CRIZA: Nori negri

Vesti foarte ingrijoratoare vin pe toate fronturile si am preferat, in ultima vreme, sa nu scriu pe acest subiect, pentru a nu accentua acest trend nici cat de putin as putea sa o fac eu, cu blogul meu. Cred insa ca acum este necesar sa explic cateva lucruri.

Incepand din toamna acestui an, am scris regulat despre criza, efectele acesteia, dar mai ales despre cauzele sale mari, plutind, in aparenta, in norii economiei globale si fiind criticat de unii pentru faptul ca sunt un visator cu capul in nori, care defapt nu prea intelege mecanismele autarhice ale economiei romanesti, nu foarte legate de cea globala.

Evolutiile din ultimele luni demonstreaza insa ca am avut dreptate. O spun cu mare parere de rau: mi-as fi dorit sa gresesc eu si situatia sa nu fie atat de grava. Un cancer economic-financiar mananca dinauntru actualul establishment. Norii prin care s-a afirmat ca as fi plutit erau norii negrii, pe care acum ii vedem apropiindu-se tot mai mult de tara noastra.

Radacina raului...

... este, in viziunea mea, la baza conceptuala a felului in care se fac astazi afaceri si, in primul rand, la felul in care actionau bancile si in primul rand bancile de investitii pe marile piete financiare primare, secundare si pe cele de produse derivate. Unicul interes al acestor firme (pentru ca, pana la urma, aceasta sunt si ele, tot niste simple firme) a fost profitul cu orice pret.

Sub masca ipocrita a responsabilitatii sociale, bancile si corsarii de piata, asociati operatiunilor financiare globale, au actionat iresponsabil, razand in hohote de propriile lor principii mari, umaniste, enuntate, pornind de la o doctrina economica complet gresita, avand in centru doctrina fundamentalismului de piata, dictonul "piata face tot si stie tot" si sloganul-reflex ca "pietele tind spre echilibru".

Ei bine, se dovedeste acum ca aceasta gandire economica deloc ponderata, care nu are nici o legatura cu liberalismul clasic de la Adam Smith, este gresita si toxica. Pe baza dezechilibrului Est-Vest (Estul, mare producator si slab consumator, Vestul, invers, mare consumator si slab producator), cu ajutorul lacomiei marilor companii, de a-si majora cu orice pret profiturile, pe post de vehicul, acum doi-trei ani, prin vara anului 2006, era usor de constatat ce se intampla.

Conglomerate de baloane de piata se ingramadeau peste lumea Occidentului, iar acesta traia mult peste ceea ce putea in realitate, intr-o lume care, pe baza speculei cu bani virtuali, consuma peste putinta reala de a cheltui. Cand aceste baloane de piata au inceput sa se dezumfle (primul, cel al pietei imobiliare americane, in luna decembrie a anului 2006), era clar spre ce ne indreptam.

Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic si au perseverat. Caderea a inceput, dramatic. Oricate semnale de alarma s-au tras, caderea a continuat, fara ca fundamentele filosofice ale lumii afacerilor, ori structuralitatea mediului economic sa fie modificate, ori macar sa se discute despre aceasta.

Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic in continuare si au perseverat, pompand sume uriase de bani de la statele-natiuni. Ca si cum aceasta ar fi putut sa rezolve problema de fond! In prezent, marii momentului continua sa creada ca sistemul poate fi resapat. Cred ca acestia fac o greseala.

Exista posibilitatea ca,

... prin nationalizarea generalizata a marilor companii perdante (modelul AIG este emblematic, asa cum arata ieri, pe The Money Channel, Dorin Ghidiu), sa fie stopata aceasta cadere. Va fi insa, cred eu, o falsa stopare, pentru ca mecanismele globale ale pietelor se vor resuscita in timp.

Dupa un episod de cativa ani de reglementare dura, aceasta se va retrage din piete progresiv. Va urma o noua perioada de relativa prosperitate. Va trebui sa ne dorim ca aceasta prosperitate sa nu sara iar calul si pietele sa nu se mai umfle iar exagerat.

Eu cred insa ca exact aceasta se va intampla. Repet, daca actuala cadere va fi stopata si sistemul va fi resapat, sa o mai luam odata de la capat. Cand va incepe iar cresterea, balonul global ce se va forma va fi si mai mare, si mai complex si interdependent ca acum si se va indrepta si el inexorabil spre o plesnitura de proportii si mai mari decat a fost plesnitura din decembrie 2006.

Iar atunci caderea va fi si mai ampla, si mai zgomotoasa si poate sa afecteze civilizatia noastra grav de tot. Acelasi lucru se poate intampla si acum (pentru ca, finalmente, acesta este marele pericol care ne paste), daca statele-natiune nu reusesc sa stopeze caderea prin nationalizare. Si este discutabil daca vor reusi.

In urma cu doua saptamani, s-a scris ca Marea Britanie ar putea sa dea faliment. Ieri, am vazut o stire, ca Statele Unite ar putea intra in incapacitate de plati. Situatia este mai grava decat se spune, iar anul acesta va fi unul foarte critic. Pentru noi toti. Asa ca, din norii mei globali negri, repet: si pentru Romania.

CRIZA: Cabat - Vom intra in criza pentru ca nu invatam decat din propriile greseli

Romania va intra in criza si nu exista nici o posibilitate de a invata ceva din greselile americanilor sau vest-europenilor. Nu vom sti ce avem de facut decat dupa ce se va bloca si la noi functionarea sistemului bancar, sustine Dragos Cabat, presedintele CFA Romania.

Decalajul de criza dintre noi si Europa este de trei pana la sase luni, ca si acela existent intre Europa si Statele Unite, spune analistul, asa ca o situatie analoga celei din Europa Occidentala din acest moment va fi prezenta la anul viitor.

Inceputul de criza care se manifesta acum in Romania este determinat de faptul ca acum au inceput sa ne lipseasca sursele externe de finantare, arata Cabat.

Pe de alta parte, cei care vor stabili cum se misca piata bancara vor fi clientii, care vor alege ce credite sa-si faca si trebuie luate masurile necesare si corecte, in cazul bancilor care nu-si respecta contractele avute cu clientii lor.

ALEGERI AMERICANE: "Yes We Can", cu Barack Obama la pedalele Casei Albe

Si daca tot a innebunit lumea si azi toti trepidam la gandul ca la Washington vom avea un presedinte negru (defapt mulatru, iar din partea mea ar putea fi si roz cu picatzele verzulii), o sa ofer aici ceva frumos tare, care imi aduce aminte de piesa de aseara, de la Odeon. Cititi cronica de mai jos si veti intelege.

PS: Ne vedem la ora 21:45, pe live commentary, la meciul din Liga Campionilor UEFA, CFR Cluj - Girondins de Bordeaux.

Va rezista Romania la criza americana?

In urma cu cateva, zile, am fost rugat de un vizitator al blogului meu sa imi spun parerea despre ceea ce se intampla acum cu criza aceasta economic-financiara si caderea bancilor.

Un user, Anda, mi-a dat de inteles ca mama domniei-sale este ingrijorata pentru soarta bancilor din Romania, din diferite motive: ar putea avea un credit sau un depozit bancar si se intreaba ce sa faca in continuare.

Vreau sa fiu clar inteles: eu nu voi da niciodata sfaturi nimanui ce sa faca intr-un anumit moment.

Tot ceea ce imi permit sa fac este sa spun ce gandesc. Cititorul acestor randuri nu trebuie sa uite urmatorul sfat al meu: nu te lua niciodata dupa cel care iti spune cum sa faci, fara sa faca chiar el acest lucru, ci dupa cel care face. Invata de la acesta, nu fa ceea ce face, ci gandeste, compara, analizeaza si apoi actioneaza exact cum crezi ca este mai bine..

Acestea fiind zise, iata cum vedem noi situatia actuala.

Planul de redresare american are valoare doar pentru Statele Unite ale Americii, nu si pentru Europa. Dupa toate probabilitatile, criza americana a fost stavilita. Se pare insa ca finantistii americani stiu de pe acum insa ca vor fi obligati sa majoreze cifra de bani investiti in aceasta redresare de la 700 de miliarde de dolari pana la doua triliarde de dolari.

Pe ce se bazeaza aceasta suma uriasa estimata de bani, nu stim, pentru ca nimeni nu a explicat exact, dar ea este vehiculata intens. Una peste alta, America se redreseaza, dar viata se scumpeste deosebit de mult. Creditele greu platibile, pe care unii americani la pierdusera sau erau pe cale sa le piarda, au fost preluate de stat.

Dobanda a scazut spectaculos la ele, pentru ca statul american a coborat-o, pentru ca creditele restante sa poata sa fie platite. Vor aparea acum alte institutii, care le vor asigura celor cu credite greu platibile, refinantari, evident mai scumpe decat creditele stornate formal sau aflate in incapacitate de plata de la inceputul crizei.

Oamenii care au fost dati afara din case ar putea fi primiti din nou in unele dintre acestea sau si-ar putea achizitiona altele, mai mici si modeste, dar vor trebui sa munceasca pentru acestea indoit si sa fie multumiti ca, sclavi pentru un pasiv personal cat capul, au un acoperis deasupra capului si nu mai stau in rulota.

Totul va fi mai scump. Dar acesta este doar inceputul. Partea cea mai interesanta pentru analisti va fi micsorarea consistenta a sumelor jucate pe pietele de capital.

Una dintre principalele surse de bani in astfel de investitii, bancile de investitii, nu vor mai fi primadone. Astfel, credem ca rolul pietei de capital se va diminua si aceasta va duce la posibila edificare a unei economii globale mai putin speculative, deci mai stabile.

Daca strategii pietelor globale nu vor trage insa concluziile corecte, criza va reveni oricum si, la urmatorul puseu, interventia statului va fi si mai dificila sau imposibila, pentru ca va trebui aprobat un plan de redresare mult mai costisitor.

Efectele globale vor fi dezastruoase. Alvin si Heidi Toffler atrag atentia asupra acestui lucru de acum doua sau trei decenii. Nimeni nu i-a luat in serios. Acum ar trebui sa o faca.

Cauzele: lacomia si structura sistemului global

Doua mari cauze au dus la aceasta situatie: lacomia bancilor (de investitii si de retail) si instabilitatea sistemului financiar global. Sa luam pe rand aceste doua cauze.

Marile corporatii bancare, indiferent daca se ocupa cu retail sau sunt banci de investitii pe piata de capital, sunt niste mecanisme artificiale, ticluite de om asa incat sa-si majoreze profiturile la infinit, indiferent de consecintele acestor majorari, care au scapat de controlul mintii omului si acum se comporta independent, generandu-si propriile reguli si sisteme.

Ca orice transnationala, ele calca totul in picioare pentru profit. Orice, responsabilitate sociala nu exista. Daca s-a pus problema ca subprimele de la care a inceput criza sunt riscante si pot duce la o criza majora, mecanismul articificial corporat a eliminat optiunea "nu asa", pentru ca ea ar fi presupus pierderea unei oportunitati de majorare a profitului.

Daca s-a pus problema ca 10.000 de salariati sa nu fie concediati, pentru ca vor ramane pe drumuri, iar banca X are o responsabilitate sociala fata de ei, mecanismul de decizie al bancii a spus "nu" acestei optiuni, pentru ca taierea fondului de salarii insemna majorarea profitului, care era singura optiune viabila.

Daca banca nu proceda astfel, o alta mare banca, avand profituri mai mari, ar fi putut sa o achizitioneze, dupa ce facea asa cum nu a facut ea. De aici, lacomia si disperarea de a mari mereu profiturile cu orice pret, indiferent de consecinte, pentru a supravietui pe piata. Un sistem edificat de om, care acum il transforma pe om in instrumentul sau.

A doua cauza a situatiei in care ne aflam este structura sistemului global. In acest moment, s-a format practic o uriasa piata globala de capital, pe care se tranzactioneaza in cateva secunde miliarde de dolari. Aceste miliarde de dolari nu exista decat pe hartie, pentru ca in lumea reala ei sunt generati de sistem dupa sapte pana la zece zile.

Fiecare astfel de tranzactie genereaza seisme de piata, in urma carora unii castiga enorm si altii pierd asijderea. Un rol esential, in acest proces bazat pe seisme tranzactionale globale, este cel al derivatelor, care au inceput prin a fi produse financiare de "asigurat spatele" tranzactiilor primare, iar acum au devenit un scop in sine al marilor speculanti, care castiga astfel enorm.

Problema nu este daca este bine sau rau ca lucrurile stau astfel, pentru ca in afaceri nu exista bine si rau. Business-ul este dincoace de bine si dincolo de rau, el este amoral.

Marilor speculanti nu le poti interzice sa faca exact ce vor, conform regulilor stabilite, daca au ingeniozitatea sa invente metode legale de a castiga bani.

Adevarata problema este ca, pe masura ce jocul speculei globale cu bani suprasimbolici a devenit tot mai complex, nimeni, nici un analist, nici un ganditor, nici o institutie de reglementare nu a fost preocupat/a sa puna la punct, in paralel, si instrumentele de control si previziune pentru aceasta piata, in timp ce sistemele de tranzactionare au fost dezvoltate atat de mult, incat in prezent calculatoarele sunt programate in intreaga lume sa transfere sume uriase de bani.

Defapt, nu exista si calculatoarele care sa previzioneze, in paralel, ce catastrofa financiara ar putea provoca, printr-o reactie in lant, o anumita tranzactie, pe care apoi sa o avizeze sau nu. Nici nu stii daca un astfel de sistem ar fi logic, moral si etic.

Practic, nu vedem cum ar putea fi reglementat acest sistem global, acum, "din mers", pentru ca orice frana pusa de vreun reglementator ar fi privita de actorii sistemului ca o ingradire a liberei circulatii a capitalului. Sistemul a fost pus la punct astfel incat sa nu existe nici o reglementare.

Pe buna dreptate. O libera circulatie, la a carei edificare s-a muncit decenii la rand, cu concursul larg al marilor banci centrale. Deutsche Bank, de exemplu, a fost un promotor de varf al acestei liberalizari. Banca Japoniei la fel.

Ne-am chinuit decenii, inlaturand reglementarile existente in functionarea sistemelor pastorite de aceste banci, sa punem la punct un sistem care sa ne ajute sa dam faliment cu mapamondul. Asta am facut, iar acum tragem ponoasele.

Ce ne asteapta in Romania

Faptul ca Statele Unite da impresia ca a stopat recesiunea nu trebuie sa ne bucure deloc. Moise Guran spunea, in urma cu cateva zile, un mare adevar: America are obiceiul sa-si externalizeze astfel crizele, stopandu-le la ea in tara si trimitandu-le mapamondului. Na, bila fierbinte, va place, nu va place, descurcati-va.

Asa s-au petrecut lucrurile si dupa crahul bursier de pe Wall Street, din 1929, dar, dupa parerea noastra, acel crah a fost un joc de copii fata de ceea ce se intampla acum.

Nationalizarea catorva mari banci europene, credem noi, este doar inceputul sfarsitului. Toate bancile europene si toate marile companii listate la burse au, in acest moment, caderi ale cursurilor actiunilor listate.

Faptul ca apar aceste caderi este primul semn al lipsei lichiditatilor. Urmeaza o perioada in care banca incearca, innebunita, sa obtina lichiditati din cele mai ciudate surse si in cele mai stranii moduri cu putinta.

Tinem minte ca, in primavara anului 2000, inainte sa dea faliment, Banca Turco-Romana, care fusese una dintre cele mai conservatoare institutii bancare, in privinta sponsorizarilor si politicii de markerting, a devenit brusc cea mai agresiva institutie bancara de pe piata romaneasca si a inceput sa arunce in ONG-uri cu bannere, sapcute, tricouri si pixuri. Si mai ales cu bani, foarte multi bani. Cauta popularitate pentru a obtine lichiditati, apoi a dat faliment.

Ce putem face. 1. Depozitele bancare; 2. Metalele pretioase

Daca o banca da faliment ca BTR, adica fara sa fie cumparata de alta banca, este bine sa ai un depozit de maximum 20.000 de euro. Bancile din Romania constituie, conform reglementarilor bancare din Romania, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, din care, daca una da faliment, se platesc depunerile, in limita a 20.000 de euro.

Dar, incepand de la 1 ianuarie 2007, sucursalele bancilor transnationale nu se mai supun Legii Romane si nu mai contribuie la acest fond, ci isi asigura acest back-up conform legilor bancare din statul unde este originata banca.

Daca, de exemplu, aveti un cont bancar la BRD-SocGen, trebuie sa aflati care sunt regulile conform legislatiei franceze. In cazul RaiffeisenBank, sunt aplicate legile austriece, iar la Millenium Bank cele portugheze.

Ei, si aici incep problemele. Pentru ca, atunci cand te-ai dus la banca si ti-ai facut un depozit bancar, nici prin cap nu ti-a trecut asta. In plus, cele mai sigure banci ar fi trebuit, in teorie, sa fie exact mamutii financiari care se clatina acum. Nu putem sa va spunem ce trebuie sa faceti acum, sau peste o zi, o luna sau un an. Putem sa va spunem cum isi gardeaza oamenii, in general, averile, in vremuri de criza si inflatie.

Pe mapamond, in astfel de momente, monedele nationale fluctueaza fantastic. Exista doua tipuri de instrumente purtatoare de valoare care se mentin cat de cat constante: francul elvetian (asa au stat lucrurile pana acum, la precedentele crize, dar nu stim daca asa vor sta si acum) si metalele pretioase.

De ce credeti ca umblau comunistii, prin anii '50, dupa cocosei? Pentru ca romanii, din cauza crizei, razboiului si apoi foametei si crizei de dupa razboi, isi schimbasera intai valorile in metale pretioase, pe care le pusesera in banci, iar apoi, la nationalizarea acestora, le scosesera din banci si le tineau ascunse in case Comunistii stiau exact cam la cat se ridica aceasta suma. Ce nu stiau exact era exact cat iesise din tara, odata cu romanii care fugisera de comunisti.

Sa revenim: depozitele in franci elvetieni din Romania au o dobanda revoltator de mica. Teoretic, daca nu intra in criza si bancile elvetiene, lucru care pana acum, in ultimii 100 de ani de crize, nu s-a petrecut, daca ai depus, sa zicem, echivalentul in franci elvetieni a 100.000 de euro la Volksbank, dupa ce criza trece poti sa ai cam aceeasi bani in depozit. Ti-ai conservat averea.

Pe de alta parte, clasicii "cocosei" pot fi si ei o alta solutie. Ei se devalorizeaza la fel de putin. Ideea este ca, in astfel de momente, nu stii niciodata ce sa faci cu ei. Ii tii la banca? Stai cu ei pe tine, prin casa? Ii ingropi in gradina, ca sobolul? Iata o intrebare la care nu putem da raspuns.

A doua problema este: ce te faci atunci cand ai un credit? Ideal ar fi sa ai un credit cu dobanda fixa la o banca slaba, care da faliment. E putin probabil sa nu fie achizitionata de nici o alta banca, asa, ca Banca Internationala a Religiilor sau Banca Albina, pentru ca are un portofoliu interesant de clienti, deci sigur vei avea un nou creditor bancar. Insa acela nu va putea sa iti umble la clauze, pentru ca te-a mostenit de la banca falimentara.

Daca ai un credit intr-o valuta in raport cu care leul se devalorizeaza, exista posibilitatea sa intri in imposibilitate de plata. In aceasta situatie au fost americanii ajunsi acum in rulote. Cel mai bine a fost daca ti-ai facut un credit in lei, evident daca ai reusit, pentru ca ele au fost, chiar si cand erau cele mai ieftine cu putinta, mai scumpe decat cele in diferite valute.

Ce se va intampla

Facand abstractie de caderea pietelor europene: urmeaza o perioada in care criza americana stavilita va duce la cresterea preturilor la servicii, alimente, combustibili si, in general, la orice pe intreg mapamondul. Viata va deveni oricum mai scumpa, pentru ca, repetam, asa fac Statele Unite: isi exporta crizele. Benzina si motorina oricum se scumpesc, ca si gazele, pentru ca hidrocarburile devin mai rare si cererea, pe masura ce China si India se dezvolta energofag, creste enorm.

Adaugati la aceasta criza europeana. In urma cu trei ani, un grup de futurologi americani au lansat un studiu, care arata ca Europa (prin "Europa" aceasta despre care discutam acum, americanii inteleg intotdeauna conglomeratul statelor UE) este cu 30 de ani in urma SUA si decalajul se va mari.

Studiul glosa pe ideea ca economia europeana nu este nici pe departe la fel de competitiva ca aceea americana, din cauza politicilor sociale, care ii taie din avant. Americanii prevesteau caderea monedei euro si disparitia Uniunii Europene, ca entitate statala, chiar inainte sa existe o constitutie europeana.

Trecand peste aceasta previziune crunta, Europa statelor UE este un conglomerat, financiar, economic, cultural, educational, etnic vorbind, atat de felurit, incat ne intrebam cum va reactiona la criza, pentru ca deocamdata la criza altora nu a reactionat nicicum, iar la propria sa criza in curs de amplificare reactioneaza precum elefantul cand il pisca o musca de tegumentu-i impenetrabil.

Presupunand ca totusi criza UE nu va fi atat de grozava, ori ca va fi, dar nu ne va afecta cine stie ce, ba chiar ne va avantaja (cum sustine Sorin Ovidiu Vantu, dar nu credem deloc ca asa stau lucrurile), pentru noi marele hop vine de-abia anul viitor, dupa alegeri, din cauza incompetentei Cabinetului Tariceanu II.

Daca nu dam faliment din cauza crizei din Statele Unite sau a celei din UE, s-ar putea sa dam faliment din cauza manelelor electorale, aruncate-n populatie, de la buget, de catre Guvern. Noi credem ca deja Tariceanu si incompetentii din jurul sau au aruncat destui bani, pentru a o pune de o criza serioasa inspre toamna viitoare, cand s-ar putea sa avem un puseu de inflatie, fata de care cel din aceasta iarna va parea floare la ureche, cantec de leagan si strigat de sirena careia i-a taiat macelarul coada.

Oricum, pentru cine are disponibilitati financiare mai greu degradabile la inflatie, cel mai bun lucru pe care il face este ca, atunci cand preturile au cazut si incep sa creasca, sa cumpere, apoi sa astepte scumpirea treptata a proprietatilor. Va dura ani in sir, dar apoi va avea mari sanse sa fie un om avut.

Radu Iloiu (Active International): Criza din America nu va afecta Romania

Radu Iloiu, agent de bursa la Active International, nu crede ca noul stadiu al crizei financiare din Statele Unite ne va afecta, chiar daca unele banci europene au o anumita expunere, de ordinul sutelor de milioane de dolari.

Acesti bani ai actorilor bancari europeni sunt blocati in bancile cu probleme din Statele Unite, dar companiile bancare originate in Europa vor rezista, crede Iloiu.

Acesta este optimist in privinta situatiei pietei de capital din Romania, care nu are cum sa mai cada, pentru ca este foarte mica si fondurile de investitii mari deja si-au retras capitalul. Cu alte cuvinte, BVB, de exemplu, sau Bursa din Sibiu nu mai au unde sa mai cada dramatic, pentru ca au cazut deja si efectele economice ale acestei caderi nu au fost dramatice.

Criza din Statele Unite a pornit de la niste proiecte imobiliare, pentru care s-au dar credite cu risc ridicat. Clientii au intrat in imposibilitate de plati si bancile in criza de lichiditati.

Bancile acestea a fost lacome, dorind un volum cat mai mare de lichiditati de la un numar cat mai mare de clienti. Nu se stie inca daca se vor infiinta toate propunerile de nationalizare a acestor credite, de catre Fed, pentru ca aceasta chestiune trebuie discutat in Senatul american.

AIG, mare companie de asigurari, a garantat aceste credite ipotecare, iar acum ar trebui sa le plateasca, dar nu mai are lichiditati pentru aceasta.