CRIZA: Noi, americanii, criza si crizele. Si foarte multa inconstienta guvernamentala

Economiştii Ministerului Finanţelor (vad ca de la o vreme nu se mai vorbeste despre Ministerul Economiei si Finantelor, care de jure mai exista, dar de facto nu a functionat, nu a fiintat niciodata) spun că efectele crizei economice globale se vor resimţi în România în toată forţa lor în al doilea trimestru al anului viitor.

Totuşi, amploarea ei va fi mai mică decât în UE. Adevărata criză economică va lovi România în 6-7 luni, după ce contractele aflate acum în derulare, semnate în vremurile bune, se vor fi încheiat, pentru ca economia noastră reacţionează cu şase-şapte luni de intarziere la ce se întâmplă în UE.

Sunt partial de acord cu ceea ce spune Dorin Mantescu, interlocutorul celor de la Cotidianul, care au dat aceasta informatie. In primul rand, noi trebuie sa privim aceasta criza altfel decat ca pe un bloc compact care loveste odata si dupa aceea se retrage ca un tsunami. Realitatea economica este alta.

Declansatorul subprimelor

Criza subprimelor din Statele Unite a fost numai declansatorul unei serii de evolutii economice, care vor duce finalmente catre edificarea unui alt tip de economie globala, care nu va avea decat legaturi istorice cu actuala economie. Subprimele au fost credite ninja, adica imprumuturi acordate fara nici un fel de garantie, pe loc, ori credite cu garantii foarte slabe, ale caror riscuri erau apoi plimbate prin trepte succesive de securizare si schimb de risc.

Faptul ca balonul subprimelor va plesni era de asteptat. El se baza pe un alt balon, cel al pietei imobiliare, care, ca si in Romania, era supraevaluata. Preturile foarte mari duceau la rate de profit ametitoare. Imobilele acestea erau asigurate, pentru ele se faceau imprumuturi bancare. Poc! dintr-o fraza am mai pomenit despre alte doua piete, cea a asigurarilor si cea a creditelor, care s-au umflat in baloane de supraevaluare, care era de asteptat ca intr-o buna zi sa faca "'boac!".

Efectul dezumflarii sau plesnirii relativ bruste a acestor baloane este ca o multime de oameni care inainte prosperau, consumand, acum traiesc mult mai auster. Zdrang! Inca o piata care s-a dezumflat dramatic de pe la inceputul anului 2007, cea a bunurilor de larg consum, dinspre cele scumpe, de folosinta indelungata si medie (masini, aragaze, frigidere, televizoare), spre cele de folosinta curenta (pasta de dinti, betisoare pentru urechi si multa, multa mancare).

In plus, economia serviciilor a inceput sa sufere si ea, adica "ne tundem unii pe altii" mult mai putin. Pachetele triple play de pe cablu se restrang, acolo unde poate fi renegociat contractul, laptele nu mai vine cu regularitate la usa in fiecare dimineata, iar rufele sunt spalate mai curand acasa, decat la spalatorie.

Conglomerat ganglionar de baloane

Cand vorbesc la persoana intai plural nu ma refer insa la Romania, ci la lumea de tip capitalist in general. Imaginati-va ca deasupra geografiei teritoriale fizice a statelor capitaliste ar pluti un conglomerat ganglionar de baloane si balonase de diferite marimi, care se intrepatrund haotic, se umfla pe rand, se intercoreleaza sau se decoreleaza intre ele.

In unele state se formeaza super-baloane, la care contribuie mai multe piete, ca in cazul Statelor Unite ale Americii. Acolo caderea este mai dramatica. In inima sistemului capitalist. Pe acest considerent, constatam acum ca practic aceasta inima nu mai bate. Centrul de putere financiara numarul 1 al sistemului capitalist de tip occidental, Coasta de Est a SUA, nu mai functioneaza, a cazut in sine.

Marile economii emergente cresc

Acum, voi trece repede peste faptul ca marile economii emergente, cum sunt cele ale Chinei, Indiei si tarilor exportatoare de petrol, par a-si continua cresterea si in prezent. Voi spune doar ca, in opinia mea, in China se formeaza acum un alt super-balon, care va plesni in viitor, dar dupa ce deja economia de tip occidental isi va reincepe cresterea.

Deocamdata, in primul rand in China, dar si in India, ar fi conditii pentru investitii in pozitii long, in timp ce Occidentul este acum potrivit pentru pozitii short si o atitudine extrem de fasneata, daca vrei sa ai profit.

Guvernul paralel din str. Doamnei

Romania insa poate fi privita prin comparatie cu America si putem concluziona cateva lucruri interesante. In primul rand, datorita guvernului paralel (mult mai responsabil) din str. Doamnei, de la BNR, condus de dl. Isarescu, bancile nu si-au prea facut de cap, cel putin comparativ cu chindia pe care au trantit-o de vreo opt ani in SUA.

Nu au dat credite blind, ca la poker si principalele probleme par in primul rand creditele in valute, care pun probleme de plata daca leul se devalorizeaza, precum si portofoliul existent de carduri de credit, despre care nu stim exact la cat se ridica si ce surprize ne poate aduce in viitor.

De aici poate incepe necazul, daca se transfera criza in sectorul imobiliar si auto, pentru cei care au credite de acest tip. Oricat de hulit voi fi, afirm ca, fata de tragediile ce se petrec in State, la noi o astfel de criza va avea efect incomparabil diminuat. Vreau sa spun ca la noi balonul s-a umflat mult mai putin decat la americani.

Ar fi interesant sa putem compara volumul creditelor la PIB la ei si la noi. Sunt convins ca la ei e mult mai aproape de cer decat la noi.

Doua crize

Sa revin la ceea ce a spus Mantescu. Eu cred ca problemele mari sunt altele. In primul rand, in acest moment firmele medii se confrunta cu o intarziere a platilor curente la contractele cu partenerii autohtoni. In general, marile companii nu au restante de plata. Eu sesizez ca pot sa apara astfel blocaje, incapacitati de plata si lipsa lichiditatilor.

Asa cum am mai spus, o a doua problema este ca, pe tacute, marile companii isi retrag participatia majoritara in propriile lor subsidiare din Romania, devenind minoritare, cu pachete de control. Este un semn al crizei de la cartierele generale din statele occidentale, unde sunt originate aceste firme.

Am cel putin un exemplu de divizie a unei mari companii care si-a inchis portile in Romania, dar nu-i voi da numele. Motivul este acelasi: repatrierea investitiilor, pentru conservarea nucleului de putere, intr-un moment de criza.

A treia problema este ca ne-am bazat in buna masura, in acesti ani de crestere nesanatoasa, pe banii importati de catre romanii care muncesc in strainatate. Parerile sunt impartite asupra impactului crizei asupra fratilor nostri din diaspora: se vor intoarce in tara, in cautarea unui loc de munca aici? Daca va fi un exod de repatrieri, va fi tragic. Rata somajului va sari pe pereti.

A patra problema pe care o vad eu este criza noastra interna, care se poate declansa exact anul viitor, exact din primavara, din cauza faptului ca pot sa apara probleme la plata pensiilor marite de Cabinetul Tariceanu, in inconstienta sa, dar si eventual incapacitatea de plati la salariile marite in urma a ceea ce se intampla acum.

Incapacitate de plati sau marirea deficitului bugetar. Si marirea sa nu pentru dezvoltare, cum fac cabinetele responsabile, ci pentru pomenile electorale despre care scriu de prin vara anului 2007, de-am facut bataturi prin buricele degetelor, ca sa nu mai spun ca am vorbit despre aceste pomeni pe vreo patru posturi de televiziune si doua sau trei de radio...

Cel mai negru scenariu ar fi ca unele dintre aceste crize sa se concerteze. Cel mai bine ar fi, decat sa facem prostii, mai bine sa nu facem nimic si sa asteptam. Daca am si face niscaiva austeritate bugetara si am profita de criza ca sa renuntam strategic la ceea ce nu mai vrem sa facem de-acum incolo, mizand pe ceea ce consideram noi ca sunt punctele noastre forte, s-ar putea ca peste un an sau doi sa descoperim ca am iesit din aceasta criza mai bine decat ne-am imaginat ca o vom face.

CRIZA: Balonul de criza, interventionismul si fundamentalismul de piata

Stire AP de Jeremiah Marquez, acum o ora si 35 de minute: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low.

Stire pe The Money Channel, postata la ora 11:30: Scăderile s-au accentuat pe BVB după reluarea tranzacţiilor.

La noi stim si de ce: dupa anuntul presedintelui Basescu, de vineri, privind promulgarea Legii de majorare a salariilor profesorilor, a inceput din nou declinul si el continua azi.

Atunci cand il intrebi insa pe un actor al pietei sau pe un analist ce se va intampla in continuare, el iti spune invariabil acelasi lucru, cat se poate de acoperit de realitate: nimeni nu poate prevedea ce se va intampla.

Si totusi, lucrurile ar trebui sa se petreaca, nu-i asa, altfel. De la Teoria Asteptarilor Rationale, teoria economica, privind evolutia pietelor, a evoluat spre o alta axioma, fetisizata dupa al doilea razboi mondial si mai ales din anii '80, odata cu mandatul lui Ronald Reagan la Casa Alba.

Aceasta axioma afirma ca pietele tind spre echilibru. Micile crize de pana acum, cum a fost criza Peso Shield sau criza pietelor emergente din Asia de Sud-Est, din anii 1987-1988, nu au infirmat aceasta teorie. In fond, dupa aceste crize, pietele au revenit la echilibru, daca asa ceva exista, in valoare absoluta.

Ceea ce se petrece insa acum dinamiteaza puternic aceasta teorie, care sta la baza fundamentalismului de piata, ce spune ca pietele trebuie lasate sa fluctueze liber, pentru ca isi revin de la sine.

Daca pana acum crizele au afectat, in general, piete emergente, anexe ale nucleului dur al pietei globale in curs de formare, acum chiar acest nucleu din Statele Unite este afectat.

Sunt afectate, cum s-ar spune, chiar bazele sistemului. Repet: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low, anunta Associated Press. Tranzactii haotice pe marile burse ale Tratatului de la Washington, iar indicele Nikkei al Bursei din Tokio cade la cel mai scazut nivel al ultimilor 26 de ani.

Ce se intampla defapt? Trebuie sa scoatem din context criza americana a subprimelor, inceputa la finele anului 2006, si sa dezbatem doar despre aceasta? Ma indoiesc ca ar fi corect. Atunci cand aceasta criza a inceput, ea s-a extins dramatic in toate sectoarele care au participat la ea, securizand creditele subprime.

Creditele subprime, date dintr-o pocnitura de degete in Statele Unite in ultimii 10 ani, au culminat cu o adevarata betie in ultimii ani, in care agentiile de rating au avut un rol fundamental. Subprimele erau credite fara nici un fel de garantie sau aproape fara aceste garantii.

Creditorul pasa responsabilitatea creditului, securizand-o cu garantie de la o alta companie, care o asigura, care pasa garantia la un alt produs de "scarpinare a spatelui", si asa mai departe.

Astfel, s-a format un balon, din care se scoteau profituri imense si care, inevitabil, trebuia sa se dezumfle intr-o zi. De ce? Pentru ca finalmente creditul initial, acordat de creditor, tot fluturas ramanea.

Oricine in Romania a vorbit cu un prieten sau o cunostinta care a plecat in America, unde aproape imediat si-a luat pe credit si casa, si masina. Mirajul exista. Cand am avut posibilitatea sa fac si eu la fel, mi-a mirosit ca nu e in regula si nu am facut-o (trecand peste faptul ca radacinile romanesti erau prea puternice ca sa plec).

Azi, problema este ca inima sistemului financiar global e pusa pe aparate, pentru ca altfel s-ar opri din batut. Dar disponibilitatea Fed-ului, ca si cea a bancilor centrale occidentale, in general, de a arunca lichiditati in sistem, pentru ca acesta sa functioneze, nu rezolva problema.

Investitorii au propriile lor pareri despre sistem, iar rezultanta acestor pareri, in permanenta schimbare de directie, duce la aceasta evolutie haotica.

Eu cred ca singura solutie este revolutionarea sistemului. Ritmic, dupa fiecare mare criza, organismele de reglementare au intervenit pentru o vreme, pilotand sistemul si facandu-l sa inceapa din nou sa functioneze, apoi retragandu-se, spre teoria statului minimalist. Atentie, vorbesc despre stat minimalist, nu despre stat capitalist.

Parerea mea este ca reglementatorii, impreuna cu bancile centrale ale nucleului dur occidental al sistemului financiar global, trebuie sa revolutioneze modul de functionare a sistemului, nu doar sa urmeze o noua perioada de interventionism, si atat. Daca se va face numai acest lucru, dupa reluarea politicilor laxe de tip stat minimal un nou balon se va umfla, mai mult decat acum, si ne vom izbi si mai tare cu capul de podea, cand acest balon va plesni.

Observ cu stupoare cum se canonesc mai marii lumii sa se intruneasca si sa discute, iar atunci cand o fac organizeaza sezatori literare, in loc sa decida ce fac acum, si repede. Daca mai avem parte de doua-trei astfel de sezatori, nici fondurile tuturor bancilor centrale occidentale nu ne mai scapa de la haos.

Iar atunci sa te tii. Si multumim, guvernanti romani, paradoxal, dar multumim ca in toti acesti ani ati fost atat de incompetenti, incat nu suntem legati inca de acest sistem financiar instabil...