CRIZA: Balonul de criza, interventionismul si fundamentalismul de piata

Stire AP de Jeremiah Marquez, acum o ora si 35 de minute: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low.

Stire pe The Money Channel, postata la ora 11:30: Scăderile s-au accentuat pe BVB după reluarea tranzacţiilor.

La noi stim si de ce: dupa anuntul presedintelui Basescu, de vineri, privind promulgarea Legii de majorare a salariilor profesorilor, a inceput din nou declinul si el continua azi.

Atunci cand il intrebi insa pe un actor al pietei sau pe un analist ce se va intampla in continuare, el iti spune invariabil acelasi lucru, cat se poate de acoperit de realitate: nimeni nu poate prevedea ce se va intampla.

Si totusi, lucrurile ar trebui sa se petreaca, nu-i asa, altfel. De la Teoria Asteptarilor Rationale, teoria economica, privind evolutia pietelor, a evoluat spre o alta axioma, fetisizata dupa al doilea razboi mondial si mai ales din anii '80, odata cu mandatul lui Ronald Reagan la Casa Alba.

Aceasta axioma afirma ca pietele tind spre echilibru. Micile crize de pana acum, cum a fost criza Peso Shield sau criza pietelor emergente din Asia de Sud-Est, din anii 1987-1988, nu au infirmat aceasta teorie. In fond, dupa aceste crize, pietele au revenit la echilibru, daca asa ceva exista, in valoare absoluta.

Ceea ce se petrece insa acum dinamiteaza puternic aceasta teorie, care sta la baza fundamentalismului de piata, ce spune ca pietele trebuie lasate sa fluctueze liber, pentru ca isi revin de la sine.

Daca pana acum crizele au afectat, in general, piete emergente, anexe ale nucleului dur al pietei globale in curs de formare, acum chiar acest nucleu din Statele Unite este afectat.

Sunt afectate, cum s-ar spune, chiar bazele sistemului. Repet: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low, anunta Associated Press. Tranzactii haotice pe marile burse ale Tratatului de la Washington, iar indicele Nikkei al Bursei din Tokio cade la cel mai scazut nivel al ultimilor 26 de ani.

Ce se intampla defapt? Trebuie sa scoatem din context criza americana a subprimelor, inceputa la finele anului 2006, si sa dezbatem doar despre aceasta? Ma indoiesc ca ar fi corect. Atunci cand aceasta criza a inceput, ea s-a extins dramatic in toate sectoarele care au participat la ea, securizand creditele subprime.

Creditele subprime, date dintr-o pocnitura de degete in Statele Unite in ultimii 10 ani, au culminat cu o adevarata betie in ultimii ani, in care agentiile de rating au avut un rol fundamental. Subprimele erau credite fara nici un fel de garantie sau aproape fara aceste garantii.

Creditorul pasa responsabilitatea creditului, securizand-o cu garantie de la o alta companie, care o asigura, care pasa garantia la un alt produs de "scarpinare a spatelui", si asa mai departe.

Astfel, s-a format un balon, din care se scoteau profituri imense si care, inevitabil, trebuia sa se dezumfle intr-o zi. De ce? Pentru ca finalmente creditul initial, acordat de creditor, tot fluturas ramanea.

Oricine in Romania a vorbit cu un prieten sau o cunostinta care a plecat in America, unde aproape imediat si-a luat pe credit si casa, si masina. Mirajul exista. Cand am avut posibilitatea sa fac si eu la fel, mi-a mirosit ca nu e in regula si nu am facut-o (trecand peste faptul ca radacinile romanesti erau prea puternice ca sa plec).

Azi, problema este ca inima sistemului financiar global e pusa pe aparate, pentru ca altfel s-ar opri din batut. Dar disponibilitatea Fed-ului, ca si cea a bancilor centrale occidentale, in general, de a arunca lichiditati in sistem, pentru ca acesta sa functioneze, nu rezolva problema.

Investitorii au propriile lor pareri despre sistem, iar rezultanta acestor pareri, in permanenta schimbare de directie, duce la aceasta evolutie haotica.

Eu cred ca singura solutie este revolutionarea sistemului. Ritmic, dupa fiecare mare criza, organismele de reglementare au intervenit pentru o vreme, pilotand sistemul si facandu-l sa inceapa din nou sa functioneze, apoi retragandu-se, spre teoria statului minimalist. Atentie, vorbesc despre stat minimalist, nu despre stat capitalist.

Parerea mea este ca reglementatorii, impreuna cu bancile centrale ale nucleului dur occidental al sistemului financiar global, trebuie sa revolutioneze modul de functionare a sistemului, nu doar sa urmeze o noua perioada de interventionism, si atat. Daca se va face numai acest lucru, dupa reluarea politicilor laxe de tip stat minimal un nou balon se va umfla, mai mult decat acum, si ne vom izbi si mai tare cu capul de podea, cand acest balon va plesni.

Observ cu stupoare cum se canonesc mai marii lumii sa se intruneasca si sa discute, iar atunci cand o fac organizeaza sezatori literare, in loc sa decida ce fac acum, si repede. Daca mai avem parte de doua-trei astfel de sezatori, nici fondurile tuturor bancilor centrale occidentale nu ne mai scapa de la haos.

Iar atunci sa te tii. Si multumim, guvernanti romani, paradoxal, dar multumim ca in toti acesti ani ati fost atat de incompetenti, incat nu suntem legati inca de acest sistem financiar instabil...

CRIZA: De ce intram in criza?

Capitalismul a fost scuturat ritmic de foarte multe crize. In 1929, Wall Street s-a facut bucatele.

A urmat criza Peso Shield, care este numai una dintre multele crize tipice economiei capitaliste, apoi dezumflarea balonului Internetului, piata Nasdaq, precedata de criza pietelor din Asia de sud-est si urmata acum de aceasta macro-criza, pornita de la dezumflarea bulei subprimelor.

Intre timp, ne-au mai scuturat si frigurile date de fluctuatiile pretului petrolului, care acum creste, si se bucura transnationalele, acum scade, si jubileaza state ca Venezuela si Iran.

Ce se intampla defapt si de ce ne aflam in aceasta situatie?

Eu cred ca principala cauza este la limita dintre economie si filosofie. Cea care influenteaza pietele este natura umana. Sa ma explic. Daca eu ma gandesc asa: vreau ca din acest moment frunzele acestei plante sa fie albastre, si nu verzi, nu se intampla nimic, in afara de cazul in care am calitati paranormale si pot intr-adevar sa-i fac rau acelei plante, iar frunzele ei se usuca.

Fenomenele naturii sunt obiective si nu depind de interventia noastra, decat daca ea este fizica si actioneaza asupra structurii naturale. Gandurile mele, care nu se transforma in actiuni concrete, nu afecteaza natura.

In schimb, daca o societate de brokeraj de pe piata de capital are un anumit "sentiment", prin brokerii sai, privind piata si felul in care va evolua ea intr-o anumita zi, atunci va actiona pe piata intr-un anumit fel, cumparand, vanzand, inchizand sau deschizand pozitii.

Acest comportament influenteaza piata.

Cand suma comportamentelor actorilor unei piete da o anumita rezultanta, piata scade, ori creste. Aceasta scadere poate fi dramatica sau nu, asa cum cresterea poate fi spectaculoasa sau nu. In functie de ce? In functie de celebra expresie, privind "sentimentul pietei".

Pana aici, nimic iesit din comun. In termeni rationali, actorii pietei respective si analistii sai se asteapta la curbe crescator-descrescatoare succesive. Doctrina dominanta este ca piata se autoechilibreaza si, in general, ca piata e buna.

Dar ce ne facem atunci cand caderile sunt spectaculoase si duc la crahuri in serie, cum sunt cele care se petrec acum? Cum se mai autoechilibreaza atunci piata? Mai e buna piata? Are sau nu ea nevoie de interventia unui factor exterior reglementator, ca sa nu ajungem mai apoi sa ne plangem zilele?

Raspunsul meu este ca, atunci cand instrumentele de analiza ale pietei si, in general, autoritatile de reglementare ajung la concluzia ca o anumita piata a crescut destul de mult incat sa se apropie de un punct de maxim periculos, din care poate sa urmeze crahul si recesiunea, cresterea sa trebuie ponderata. Interventionism.

Suna ca naiba, o sa mi se spuna, si voi fi de acord cu aceasta succesiune de trei cuvinte nu tocmai reverentioase, dar cred ca este singura solutie ca dupa aceea sa nu ajungem cu totii sa plangem, sa dam faliment, sa nu ne mai luam salariile, profiturile si asa mai departe.

Evident, o astfel de ponderare a cresterilor pietelor, cu mici scaderi si mici cresteri in jurul punctului de echilibru (oricare ar fi acela si orice va fi insemnand el) ar duce la o cu totul alta filozofie a acestor afaceri. In primul rand, marjele de profit scad.

In al doilea rand, sunt perioade in care unii dintre actorii pietei pierd, cand pietele scad putin ca sa nu creasca prea mult si sa poata sa creasca ulterior din nou, pentru a aduce iar profituri.

Scad putin, nu mult, nu decisiv, iar daca firmele au o politica economico-financiara bine pusa la punct rezista pe piata si apoi castiga din nou. Profiturile sunt mai mici, dar mai sigure. Personal, alta solutie nu vad. Mai usor cu tunurile, ca duc la distorsiuni de piata. Evolutia de acest gen a unei piete seamana cu neregularitatile microscopice care se vad pe o suprafata aparent plana, la care tolerantele sunt cand cu plus, cand cu minus, insa dau, una peste alta, o suprafata destul de lina si asperitatile sunt abordabile. Daca nu procedam asa, vom evolua din criza in criza, ca pana acum.

Evident ca aceasta idee presupune o cu totul alta abordare a notiunii de afacere si o alta filozofie a businesss-ului. Marele nostru pacat astazi, din punctul meu de vedere, este ca am construit o lume de companii-predatori, care se lupta pentru putere cu orice pret, calcand in picioare totul, absolut totul.

Concurenta este una, canibalismul de piata la care s-a ajuns acum cu totul altceva. Acest canibalism duce la situatia ca in acest moment mii de firme de pe mapamond se gandesc cum sa mai dea afara cateva milioane de oameni, ca sa devina mai rentabile.

Si mai rentabile. Tot mai rentabile. Ideal ar fi sa nu mai aiba nici un angajat si sa fie cat se poate de rentabile, din acest punct de vedere. Fundamentalism de piata. Iata o alta latura a sa, dincolo de dictonul ca piata e buna si de logo-ul asociat acestui, conform caruia pietele s-ar autoechilibra ritmic. Problema este ca astfel ajungem la haos social.

Trebuie sa fim insa foarte atenti, cred eu. Aceste crize prin care trece sistemul capitalist sunt tot mai ample, din cauza globalizarii pietelor si transformarii lor intr-o singura piata globala. Exista astfel riscul ca sistemul capitalist sa cunoasca o implozie majora, la urmatoarea buble care se va umfla excesiv, necontrolat. Trebuie sa redefinim rolul afacerilor in viata noastra si bazele conceptuale ale acestora.

Mai multi reputati economistii si viitorologi au atras atentia in ultimele decenii asupra acestui pericol. Nu au fost ascultati, ba chiar au si fost luati la shto, daca-mi este permisa expresia din argou. Exista posibilitatea sa fiu si eu luat in balon. Pot sa-mi asum acest fapt. Exista posibilitatea sa gresesc, iar teoria mea sa fie o aberatie sau sa fi facut greseli. Pot sa-mi asum si aceasta. Cine nu incearca nu greseste.

Exista si posibilitatea sa mergem inainte, ca orbetii, spre prapastie, poate ca o sa o pipaim cu piciorul si intr-o buna zi chiar o vom si nimeri. Singura solutie, continuu sa cred eu, este ca, din cand in cand, sa lasam aerul sa mai iasa si sa mai punem continut din realitatea economica, apoi sa mai crestem putin, si tot asa. Altfel nu ne va fi bine deloc.

CRIZA: Criza nu s-a terminat. Este doar acalmie

Ziua informeaza ca Paul Krugman, proaspatul laureat al Premiului Nobel pentru Economie, a avertizat ca lumea se indreapta catre recesiune economica, iar acest lucru nu poate fi oprit.

Planurile europene si americane nu vor reusi sa acopere golurile lasate de criza, efectele acesteia asupra economiei reale urmand a se simti mult timp de acum incolo. Autoritatile europene nu au luat masuri suficiente pentru stoparea crizei financiare, pana saptamana trecuta, crede Krugman.

Declaratia eminentului economist nu ne mira deloc. Asa este, dar, din momentul in care Krugman a facut aceasta declaratie si presa romana a preluat-o, ni se pare normal sa explicam despre ce este vorba, pentru ca astfel putem dezamorsa cu mai multa eficienta tendintele panicarde care apar in astfel de situatii.

Ceea ce trebuie sa intelegem este ca o criza de astfel de proportii, bazata pe umflarea ganglionara, peste tot in lume, a diverselor piete speculative, nu se termina prin doua ucazuri continentale, unul la Washington si unul la Bruxelles, plus alte 15 sau 20 la nivelul statelor UE, plus altele trei sau patru prin China, Japonia si ceilalti tigri asiatici, si cu asta, basta.

Exista o natura a acestui gen de crize, care cere rezolvarea cauzelor pentru care s-a ajuns la aceasta situatie, pentru a se trece peste motivele bolii economice. Sa zicem ca planurile de redresare stabilite de catre Washington si Bruxelles reprezinta un fel de somnifer care a adormit deocamdata rinocerul. Ori elefantul. Sau, altfel spus, paracetamolul pe care il dai unui om foarte racit, ca sa ii treaca febra extrema, dar care nu rezolva boala, in schimb mai da timp medicilor sa trateze boala.

Interventionismul ce se manifesta in prezent pe mapamond a adormit putin monstrul, dar nu a rezolvat problemele. Pentru aceasta, diriguitorii indrituiti trebuie sa lucreze intens, in continuare, la modificarea structurii sistemului economic-financiar global, la stabilirea clara a protocoalelor acestuia, a institutiilor de reglementare si control, a ierarhiei acestora, a atributiilor lor samd.

Edificarea unei astfel de arhitecturi institutionale poate sa dureze fara nici o problema ani in sir, timp in care, de cate ori da din picior sau din trompa monstrul (care ar trebui tinut in continuare adormit), ne vom scutura bine.

As fi mai linistit, daca as sti ca exista si vointa politica, si cea economica sa se faca toate aceste lucruri, insa din pacate nu cred ca lucrurile stau astfel. Mai cred ca rinocerul cu 12 picioare, trei trompe si cinci randuri de ochi, edificat in ultimii 30 de ani de catre fundamentalistii pietei libere, se va trezi. Atunci sa te tii...

CRIZA Dominique Strauss-Kahn: Etapa cea mai grava a crizei s-ar putea sa se fi incheiat

Etapa cea mai gravă a crizei financiare ar putea să se fi încheiat, este de părere şeful Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn.

El spune că FMI a învăţat din această criză că este nevoie de propuneri pentru reformarea sistemului financiar internaţional.

Asa este, francezul s-a prins in sfarsit de smecheria asta, insa din pacate FMI este una dintre principalele institutii care sunt foarte vinovate pentru situatia actuala.

In ultimii 30-40 de ani, Fondul Monetar International a militat constant pentru eliminarea barierelor care existau in afacerile internationale, fara a sugera macar in loc nici un fel de reglementari. Motivul pentru care FMI a avut aceasta politica a fost ca era si este dominat de cercuri financiare care au imbratisat doua postulate.

Primul afirma ca orice evolutie economica presupune formarea unei buble, care se umfla, apoi se dezumfla in mod ciclic. Al doilea enunt postuleaza ca piata se autoregleaza, fara a fi nevoie de interventiile reglementatoare ale organelor de reglementare ale statelor sau ale eventualelor organisme de reglementare internationale.

Ambele postulate ce stau la baza doctrinei economice gresite, care ne-a adus in actuala situatie, sunt niste erori de gandire economica. Bula formata in ultimii opt-zece ani putea fi controlata ca dimensiuni printr-un efort global, daca am fi fost constienti de pericolul care ne paste. Acesta consta in faptul ca evolutia din criza in criza nu este ciclica.

O cadere de acest tip poate devasta mapamondul. Ne rugam ca acum sa nu se intample chiar acest lucru, dar situatia este grava. Royal Bank of Scotland inghitea anul trecut ABN Amro si nimeni nu intelegea de ce. Privind retrospectiv, baietii destepti au fost olandezii, care au vandut foarte scump.

Acum, actiunile RBS au ajuns atat de jos, ca Guvernul Marii Britanii a fost obligat sa o nationalizeze ca sa nu dea faliment. Fundamentalismul de piata continut in al doilea postulat se dovedeste astfel o greseala: piata nu face totul si nu se autoregleaza. Iar din acest moment produce efecte care pot deveni devastatoare.

Acum, problema este ca ne indoim ca diriguitorii nostri, care s-au intalnit zilele acestea si se vor mai intalni ca sa puna la punct tot felul de lucruri, inteleg foarte clar aceste lucruri. Si, chiar daca le inteleg, in spatele lor se afla o finanta mai avida ca niciodata dupa noi profituri. Mai ales acum.

Sa presupunem ca vom scapa cu atat, ceea ce eu ma indoiesc. Daca va reincepe cursa inarmarilor financiare nemarginite, combinata cu globalizarea nereglementata, ne paste pericolul ca data viitoare sa devenim, din actori de diferite genuri pe piete multiple aparent prospere, vanzatori de covrigi, inghetata si acadele la coltul strazii.

Aceasta intr-o lume dominata de haos, in care la putere vor veni partide populiste, care vor scoate la iveala tot felul de marote si aberatii, pentru a explica lucrurile intr-o maniera la fel de gresita ca fundamentalismul de piata de azi.

Solutia ar fi sa incercam sa restructuram complet sistemul financiar global, astfel incat el sa functioneze reglementat, cu previzionarea in timp real a efectelor maligne ce se pot produce in urma unei anumite tranzactii si oprirea acelor tranzactii ce au efecte perverse.

Daca acest lucru este posibil. Eu cred ca da. Atata timp cat am fost capabili sa cream ordinatoare care sa faca tranzactii de miliarde de dolari peste mapamond in cateva secunde, ar trebui sa putem sa cream si acesti jandarmi reglatori ai sistemului.

Daca nu, ne putem pregati de pe acum pentru vremuri foarte-foarte tulburi. Mai ales ca am uitat de: criza hidrocarburilor, care vor deveni tot mai rare; criza alimentelor, care vor continua sa se scumpeasca, pe fondul desertificarii zonelor de clima temperata, care erau pana acum granarele lumii de tip occidental; criza hiperdemografiei sino-indiene, care va deveni o problema tot mai mare, cu implicatii la care nici nu ne gandim azi...