai avea borduri de ciment aglomerat, care in cativa ani se tocesc si trebuie schimbate.

Videanu a fost un primar bun, chiar daca putin plictisit de misiunea sa si cu momente de indolenta, ca acela in care se lafaia prin tari calde, in timp ce Capitala era sub nameti. Ok, nu avea atributii, dar trebuia sa fie aici, mai ales ca stia dinainte sa plece ca vin zapezile. Dar, repet intrebarea: arata mai bine acum Capitala? Arata. Carosabilul este mai bun? Este.

Ce va face Blaga? Blaga va continua ceea ce a inceput Videanu, care este defapt ceea ce a inceput Basescu inaintea lui Videanu. Spre deosebire de Adriean Videanu, Vasile Blaga este un tip patimas, care se pune ardeleneste pe treaba si, daca unul nu face ceea ce ii spune, il capaceste din vorbe de nu se vede. Este omul potrivit pentru Capitala, cred eu.

Daca il votam pe Oprescu

... o sa regretam amarnic. Acest om abereaza de razi cu lacrimi, iar daca va fi ales clica aceasta care il sustine va conduce defapt Capitala. In frunte cu master of puppets, Ion Iliescu. Acest om abereaza nu numai in clipul pe care l-am postat duminica, ci in general. De cate ori l-am vazut vorbind m-am distrat, dar apoi am ras manzeste, gandindu-ma la nenorocirea pe care o va aduce acest om daca va iesi primar.

O sa ne sufocam literalmente in Bucurestiul lui Oprescu. Un Bucuresti condus, de fapt, de un Consiliu General in care se vor alia exact partidele care il sustin acum si care, indiferent daca azi Sorin Oprescu este independent sau nu este, atunci il vor lua prizonier politic, si gata.

Se spune ca este un bun organizator de spitale. Ihimmmm, sigur ca da! Marmota, ciocolata, staniolul. Daca vreti sa vedeti cum va arata Capitala cu Oprescu primar general, faceti in asa fel incat sa intrati in Spitalul Clinic Universitar. Veti avea posibilitatea sa analizati, etaj cu etaj, palier cu palier, o ipostaza a haosului spitalicesc romanesc.

Nu se cunoaste om cu om alaturea fiind. Daca vreti sa aveti un termen de comparatie, faceti acelasi experiment in Spitalul de Urgenta Floreasca si veti vedea ce a putut sa faca un meserias, dr. Alexandru Bucur, precum si baietii destepti de sub el. Daca doriti sa faceti o analiza lucida a ofertei lui Oprescu si a celei a lui Blaga, uitati-va zilele acestea pe diferite programe cum vorbeste unul si cum abereaza celalalt.

Veti constata ca defapt Sorin Oprescu este o diabolizare a ceea ce a fost si este Basescu. La fel de simpatic, invarteste cuvintele foarte popular, dar, spre deosebire de Traian Basescu, nu spune nimic concret, in afara de mistourile cu sau fara aluzii sexuale cu care isi impaneaza discursul. Si, mai ales, sa nu va treaca prin cap sa nu mergeti sa votati. Daca iese Ratusca, asa cum ii spun taximetristii, Bucurestiul va fi un misto, cu aluzii sexuale sau fara, la adresa propriilor sai locuitori...

18 ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990

Pe 13 iunie, revenisem la Galati, la facultate, dupa ce am stat in Piata Universitatii 24 de zile. Ca membru al Grupului Independent pentru Democratie, m-am retras din Piata pe 21 mai, dupa ce am decis asa, impreuna cu colegii mei, asemeni Ligii Studentilor, Asociatiei Studentilor Arhitecti si Societatii Studentilor Medicinisti.

In Piata ramasesera asociatiile 16-21 Decembrie, 21 Decembrie si grevistii foamei. Infiltrarile securistoide, care nu ne dovedisera pana pe 21 mai, au izbandit acum, creand impresia generala ca Piata Universitatii era o zona rau famata, plina cu drogati, cersetori si prostituate. Si asa si devenise. Cei care ramasesera nu mai reuseau sa faca fata provocatorilor, cu toata bunavointa lor.

Ma intorsesem deci la Galati si ma pregateam pentru sesiune. Cand am aflat ce se petrece, am fost consternat. Nimic nu putea explica logic atunci, pe loc, la cald, cele petrecute. Acum insa inteleg retrospectiv ce s-a intamplat. Iliescu si clica sa au dorit sa faca o demonstratie de forta. Noi suntem la putere, bagati-va mintile-n cap!

Rezultatul a fost covarsitor pentru Romania. Din multe puncte de vedere. Pentru ca acum "noua generatie" este foarte materialista, voi da cel mai materialist argument posibil: fara clica lui Ion Iliescu, acum am fi avut toti cateva sute de euro mai mult salariul mediu.

Fara clica aceasta condusa de Ion Iliescu, acum am fi avut alta economie, alta viata politica, alti politicieni, alti oameni de afaceri. Fara clica aceasta aflata la limita abjectiunii politicianiste azi am fi avut masini mai bune, carosabil mai bun, autostrazi mai multe, statiuni mai luxoase, o piata de capital mai prospera si investitii straine directe mult mai mari si stabile.

Acest Ion Iliescu continua sa influenteze in rau politica romaneasca si alegerile de duminica sunt un exemplu, dar asupra acestei chestiuni grave voi reveni maine. Deocamdata, voi spune un lucru mare, care a devenit o banalitate, pentru ca a fost tocit in toti acesti ani.

Nu trebuie sa uitam! Pe 15 iunie 1990, in Bucuresti s-au petrecut scene de o rara violenta. Voi povesti ceva atroce. Mi s-a relatat ca o femeie care nu avea nici o legatura cu Piata si votase cu FSN si Ion Iliescu a iesit, complet nestiutoare, la Metrou, la Batiste. Un "om de bine" le-a strigat minerilor: "Uitati, e golanca! A fost in Piata Universitatii! Uitati ce lanturi de aur are la gat! Uitati-va la cerceii ei!".

Minerii au tabarut pe ea. Au batut-o cu batele, i-au smuls cerceii din urechi, i-au rupt lantul de la gat si, repet, au batut-o crunt. Sange. Oase. Haine rupte. Sunt crud, dar repet inca odata: uitarea ne condamna automat, pentru ca, daca vom uita ce s-a intamplat, vom repeta greselile pe care le-am facut la inceputul anilor '90. Sa nu uitam. Asa sa ne ajute Dumnezeu!