CRIZA: Nori negri

Vesti foarte ingrijoratoare vin pe toate fronturile si am preferat, in ultima vreme, sa nu scriu pe acest subiect, pentru a nu accentua acest trend nici cat de putin as putea sa o fac eu, cu blogul meu. Cred insa ca acum este necesar sa explic cateva lucruri.

Incepand din toamna acestui an, am scris regulat despre criza, efectele acesteia, dar mai ales despre cauzele sale mari, plutind, in aparenta, in norii economiei globale si fiind criticat de unii pentru faptul ca sunt un visator cu capul in nori, care defapt nu prea intelege mecanismele autarhice ale economiei romanesti, nu foarte legate de cea globala.

Evolutiile din ultimele luni demonstreaza insa ca am avut dreptate. O spun cu mare parere de rau: mi-as fi dorit sa gresesc eu si situatia sa nu fie atat de grava. Un cancer economic-financiar mananca dinauntru actualul establishment. Norii prin care s-a afirmat ca as fi plutit erau norii negrii, pe care acum ii vedem apropiindu-se tot mai mult de tara noastra.

Radacina raului...

... este, in viziunea mea, la baza conceptuala a felului in care se fac astazi afaceri si, in primul rand, la felul in care actionau bancile si in primul rand bancile de investitii pe marile piete financiare primare, secundare si pe cele de produse derivate. Unicul interes al acestor firme (pentru ca, pana la urma, aceasta sunt si ele, tot niste simple firme) a fost profitul cu orice pret.

Sub masca ipocrita a responsabilitatii sociale, bancile si corsarii de piata, asociati operatiunilor financiare globale, au actionat iresponsabil, razand in hohote de propriile lor principii mari, umaniste, enuntate, pornind de la o doctrina economica complet gresita, avand in centru doctrina fundamentalismului de piata, dictonul "piata face tot si stie tot" si sloganul-reflex ca "pietele tind spre echilibru".

Ei bine, se dovedeste acum ca aceasta gandire economica deloc ponderata, care nu are nici o legatura cu liberalismul clasic de la Adam Smith, este gresita si toxica. Pe baza dezechilibrului Est-Vest (Estul, mare producator si slab consumator, Vestul, invers, mare consumator si slab producator), cu ajutorul lacomiei marilor companii, de a-si majora cu orice pret profiturile, pe post de vehicul, acum doi-trei ani, prin vara anului 2006, era usor de constatat ce se intampla.

Conglomerate de baloane de piata se ingramadeau peste lumea Occidentului, iar acesta traia mult peste ceea ce putea in realitate, intr-o lume care, pe baza speculei cu bani virtuali, consuma peste putinta reala de a cheltui. Cand aceste baloane de piata au inceput sa se dezumfle (primul, cel al pietei imobiliare americane, in luna decembrie a anului 2006), era clar spre ce ne indreptam.

Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic si au perseverat. Caderea a inceput, dramatic. Oricate semnale de alarma s-au tras, caderea a continuat, fara ca fundamentele filosofice ale lumii afacerilor, ori structuralitatea mediului economic sa fie modificate, ori macar sa se discute despre aceasta.

Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic in continuare si au perseverat, pompand sume uriase de bani de la statele-natiuni. Ca si cum aceasta ar fi putut sa rezolve problema de fond! In prezent, marii momentului continua sa creada ca sistemul poate fi resapat. Cred ca acestia fac o greseala.

Exista posibilitatea ca,

... prin nationalizarea generalizata a marilor companii perdante (modelul AIG este emblematic, asa cum arata ieri, pe The Money Channel, Dorin Ghidiu), sa fie stopata aceasta cadere. Va fi insa, cred eu, o falsa stopare, pentru ca mecanismele globale ale pietelor se vor resuscita in timp.

Dupa un episod de cativa ani de reglementare dura, aceasta se va retrage din piete progresiv. Va urma o noua perioada de relativa prosperitate. Va trebui sa ne dorim ca aceasta prosperitate sa nu sara iar calul si pietele sa nu se mai umfle iar exagerat.

Eu cred insa ca exact aceasta se va intampla. Repet, daca actuala cadere va fi stopata si sistemul va fi resapat, sa o mai luam odata de la capat. Cand va incepe iar cresterea, balonul global ce se va forma va fi si mai mare, si mai complex si interdependent ca acum si se va indrepta si el inexorabil spre o plesnitura de proportii si mai mari decat a fost plesnitura din decembrie 2006.

Iar atunci caderea va fi si mai ampla, si mai zgomotoasa si poate sa afecteze civilizatia noastra grav de tot. Acelasi lucru se poate intampla si acum (pentru ca, finalmente, acesta este marele pericol care ne paste), daca statele-natiune nu reusesc sa stopeze caderea prin nationalizare. Si este discutabil daca vor reusi.

In urma cu doua saptamani, s-a scris ca Marea Britanie ar putea sa dea faliment. Ieri, am vazut o stire, ca Statele Unite ar putea intra in incapacitate de plati. Situatia este mai grava decat se spune, iar anul acesta va fi unul foarte critic. Pentru noi toti. Asa ca, din norii mei globali negri, repet: si pentru Romania.

CRIZA: Noi, americanii, criza si crizele. Si foarte multa inconstienta guvernamentala

Economiştii Ministerului Finanţelor (vad ca de la o vreme nu se mai vorbeste despre Ministerul Economiei si Finantelor, care de jure mai exista, dar de facto nu a functionat, nu a fiintat niciodata) spun că efectele crizei economice globale se vor resimţi în România în toată forţa lor în al doilea trimestru al anului viitor.

Totuşi, amploarea ei va fi mai mică decât în UE. Adevărata criză economică va lovi România în 6-7 luni, după ce contractele aflate acum în derulare, semnate în vremurile bune, se vor fi încheiat, pentru ca economia noastră reacţionează cu şase-şapte luni de intarziere la ce se întâmplă în UE.

Sunt partial de acord cu ceea ce spune Dorin Mantescu, interlocutorul celor de la Cotidianul, care au dat aceasta informatie. In primul rand, noi trebuie sa privim aceasta criza altfel decat ca pe un bloc compact care loveste odata si dupa aceea se retrage ca un tsunami. Realitatea economica este alta.

Declansatorul subprimelor

Criza subprimelor din Statele Unite a fost numai declansatorul unei serii de evolutii economice, care vor duce finalmente catre edificarea unui alt tip de economie globala, care nu va avea decat legaturi istorice cu actuala economie. Subprimele au fost credite ninja, adica imprumuturi acordate fara nici un fel de garantie, pe loc, ori credite cu garantii foarte slabe, ale caror riscuri erau apoi plimbate prin trepte succesive de securizare si schimb de risc.

Faptul ca balonul subprimelor va plesni era de asteptat. El se baza pe un alt balon, cel al pietei imobiliare, care, ca si in Romania, era supraevaluata. Preturile foarte mari duceau la rate de profit ametitoare. Imobilele acestea erau asigurate, pentru ele se faceau imprumuturi bancare. Poc! dintr-o fraza am mai pomenit despre alte doua piete, cea a asigurarilor si cea a creditelor, care s-au umflat in baloane de supraevaluare, care era de asteptat ca intr-o buna zi sa faca "'boac!".

Efectul dezumflarii sau plesnirii relativ bruste a acestor baloane este ca o multime de oameni care inainte prosperau, consumand, acum traiesc mult mai auster. Zdrang! Inca o piata care s-a dezumflat dramatic de pe la inceputul anului 2007, cea a bunurilor de larg consum, dinspre cele scumpe, de folosinta indelungata si medie (masini, aragaze, frigidere, televizoare), spre cele de folosinta curenta (pasta de dinti, betisoare pentru urechi si multa, multa mancare).

In plus, economia serviciilor a inceput sa sufere si ea, adica "ne tundem unii pe altii" mult mai putin. Pachetele triple play de pe cablu se restrang, acolo unde poate fi renegociat contractul, laptele nu mai vine cu regularitate la usa in fiecare dimineata, iar rufele sunt spalate mai curand acasa, decat la spalatorie.

Conglomerat ganglionar de baloane

Cand vorbesc la persoana intai plural nu ma refer insa la Romania, ci la lumea de tip capitalist in general. Imaginati-va ca deasupra geografiei teritoriale fizice a statelor capitaliste ar pluti un conglomerat ganglionar de baloane si balonase de diferite marimi, care se intrepatrund haotic, se umfla pe rand, se intercoreleaza sau se decoreleaza intre ele.

In unele state se formeaza super-baloane, la care contribuie mai multe piete, ca in cazul Statelor Unite ale Americii. Acolo caderea este mai dramatica. In inima sistemului capitalist. Pe acest considerent, constatam acum ca practic aceasta inima nu mai bate. Centrul de putere financiara numarul 1 al sistemului capitalist de tip occidental, Coasta de Est a SUA, nu mai functioneaza, a cazut in sine.

Marile economii emergente cresc

Acum, voi trece repede peste faptul ca marile economii emergente, cum sunt cele ale Chinei, Indiei si tarilor exportatoare de petrol, par a-si continua cresterea si in prezent. Voi spune doar ca, in opinia mea, in China se formeaza acum un alt super-balon, care va plesni in viitor, dar dupa ce deja economia de tip occidental isi va reincepe cresterea.

Deocamdata, in primul rand in China, dar si in India, ar fi conditii pentru investitii in pozitii long, in timp ce Occidentul este acum potrivit pentru pozitii short si o atitudine extrem de fasneata, daca vrei sa ai profit.

Guvernul paralel din str. Doamnei

Romania insa poate fi privita prin comparatie cu America si putem concluziona cateva lucruri interesante. In primul rand, datorita guvernului paralel (mult mai responsabil) din str. Doamnei, de la BNR, condus de dl. Isarescu, bancile nu si-au prea facut de cap, cel putin comparativ cu chindia pe care au trantit-o de vreo opt ani in SUA.

Nu au dat credite blind, ca la poker si principalele probleme par in primul rand creditele in valute, care pun probleme de plata daca leul se devalorizeaza, precum si portofoliul existent de carduri de credit, despre care nu stim exact la cat se ridica si ce surprize ne poate aduce in viitor.

De aici poate incepe necazul, daca se transfera criza in sectorul imobiliar si auto, pentru cei care au credite de acest tip. Oricat de hulit voi fi, afirm ca, fata de tragediile ce se petrec in State, la noi o astfel de criza va avea efect incomparabil diminuat. Vreau sa spun ca la noi balonul s-a umflat mult mai putin decat la americani.

Ar fi interesant sa putem compara volumul creditelor la PIB la ei si la noi. Sunt convins ca la ei e mult mai aproape de cer decat la noi.

Doua crize

Sa revin la ceea ce a spus Mantescu. Eu cred ca problemele mari sunt altele. In primul rand, in acest moment firmele medii se confrunta cu o intarziere a platilor curente la contractele cu partenerii autohtoni. In general, marile companii nu au restante de plata. Eu sesizez ca pot sa apara astfel blocaje, incapacitati de plata si lipsa lichiditatilor.

Asa cum am mai spus, o a doua problema este ca, pe tacute, marile companii isi retrag participatia majoritara in propriile lor subsidiare din Romania, devenind minoritare, cu pachete de control. Este un semn al crizei de la cartierele generale din statele occidentale, unde sunt originate aceste firme.

Am cel putin un exemplu de divizie a unei mari companii care si-a inchis portile in Romania, dar nu-i voi da numele. Motivul este acelasi: repatrierea investitiilor, pentru conservarea nucleului de putere, intr-un moment de criza.

A treia problema este ca ne-am bazat in buna masura, in acesti ani de crestere nesanatoasa, pe banii importati de catre romanii care muncesc in strainatate. Parerile sunt impartite asupra impactului crizei asupra fratilor nostri din diaspora: se vor intoarce in tara, in cautarea unui loc de munca aici? Daca va fi un exod de repatrieri, va fi tragic. Rata somajului va sari pe pereti.

A patra problema pe care o vad eu este criza noastra interna, care se poate declansa exact anul viitor, exact din primavara, din cauza faptului ca pot sa apara probleme la plata pensiilor marite de Cabinetul Tariceanu, in inconstienta sa, dar si eventual incapacitatea de plati la salariile marite in urma a ceea ce se intampla acum.

Incapacitate de plati sau marirea deficitului bugetar. Si marirea sa nu pentru dezvoltare, cum fac cabinetele responsabile, ci pentru pomenile electorale despre care scriu de prin vara anului 2007, de-am facut bataturi prin buricele degetelor, ca sa nu mai spun ca am vorbit despre aceste pomeni pe vreo patru posturi de televiziune si doua sau trei de radio...

Cel mai negru scenariu ar fi ca unele dintre aceste crize sa se concerteze. Cel mai bine ar fi, decat sa facem prostii, mai bine sa nu facem nimic si sa asteptam. Daca am si face niscaiva austeritate bugetara si am profita de criza ca sa renuntam strategic la ceea ce nu mai vrem sa facem de-acum incolo, mizand pe ceea ce consideram noi ca sunt punctele noastre forte, s-ar putea ca peste un an sau doi sa descoperim ca am iesit din aceasta criza mai bine decat ne-am imaginat ca o vom face.