STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: “Esti redactor. Du-te si munceste!”

28 aprilie 2009: La ora 9.10 dimineata, dupa ce am venit la serviciu, am anuntat ca nu recunosc fisa postului de editor Ziare.com, pentru ca nu este in conformitate cu contractul meu individual de munca si ca vreau sa mi se dea fisa postului de project manager, cum eram incadrat, conform contractului individual de munca.

Mihai Paun mi-a spus, fara sa-mi dea vreo fisa a postului, ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis in birou la Ziare.com sa muncesc: “Du-te si munceste!”.

Am predat laptopul, cerand un proces verbal de predare-primire, unul pe care nu l-am primit nici pana in ziua de astazi. M-am dus in redactie si am descoperit ca, in afara de scaunul folosit de toti membrii redactiei, atunci cand dadeau telefon, nu mai exista nici unul, pentru ca fotoliul meu fusese mutat in jurul biroului de protocol din mijlocul redactiei.

M-am intors la Paun in birou si i-am spus ca nu am pe ce sa stau si nici calculator. Mi-a spus sa stau pe scaunul liber si sa lucrez la desktopul redactiei. Nu s-a mirat, nu a ezitat deloc: stia perfect despre ce vorbeam. M-am intors in birou, am deschis desktopul, m-am asezat pe scaun si am asteptat in tacere, ca sa nu fiu acuzat ca fac valuri, sa primesc ceva de scris. Am descoperit ca nu mai am cont de e-mail de serviciu. Dupa doua ore, l-am intrebat pe editorul coordonator aflat in tura daca imi da ceva de lucru.

Mi-a spus ca redactorul-sef “a zis sa nu scrii nimic”. Pana la sfarsitul zilei de lucru, am scris o analiza despre impozitul forfetar, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Incepand de a doua zi, pana la sfarsitul saptamanii, intr-o atmosfera de continua tensiune, am scris zilnic cate un text la alegerea proprie, venind in jurul orei 16-17 la birou, pentru a-l trimite pe e-mail-ul redactorului-sef, de pe desktopul redactiei, care “imi fusese alocat” in bataie de joc.

Sa nu va inchipuiti ca trageam chiulul pana la ora aceea! Nu, bietul de mine alergam pe teren sa ma documentez, stateam de vorba cu sursele, mai faceam 2-3 interviuri si apoi ma intorceam in redactie sa lucrez informatia acumulata in timpul zilei. Adica faceam munca adevarata de journalist, cea de care pana atunci aproape uitasem cum se face!

Incepand din saptamana care a urmat, am preferat sa lucrez mai mult pe teren si sa fac material adevarate, pentru ca oricum in redactie nu faceam altceva decat sa imi toc nervii inutil, nu discutam cu nimeni de la Ziare.com si Paun ma intreba ce fac si de ce nu muncesc (in conditiile in care imi crease, impreuna cu redactorul-sef de la Ziare.com, un cerc vicios si conditiile ideale ca sa nu pot munci, sa stau degeaba, stresat si sa-mi dau astfel demisia cat mai rapid, din cauza acestei hartuiri continue. Eventual sa am o iesire nervoasa, in urma careia sa pot fi dat afara pentru indisciplina etc.).

Cu exceptia saptamanii luni-vineri 18-22 mai, cand mi-am inmormantat tatal, am scris aproape zilnic cate un material. Ulterior, dupa ora 19.00 din ziua in care i-l trimiteam redactorului-sef, care nu il publica, il publicam eu pe blog. Toata aceasta serie de texte este vizibila si acum pe blogul meu. Asa cum am explicat anterior, si la sfarsitul lunii aprilie mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca, fara drepturile de autor.

(urmeaza: Bucuria de a face teren)

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Insfertuirea salariului meu

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

Am povestit anterior ca, la angajare, am cerut un anumit salariu lunar in euro. Mihai a spus da, apoi m-a anuntat ulterior zambitor ca el vrea sa imi dea salariul acesta in lei, stabilit la un curs rezonabil, de 3,20-3,30 lei/euro.

Numai rezonabil nu era acest curs si mi-am dat seama de acest lucru de la bun inceput. Stiam ca leul se va devaloriza, pentru ca vom intra intr-o criza profunda, iar atunci salariul meu va scadea.

De exemplu, in ultimele luni cand am fost platit cu salariul integral am primit, la cursul de 4,27 lei/euro, mult mai putin decat negociasem cu Mihai, care a facut constient acea intoarcere din condei, din euro in lei si apoi in lei la un curs inferior celui la care stia deja ca avea sa evolueze moneda nationala.

Astfel de mici mizeriute am mai vazut de-a lungul timpului. Dupa parerea mea, este sub demnitatea unui manager sa se ocupe cu astfel de mici smecherii. La BBC, de exemplu, am negociat salariul timp de 10 secunde, in balconul dinspre Maria Rosetti al redactiei, la 10 minute dupa ce venisem prima data acolo.

Cat vrei? Patru e bine?,

m-a intrebat Christian Mititelu, de parca am fi fost doi traficanti de amfetamine. Patru insemna 400 de dolari, era clar, intr-un moment in care 400 de dolari insemna opt milioane de lei. Atunci era un salariu bun si am spus ca e bine.

Cand am luat salariul prima data insa, pentru ca am luat mai putin de atat, am intrebat de ce si fata care dadea salariile mi-a explicat ca eu negociasem brutul. Sunt deci plictisit de asemenea smecherii si cea practicata de catre Mihai Paun nu m-a impresionat. Dar mi-a subtiat buzunarul.

La sfarsitul lunii martie, fara nici o explicatie, Active Soft mi-a incarcat brusc pe card numai salariul de pe cartea de munca, nu si drepturile de autor. Figura s-a repetat la finele lunii urmatoare, aprilie, iar la sfarsitul lunii mai ultimii bani luati de la Active Soft au fost doar jumatate din salariul de pe cartea de munca.

Era tot un fel de a ma hartui, dar financiar si de a ma indemna sa am inca un motiv sa-mi dau eu demisia: bani nu mai castig, stresul este cat Bucharest Financial Plaza, imi iau campii si-mi dau demisia, sa termin odata! Ei bine, cum am eu obiceiul sa spun: “N-am pus botul la vrajeala!”.

Acum, in legatura cu perioada in care am primit numai banii de pe cartea de munca, problema se pune in felul urmator: sa presupunem ca a fost o perioada in care nu am scris nimic, ceea ce, asa cum vom vedea, este o asertiune ce nu este acoperita de realitate.

Daca lucrurile stau astfel, de ce in perioada dintre activitatea la Event/Biz365 si cea de realizat interviuri video, vreo doua luni, iulie-august 2008, am primit salariul integral fara sa fac nimic, iar in martie-aprilie-mai 2009 nu?

Pentru ca in vara anului trecut mi s-a ORDONAT de catre conducere sa stau degeaba, iar acum aceeasi conducere imi cauta nod in papura ca sa ma concedieze, asa cum imi promisese Adrian Cocosila?

Un alt contraargument Active Soft a fost ca nu am venit la serviciu. Vom vedea ceva mai incolo cum au stat in realitate lucrurile. In plus, am fost hartuit. Pe 29 aprilie, cand am venit din concediu, Paun imi spunea ca sunt redactor si sa muncesc, iar redactorul-sef imi transmitea prin interpusi ca nu scriu nimic. Voi detalia in continuare.

In luna mai insa, Active Soft s-a balbait in toate directiile, desfacandu-mi contractul de munca pe 29 ale lunii, dupa ce mi-l suspendasera pe 28, totusi dandu-mi numai jumatate din salariul de pe cartea de munca, de parca mi-ar fi desfacut contractul de munca la jumatatea lunii. Probabil pentru ca initial au vrut sa-mi suspende contractul de munca la jumatatea lunii. Voi detalia ulterior si acest fapt.

Am facut acest excurs in chestiunea baneasca, deoarece in episoadele care urmaza ma voi ocupa de alte probleme, de alta natura, in vreme ce banii de salariu vor aparea, din cand in cand, pe parcursul istorisirii litigiului meu cu Active Soft.

(urmeaza: Concediu medical, apoi legal)

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Referat. Avertisment. Fisa postului. Editor. Mars la munca, negule! - continuare

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

Am povestit, in precedenta postare pe acest subiect, cum mi s-a montat avertismentul necesar Active Soft pentru a ma demite unilateral, dupa ce am informat conducerea firmei ca sunt membru de sindicat si mi-am cerut drepturile legale.

Reamintesc: Pe 31 martie, Paun si Cocosila m-au pus sa semnez trei acte. Primul a fost un referat facut de Cocosila, pentru “intarzieri repetate, neindeplinirea sarcinilor de serviciu (de parca aveam vreo sarcina de indeplinit) si absentare nemotivata”. Continuu cu enumerarea documentelor primite de la Paun si Cocosila.

2. Un al doilea document (foto dreapta), prin care Mihai Paun lua cunostinta de referat si imi dadea un avertisment si, in baza acestuia, eram atentionat ca la prima abatere se va lua masura desfacerii contractului individual de munca. Aha! Aici voiati sa ajungeti! Citez:

In cazul in care d-l Budescu Florin (n.n.: este bine de stiut - corect se scrie "dl.", si nu "d-l") va continua sa intarzie la locul de munca si nu-si va indeplini atributiile de serviciu, vom lua decizia de incetare a contractului individual de munca din cauza abaterilor disciplinare.

3. Un al treilea, reprezentand o fisa a postului de editor la Ziare.com. Nu mai lucrasem in structura Ziare.com din ianuarie 2008, iar acum eram reincadrat fortat aici. Voi spicui din criteriile de evaluare, comentand imediat stupizenia lor:

-respectarea regulilor de scriere (primul paragraf max 4 randuri, si bolduirea intertitlurilor, mentionarea, cu sau fara link, a sursei, respectarea densitatii cuvintelor cheie)

Aceste chestiuni administrative, cu care m-am confruntat constant la Ziare.com, in cele cinci luni cat am lucrat acolo, sunt tot atatea motive de teroare inabusita in interiorul acestei cvasi-redactii.

Este vorba depre lucruri din categoria celor care se invata, asa cum am spus, printr-un soi de "dresaj", si de catre un urs spalator. Astfel de reguli am si eu, pe blogul meu, la postarile pe care le fac, dar nu as teroriza pe nimeni pentru ele si nu as face un regulament, darmite criterii de evaluare din asa ceva.

A face caz de astfel de greseli si a le folosi, in functie de interesele tale intra-redactie de a-l lucra pe unul si de a-l face pe altul sa-si ia campii, ori de a-l favoriza pe al treilea este un fapt extrem de grav, posibil numai pentru ca adevaratele criterii profesionale s-au contractat, iar redactiile sunt conduse de prea multi indivizi care, la astfel de criterii, stau foarte prost.

-respectarea regulilor de preluare a textelor (reducere si refacere a textului, mentionare corespunzatoare a sursei etc.)

Acestea sunt actualele reguli de preluare a textelor scrise de alti jurnalisti, de la alte publicatii, la Ziare.com. Instituite dupa multe luni si luni de zile, in care Ziare.com a fost acuzata pentru preluarea si prefacerea textelor fara mentionarea sursei.

Zoso a fost unul dintre cei mai virulenti critici ai acestei metode de lucru a fostilor mei colegi. Iar pentru aceasta, cel putin la un moment dat, de pe serverele Active Soft, cel putin, accesul la blogul lui Zoso a fost restrictionat.

O discutie foarte fatisa pe acest subiect a avut loc si pe forumul Mediafax, la inceputul acestui an. Mi-am exprimat punctul de vedere personal clar pe acest forum. Pe de alta parte, fragmentul de fisa a postului cu respectarea regulilor de preluare demonstreaza cat de important este acest lucru la Ziare.com, incat este trecut in fisa postului!

Am semnat de primire pentru cele trei documente Active Soft. Le-am atras atentia cu aceeasi ocazie lui Mihai Paun si lui Adrian Cocosila ca nu voi semna actul aditional, fie el si in ultima sa forma, pentru ca este samavolnic. Am avut parte de reactia lui Mihai Paun, pe care am mai citat-o odata:

Cum, Florin, iti imaginezi ca vom face o ilegalitate cu tine? Nu trebuie sa semnezi nici un act aditional!

Deci cu ceilalti, care au semnat, au facut ilegalitati! Citez inca odata din e-mail-ul lui Paun, din 24 martie:

Toate celelalte variante ( 2 la numar ) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge (n.n.: evident, ironie si amenintare mascata, cum am mai reliefat, pentru ca primele doua variante fusesera primite deja pe 16 si pe 17 martie).

Trebuia sa intelegem prin aceasta, asa cum am mai scris, ca “semnarea actului aditional in versiunea finala, era o conditie obligatorie a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft”.

(urmeaza: Insfertuirea salariului meu)

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Referat. Avertisment. Fisa postului. Editor. Mars la munca, negule!

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

Presiunile de pe 19 martie 2009 au avut ca efect reactia mea de pe 24 martie. Pe 19 martie, asa cum am povestit in episodul trecut, Paun si Cocosila mi-au cerut sa accept demisia cu acordul partilor si am refuzat. Cocosila mi-a spus, zece minute mai tarziu, ca Active Soft imi poate monta o demitere unilaterala, fabricandu-mi un avertisment, pentru ca motive se pot gasi.

Am inteles amenintarea si am reactionat, aducand o hartie, in care Active Soft era atentionata elegant ca sunt membrul unui sindicat, ca am drepturi si tin sa-mi fie respectate. A mai trecut o saptamana, in care simteam in jurul meu cum se petrec lucruri necurate.

De cand fusesem anuntat “sa-mi depun CV-ul”, veneam la birou pe la ora 14.00, in rest cautandu-mi un loc de munca. Ca nu-mi gaseam, asta era gheseftul meu. Anterior, tot verbal, ii explicasem lui Mihai exact ce fac si de ce, de ce lipsesc si unde sunt, iar el mi-a spus sa nu-mi fac griji si sa-mi vad de cautari. Totul bine si frumos.

Pe 31 martie 2009, am fost chemat din nou, dimineata, in biroul lui Paun. In fata, la secretariat. Am avut o discutie si mai dura decat pe 19 martie. Adrian Cocosila mi-a impus de la inceput “sa uitam de meritele tale profesionale si sa ne concentram pe altceva”.

Cocosila si Paun (interesanta si emblematica alaturare de nume, nu-i asa?) m-au pus sa semnez trei documente:

1. Unul, prin care Adrian Cocosila imi facea referat de sanctionare cu avertisment, pentru intarzieri repetate si absente nemotivate. Citez:

Subsemnatul Cocosila Cristian Adrian, angajat pe postul de Director Resurse Umane (...), am intocmit prezentul referat, prin care va informez ca salariatul Budescu Florin, angajat pe postul de Editor al SC Active Soft SRL, a savarsit urmatoarele: -intarziere repetate la locul de munca; -neindeplinirea sarcinilor de serviciu; -absentare nemotivata.

(urmeaza)

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Anexa la contract privind fidelitatea (I)

La jumatatea lunii martie a acestui an, angajatii Active Soft au primit acte aditionale la contractul de munca, pe care eu le-am catalogat ca instrumente de “inrobire pe mosie” a salariatilor. Acestea au fost impartite salariatilor, pe birouri, in trei versiuni succesive, pe 16, 17 si 24 martie.

Principiul folosit a fost cel al testului de rezistenta sociala:
PASUL 1: ii dai populatiei o lege scandaloasa, aflata in stadiul de proiect, conform careia salariile vor fi impozitate cu 90%;
PASUL 2: lumea este revoltata. Au loc dezbateri publice. Analistii se pronunta.
PASUL 3: Reprezentantii matrafoxati ai claselor sociale intra la negocieri cu guvernul si, trei ore mai tarziu, ies obositi, transpirati, mototoliti bine si victoriosi: s-a obtinut fantasticul succes ca salariile vor fi impozitate cu... doar 65%!
Va dati seama ce victorie a societatii civile?

La fel a procedat si Active Soft cu salariatii sai: prima versiune a proiectului de act aditional a fost absolut revoltatoare. Ultima, pe care o vom detalia in urmatoarele postari, fata de prima, a fost mai rezonabila, dar in realitate de asemenea restrictiva. Ideea este ca, in asemenea situatii, cine semneaza poate sa spuna “la revedere” drepturilor sale si este legat de maini si de picioare.

Ulterior, pe 31 martie, cand m-a pus sa semnez o fisa a postului si ca am luat la cunostinta de avertismentul primit, i-am spus lui Paun ca nu voi semna actul aditional. Mi-a raspuns cu o intrebare retorica: “Nici nu trebuie sa semnezi, Florin! Cum, sa facem noi o ilegalitate?”.

Voi juxtapune acestei zicale celebre a lui Mihai urmatorul e-mail al aceleiasi persoane, pe care il primisem cu o saptamana inainte, pe 24 martie:

“Actul aditional la contractul de munca, a fost modificat astazi, tinandu-se cont de observatiile si propunerile colegilor nostrii. Va fi retiparit in cursul zilei de maine intr-o varianta finala pe care tin sa o semnam pana poimaine la pranz. Este o versiune revizuita si onesta. Toate celelalte variante (2 la numar) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge. Intelegem prin asta ca semnarea actului aditional in versiunea finala, este o conditie obligatorie a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft.”

Observatii:
Primo: Cunoasterea notiunilor gramaticale de baza ale limbii romane nu este o conditie esentiala, pentru ocuparea unei functii de conducere intr-o societatea comerciala din Romania. Ca atare, o astfel de cerinta a postului n-o s-o gasiti niciodata in fisa postului de director general. Nici directorul general Active Soft nu are o astfel de sarcina de serviciu.

Si totusi, nu exista in limba romana imprejurare gramaticala in care sa scrii nostrii; nici macar una singura; pe de alta parte, virgula intre subiect si predicat este o infractiune gramaticala grava de tot. Sa nu mai vorbesc despre cacofonie...

Secundo: "Colegii nostrii" este unii care, detinand functia de project manageri, nu doresc decat sa-si mentina locul de munca, pentru ca se tem pentru painea lor, ca si pentru ratele la masina si/sau la casa, au copii mici sau vor avea. Ii inteleg, dar ultima versiune a actului aditional nu este onesta. A face genul acesta de discutie patronat-project manageri, pe un document extrem de sensibil, denota ipocrizie si dorinta de a trisa realitatea.

Terzo: "Toate celelalte variante (2 la numar) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge". Cam asa se discuta in Romania cu subordonatii. La mijto, de pe pozitii de forta si cu amenintari fara perdea. Daca ma gandesc bine, “celelalte variante” nu aveau cum sa fie primite ulterior (le veti primi), pentru ca fusesera deja primite, asa cum am spus, pe 16 si pe 17 martie. Banuiesc ca ruptura spatio-temporala, pe care o provoaca Mihai Paun in randurile scrise, ar putea sa fie destinata metaforizarii si estomparii unei amenintari.

Cvarto: "(...)semnarea actului aditional in versiunea finala, este o CONDITIE OBLIGATORIE a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft". Dincolo de virgula dintre subiect si predicat, citatul acesta intra in contradictie flagranta cu anteriorul: “Cum, sa facem noi o ilegalitate?”. Iata ilegalitatea. Sa mai repet ca legislatia muncii interzice cu desavarsire schimbarea principalelor elemente ale unui contract individual de munca, fara acordul scris al salariatului?

L-am anuntat oricum pe Paun de la inceput ca nu voi semna actul aditional si finalmente nici nu l-am semnat. Sunt alti salariati care au semnat aceste documente. Nu stiu daca toti cei care au ramas dupa 1 aprilie 2009 la Active Soft sunt exact toti cei care le-au semnat. As fi curios sa aflu.

Sunt convins ca multi au fost obligati de situatia lor personala sa semneze acest act aditional, asa cum am mai spus. Ei ma pot suna, asa cum ma si pot contacta pe mess sau pe e-mail, ca sa-mi spuna ce patesc la Active Soft, precum si ce au patit in trecut. Si cei care mai lucreaza acum, dar si cei care au lucrat anterior aici.

Daca vor dori, le pastrez identitatea confidentiala, asa cum am facut cu foarte multe surse ale mele din diferite institutii. Asa cum se stie, la jumatatea anilor ’90, liderul sindical Pavel Todoran m-a dat in judecata pentru o pretinsa calomnie, incercand sa-mi scoata o sursa din CNSLR-Fratia. Dupa aproape un an de proces, si-a retras plangerea penala, vazand ca nu-i voi spune cine este sursa mea. Todoran n-o sa stie niciodata cine a fost sursa mea in CNSLR-Fratia.

(urmeaza: Anexa la contract privind fidelitatea (II))

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Incep hartuielile

Revin iarasi, din story-urile mele in trecutul relatiei cu Active Soft, din preistoria anului 2007, la inceputul acestui an.

Cand Mihai Paun m-a invitat, pe 27 februarie 2009, sa-mi trimit pe la altii CV-ul (adica sa plec de la Active Soft), i-am spus ca stiu ca am merite profesionale si ca legea nu-i permite sa ma dea afara ca pe o masea stricata si ca, daca o sa o faca, eu nu voi semna nimic, decat daca gasesc intre timp altceva. Dar ca, avand in vedere criza in care suntem, este putin probabil sa reusesc acest lucru.

In perioada urmatoare, am fost mutat din biroul meu la un fel de “birou comun de serviciu” de la Ziare.com. Nu mi s-a spus nimic. Pur si simplu, seara am plecat de la redactie, iar dimineata biroul meu se evaporase. Era inceputul presiunilor.

Stateam acum la o masa, pe care se afla un desktop obosit si un telefon, in coltul cel mai intunecos si calduros al redactiei Ziare.com. Desktopul, probabil o rasnita care prisosea redactiei, era folosit pentru inregistrat telefoanele date si primite pe telefonul fix.

De cate ori veneam la birou, pe locul unde mi se spusese sa stau, in dreapta telefonului si desktopului gaseam plase, resturi de mancare si ambalaje, pe care trebuia sa le dau la o parte ca sa-mi fac loc, sa-mi pot pune pe ceva laptopul de serviciu.

Sicanari. Poate ar fi trebuit sa cer niste bani in plus pentru cumul de functii: redactor si femeie de serviciu.

Nu vorbeam cu nimeni si nimeni nu vorbea cu mine. Simteam atmosfera foarte ostila a staff-ului acestui site. Din cauza acestei atmosfere, plecasem de la Ziare.com la un alt site din grup, in urma cu peste un an. Dar aceasta in urmatorul post.

(urmeaza: Cooperativa Munca In Zadar)