CRIZA: Nori negri

Vesti foarte ingrijoratoare vin pe toate fronturile si am preferat, in ultima vreme, sa nu scriu pe acest subiect, pentru a nu accentua acest trend nici cat de putin as putea sa o fac eu, cu blogul meu. Cred insa ca acum este necesar sa explic cateva lucruri.

Incepand din toamna acestui an, am scris regulat despre criza, efectele acesteia, dar mai ales despre cauzele sale mari, plutind, in aparenta, in norii economiei globale si fiind criticat de unii pentru faptul ca sunt un visator cu capul in nori, care defapt nu prea intelege mecanismele autarhice ale economiei romanesti, nu foarte legate de cea globala.

Evolutiile din ultimele luni demonstreaza insa ca am avut dreptate. O spun cu mare parere de rau: mi-as fi dorit sa gresesc eu si situatia sa nu fie atat de grava. Un cancer economic-financiar mananca dinauntru actualul establishment. Norii prin care s-a afirmat ca as fi plutit erau norii negrii, pe care acum ii vedem apropiindu-se tot mai mult de tara noastra.

Radacina raului...

... este, in viziunea mea, la baza conceptuala a felului in care se fac astazi afaceri si, in primul rand, la felul in care actionau bancile si in primul rand bancile de investitii pe marile piete financiare primare, secundare si pe cele de produse derivate. Unicul interes al acestor firme (pentru ca, pana la urma, aceasta sunt si ele, tot niste simple firme) a fost profitul cu orice pret.

Sub masca ipocrita a responsabilitatii sociale, bancile si corsarii de piata, asociati operatiunilor financiare globale, au actionat iresponsabil, razand in hohote de propriile lor principii mari, umaniste, enuntate, pornind de la o doctrina economica complet gresita, avand in centru doctrina fundamentalismului de piata, dictonul "piata face tot si stie tot" si sloganul-reflex ca "pietele tind spre echilibru".

Ei bine, se dovedeste acum ca aceasta gandire economica deloc ponderata, care nu are nici o legatura cu liberalismul clasic de la Adam Smith, este gresita si toxica. Pe baza dezechilibrului Est-Vest (Estul, mare producator si slab consumator, Vestul, invers, mare consumator si slab producator), cu ajutorul lacomiei marilor companii, de a-si majora cu orice pret profiturile, pe post de vehicul, acum doi-trei ani, prin vara anului 2006, era usor de constatat ce se intampla.

Conglomerate de baloane de piata se ingramadeau peste lumea Occidentului, iar acesta traia mult peste ceea ce putea in realitate, intr-o lume care, pe baza speculei cu bani virtuali, consuma peste putinta reala de a cheltui. Cand aceste baloane de piata au inceput sa se dezumfle (primul, cel al pietei imobiliare americane, in luna decembrie a anului 2006), era clar spre ce ne indreptam.

Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic si au perseverat. Caderea a inceput, dramatic. Oricate semnale de alarma s-au tras, caderea a continuat, fara ca fundamentele filosofice ale lumii afacerilor, ori structuralitatea mediului economic sa fie modificate, ori macar sa se discute despre aceasta.

Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic in continuare si au perseverat, pompand sume uriase de bani de la statele-natiuni. Ca si cum aceasta ar fi putut sa rezolve problema de fond! In prezent, marii momentului continua sa creada ca sistemul poate fi resapat. Cred ca acestia fac o greseala.

Exista posibilitatea ca,

... prin nationalizarea generalizata a marilor companii perdante (modelul AIG este emblematic, asa cum arata ieri, pe The Money Channel, Dorin Ghidiu), sa fie stopata aceasta cadere. Va fi insa, cred eu, o falsa stopare, pentru ca mecanismele globale ale pietelor se vor resuscita in timp.

Dupa un episod de cativa ani de reglementare dura, aceasta se va retrage din piete progresiv. Va urma o noua perioada de relativa prosperitate. Va trebui sa ne dorim ca aceasta prosperitate sa nu sara iar calul si pietele sa nu se mai umfle iar exagerat.

Eu cred insa ca exact aceasta se va intampla. Repet, daca actuala cadere va fi stopata si sistemul va fi resapat, sa o mai luam odata de la capat. Cand va incepe iar cresterea, balonul global ce se va forma va fi si mai mare, si mai complex si interdependent ca acum si se va indrepta si el inexorabil spre o plesnitura de proportii si mai mari decat a fost plesnitura din decembrie 2006.

Iar atunci caderea va fi si mai ampla, si mai zgomotoasa si poate sa afecteze civilizatia noastra grav de tot. Acelasi lucru se poate intampla si acum (pentru ca, finalmente, acesta este marele pericol care ne paste), daca statele-natiune nu reusesc sa stopeze caderea prin nationalizare. Si este discutabil daca vor reusi.

In urma cu doua saptamani, s-a scris ca Marea Britanie ar putea sa dea faliment. Ieri, am vazut o stire, ca Statele Unite ar putea intra in incapacitate de plati. Situatia este mai grava decat se spune, iar anul acesta va fi unul foarte critic. Pentru noi toti. Asa ca, din norii mei globali negri, repet: si pentru Romania.

CRIZA: Zilisteanu - "In Romania nu exista un balon imobiliar" (1)

In Romania nu exista un balon al pietei imobiliare, pentru ca nu avem un istoric in functie de care sa stabilim aceasta, arata analistul imobiliar Ion Radu Zilisteanu. Practic, sustine Zilisteanu, piata imobiliara nu a avut timp nici sa se aseze pe circumstantele de pornire, ca sa se poata vorbi despre un eventual balon.

Analistul arata ca la noi, in prezent, cererea este de circa un milion de unitati locative in intreaga tara. Dar cererea solvabila, inainte sa inceapa aceasta criza, era de 15%, iar acum a ajuns la 11%-12%, odata cu cresterea dobanzilor.

Zilisteanu sustine ca cresterea dobanzilor nu s-a terminat, pentru ca ea se simte in piata bancara cu o inertie de 3-6 luni fata de momentul modificarii dobanzii de politica monetara.

CRIZA: Balonul de criza, interventionismul si fundamentalismul de piata

Stire AP de Jeremiah Marquez, acum o ora si 35 de minute: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low.

Stire pe The Money Channel, postata la ora 11:30: Scăderile s-au accentuat pe BVB după reluarea tranzacţiilor.

La noi stim si de ce: dupa anuntul presedintelui Basescu, de vineri, privind promulgarea Legii de majorare a salariilor profesorilor, a inceput din nou declinul si el continua azi.

Atunci cand il intrebi insa pe un actor al pietei sau pe un analist ce se va intampla in continuare, el iti spune invariabil acelasi lucru, cat se poate de acoperit de realitate: nimeni nu poate prevedea ce se va intampla.

Si totusi, lucrurile ar trebui sa se petreaca, nu-i asa, altfel. De la Teoria Asteptarilor Rationale, teoria economica, privind evolutia pietelor, a evoluat spre o alta axioma, fetisizata dupa al doilea razboi mondial si mai ales din anii '80, odata cu mandatul lui Ronald Reagan la Casa Alba.

Aceasta axioma afirma ca pietele tind spre echilibru. Micile crize de pana acum, cum a fost criza Peso Shield sau criza pietelor emergente din Asia de Sud-Est, din anii 1987-1988, nu au infirmat aceasta teorie. In fond, dupa aceste crize, pietele au revenit la echilibru, daca asa ceva exista, in valoare absoluta.

Ceea ce se petrece insa acum dinamiteaza puternic aceasta teorie, care sta la baza fundamentalismului de piata, ce spune ca pietele trebuie lasate sa fluctueze liber, pentru ca isi revin de la sine.

Daca pana acum crizele au afectat, in general, piete emergente, anexe ale nucleului dur al pietei globale in curs de formare, acum chiar acest nucleu din Statele Unite este afectat.

Sunt afectate, cum s-ar spune, chiar bazele sistemului. Repet: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low, anunta Associated Press. Tranzactii haotice pe marile burse ale Tratatului de la Washington, iar indicele Nikkei al Bursei din Tokio cade la cel mai scazut nivel al ultimilor 26 de ani.

Ce se intampla defapt? Trebuie sa scoatem din context criza americana a subprimelor, inceputa la finele anului 2006, si sa dezbatem doar despre aceasta? Ma indoiesc ca ar fi corect. Atunci cand aceasta criza a inceput, ea s-a extins dramatic in toate sectoarele care au participat la ea, securizand creditele subprime.

Creditele subprime, date dintr-o pocnitura de degete in Statele Unite in ultimii 10 ani, au culminat cu o adevarata betie in ultimii ani, in care agentiile de rating au avut un rol fundamental. Subprimele erau credite fara nici un fel de garantie sau aproape fara aceste garantii.

Creditorul pasa responsabilitatea creditului, securizand-o cu garantie de la o alta companie, care o asigura, care pasa garantia la un alt produs de "scarpinare a spatelui", si asa mai departe.

Astfel, s-a format un balon, din care se scoteau profituri imense si care, inevitabil, trebuia sa se dezumfle intr-o zi. De ce? Pentru ca finalmente creditul initial, acordat de creditor, tot fluturas ramanea.

Oricine in Romania a vorbit cu un prieten sau o cunostinta care a plecat in America, unde aproape imediat si-a luat pe credit si casa, si masina. Mirajul exista. Cand am avut posibilitatea sa fac si eu la fel, mi-a mirosit ca nu e in regula si nu am facut-o (trecand peste faptul ca radacinile romanesti erau prea puternice ca sa plec).

Azi, problema este ca inima sistemului financiar global e pusa pe aparate, pentru ca altfel s-ar opri din batut. Dar disponibilitatea Fed-ului, ca si cea a bancilor centrale occidentale, in general, de a arunca lichiditati in sistem, pentru ca acesta sa functioneze, nu rezolva problema.

Investitorii au propriile lor pareri despre sistem, iar rezultanta acestor pareri, in permanenta schimbare de directie, duce la aceasta evolutie haotica.

Eu cred ca singura solutie este revolutionarea sistemului. Ritmic, dupa fiecare mare criza, organismele de reglementare au intervenit pentru o vreme, pilotand sistemul si facandu-l sa inceapa din nou sa functioneze, apoi retragandu-se, spre teoria statului minimalist. Atentie, vorbesc despre stat minimalist, nu despre stat capitalist.

Parerea mea este ca reglementatorii, impreuna cu bancile centrale ale nucleului dur occidental al sistemului financiar global, trebuie sa revolutioneze modul de functionare a sistemului, nu doar sa urmeze o noua perioada de interventionism, si atat. Daca se va face numai acest lucru, dupa reluarea politicilor laxe de tip stat minimal un nou balon se va umfla, mai mult decat acum, si ne vom izbi si mai tare cu capul de podea, cand acest balon va plesni.

Observ cu stupoare cum se canonesc mai marii lumii sa se intruneasca si sa discute, iar atunci cand o fac organizeaza sezatori literare, in loc sa decida ce fac acum, si repede. Daca mai avem parte de doua-trei astfel de sezatori, nici fondurile tuturor bancilor centrale occidentale nu ne mai scapa de la haos.

Iar atunci sa te tii. Si multumim, guvernanti romani, paradoxal, dar multumim ca in toti acesti ani ati fost atat de incompetenti, incat nu suntem legati inca de acest sistem financiar instabil...