STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Bucuria de a face teren

De pe 29 aprilie pana pe 29 mai am facut destul de mult teren. Nu am stat sa ma monitorizez singur anume cat. A fost placerea in stare pura.

Prima zi, cea de 29 aprilie, a fost una dintre acestea: am intrat in vreo sapte cladiri cu risc seismic maxim si am scris un reportaj-ancheta, pe care l-am publicat in serial pe blog, sub titulatura “Reportaj in Orasul Cladirilor-Fantoma”, asa cum se poate vedea, de exemplu, aici, aici sau aici.

Ca doar pe bloguri mai are loc un astfel de reportaj, in rest este un gen publicistic greu publicabil. Cel mai mult mi-a placut sa ma bag prin imobilele despre care stiam si vedeam ca sunt pericol public, sa fac poze care sa exprime acest pericol, sa pozez crapatura in zid, exact pe grinda, pericolul iminent.

Daca (Doamne fereste!) va veni marele cutremur despre care se vorbeste, am niste obiective clar stabilite si anumite locuri in care ma voi duce sa scriu, chiar si numai pe Blogul lui Budescu.

Am redescoperit faptul ca mai stiu sa discut cu omul simplu de pe strada, ca nu mi s-au atrofiat simturile. Inainte vreme, de la birou veneam mort de oboseala, dupa opt ore de stat pe scaun, fumat si baut cafele.

De pe teren am venit in redactie cu ochii stralucind, plin de viata, ars de soare, cu chef de munca si am scris cu placere, de exemplu, “Reportaj din Orasul Cladirilor-Fantoma”, de pe la ora 16.00, intr-un birou unde nimeni nu intelegea nimic: ce fac, de unde vin, ce e cu mine de stralucesc, daca mai sunt, ce sunt, de ce sunt oare asa de vesel?

Am facut ceea ce probabil ca “redactorii” de la Ziare.com nu fac niciodata: meserie, teren, am avut interlocutori, m-a ars soarele, cum am mai spus, m-a batut ploaia, m-au stropit masinile si m-au injurat soferii lor.

Pentru “Mall-urile si criza” am avut nevoie de trei zile de documentare, in timpul carora am arat Bucurestiul, sarind din autobuz in tramvai si din acesta in troleibuz, apoi in metrou.

Am facut teren pentru “Prin spitale”, prin chiar faptul ca avusesem treaba cu ochii, apoi avusesem alte treburi, foarte stresante si grave, si totusi nu m-am putut stapani sa nu scriu si notele necesare pentru viitoarea redactare a unui articol.

Este un reflex profesional pe care numai un jurnalist il intelege si il simte. Sa dau un exemplu. Intr-o zi, iesind de la metrou la Piata Victoriei, acum vreo doua-trei luni, am dat nas in nas cu Tibi Lovin, care-mi facea cu mana si simultan poza un stalp – cel putin asa am avut prima data impresia.

Am incercat sa vorbesc cu el coerent, in timp ce eu insumi vorbeam la telefon cu altcineva, dar nu se putea. M-am uitat in prelungirea obiectivului lui Tibi si mi-am dat seama: era una dintre “statuile” din deseuri. Omul facea meserie pentru site-ul lui. L-am inteles imediat. Ulterior, i-am citit cu placere postarea de ReporterVirtual.

(urmeaza: Cercetare disciplinara)

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Referat. Avertisment. Fisa postului. Editor. Mars la munca, negule! - continuare

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

Am povestit, in precedenta postare pe acest subiect, cum mi s-a montat avertismentul necesar Active Soft pentru a ma demite unilateral, dupa ce am informat conducerea firmei ca sunt membru de sindicat si mi-am cerut drepturile legale.

Reamintesc: Pe 31 martie, Paun si Cocosila m-au pus sa semnez trei acte. Primul a fost un referat facut de Cocosila, pentru “intarzieri repetate, neindeplinirea sarcinilor de serviciu (de parca aveam vreo sarcina de indeplinit) si absentare nemotivata”. Continuu cu enumerarea documentelor primite de la Paun si Cocosila.

2. Un al doilea document (foto dreapta), prin care Mihai Paun lua cunostinta de referat si imi dadea un avertisment si, in baza acestuia, eram atentionat ca la prima abatere se va lua masura desfacerii contractului individual de munca. Aha! Aici voiati sa ajungeti! Citez:

In cazul in care d-l Budescu Florin (n.n.: este bine de stiut - corect se scrie "dl.", si nu "d-l") va continua sa intarzie la locul de munca si nu-si va indeplini atributiile de serviciu, vom lua decizia de incetare a contractului individual de munca din cauza abaterilor disciplinare.

3. Un al treilea, reprezentand o fisa a postului de editor la Ziare.com. Nu mai lucrasem in structura Ziare.com din ianuarie 2008, iar acum eram reincadrat fortat aici. Voi spicui din criteriile de evaluare, comentand imediat stupizenia lor:

-respectarea regulilor de scriere (primul paragraf max 4 randuri, si bolduirea intertitlurilor, mentionarea, cu sau fara link, a sursei, respectarea densitatii cuvintelor cheie)

Aceste chestiuni administrative, cu care m-am confruntat constant la Ziare.com, in cele cinci luni cat am lucrat acolo, sunt tot atatea motive de teroare inabusita in interiorul acestei cvasi-redactii.

Este vorba depre lucruri din categoria celor care se invata, asa cum am spus, printr-un soi de "dresaj", si de catre un urs spalator. Astfel de reguli am si eu, pe blogul meu, la postarile pe care le fac, dar nu as teroriza pe nimeni pentru ele si nu as face un regulament, darmite criterii de evaluare din asa ceva.

A face caz de astfel de greseli si a le folosi, in functie de interesele tale intra-redactie de a-l lucra pe unul si de a-l face pe altul sa-si ia campii, ori de a-l favoriza pe al treilea este un fapt extrem de grav, posibil numai pentru ca adevaratele criterii profesionale s-au contractat, iar redactiile sunt conduse de prea multi indivizi care, la astfel de criterii, stau foarte prost.

-respectarea regulilor de preluare a textelor (reducere si refacere a textului, mentionare corespunzatoare a sursei etc.)

Acestea sunt actualele reguli de preluare a textelor scrise de alti jurnalisti, de la alte publicatii, la Ziare.com. Instituite dupa multe luni si luni de zile, in care Ziare.com a fost acuzata pentru preluarea si prefacerea textelor fara mentionarea sursei.

Zoso a fost unul dintre cei mai virulenti critici ai acestei metode de lucru a fostilor mei colegi. Iar pentru aceasta, cel putin la un moment dat, de pe serverele Active Soft, cel putin, accesul la blogul lui Zoso a fost restrictionat.

O discutie foarte fatisa pe acest subiect a avut loc si pe forumul Mediafax, la inceputul acestui an. Mi-am exprimat punctul de vedere personal clar pe acest forum. Pe de alta parte, fragmentul de fisa a postului cu respectarea regulilor de preluare demonstreaza cat de important este acest lucru la Ziare.com, incat este trecut in fisa postului!

Am semnat de primire pentru cele trei documente Active Soft. Le-am atras atentia cu aceeasi ocazie lui Mihai Paun si lui Adrian Cocosila ca nu voi semna actul aditional, fie el si in ultima sa forma, pentru ca este samavolnic. Am avut parte de reactia lui Mihai Paun, pe care am mai citat-o odata:

Cum, Florin, iti imaginezi ca vom face o ilegalitate cu tine? Nu trebuie sa semnezi nici un act aditional!

Deci cu ceilalti, care au semnat, au facut ilegalitati! Citez inca odata din e-mail-ul lui Paun, din 24 martie:

Toate celelalte variante ( 2 la numar ) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge (n.n.: evident, ironie si amenintare mascata, cum am mai reliefat, pentru ca primele doua variante fusesera primite deja pe 16 si pe 17 martie).

Trebuia sa intelegem prin aceasta, asa cum am mai scris, ca “semnarea actului aditional in versiunea finala, era o conditie obligatorie a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft”.

(urmeaza: Insfertuirea salariului meu)

STAREA PRESEI - LIGIUL CU ACTIVE SOFT: De ce scriu aceasta serie?

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

De cand am inceput sa scriu serialul acesta, am citit, auzit sau intalnit trei categorii de comentarii la povestea pe care o public pe blogul meu.

1. Cititorii avizati, care cunosc materia, adica stiu legislatia pe care ma bazez atunci cand afirm ceva; ei sunt cei mai putini si unii sunt jurnalisti.

2. Oamenii de buna-credinta, in general jurnalisti, cu o cunoastere aproximativa a mediului legislativ specific breslei, asa cum eram si eu pe la inceputul acestui an, inainte sa fiu obligat de cele prin care am trecut sa ma instruiesc.

3. Oamenii afectati direct de randurile pe care le scriu, care reactioneaza ori jignindu-ma, ori postand comentarii cu intrebari politienesti, care vin in prelungirea gandirii actuale a diriguitorilor firmei cu care sunt, in aceasta perioada, in litigiu.

Voi face o scurta pauza, pana luni, in povestirea desfasurarii litigiului meu cu Active Soft si voi dedica randurile care urmeaza explicarii a ceea ce ma mana in a imi face publica povestea.

Asa cum am mai spus de cel putin doua ori in comentarii, daca ar fi fost sa ma fac pe mine insumi sa ma simt cat mai bine, as fi ingropat totul si as fi mers mai departe, fara sa ma mai uit in urma, la mizeriile care mi s-au intamplat, asa cum am mai facut si in alte dati.

Scrierea acestei serii este pentru mine cel mai dureros lucru, pentru ca, de fiecare data cand recitesc randurile acestea, resimt aceleasi lucruri neplacute pe care le-am simtit cand am trecut prin aceste lucruri. Stressul, frustrarea, tensiunea, supararea, nemultumirea, umilinta, revolta.

Insa deopotriva de fiecare data mai simt si ca trebuie sa fac altceva decat sa-mi scriu povestea pur si simplu. Primul lucru care mi-a trecut prin minte la Active Soft, cand mi-a dat pe afara supararea, pe 31 martie, a fost: "Oamenii astia chiar nu stiu sa respecte un jurnalist si jurnalismul, ca profesiune".

Eu cred ca nu te porti asa cu un jurnalist. Daca simte ca este respectat, este painea lui Dumnezeu, iar daca simte ca nu il respecti si nu ii acorzi incredere devine fiara. "Animal cu colti si gheare", vorba lui Cristian Tudor Popescu.

Multi dintre cei care citesc acum aceste randuri sunt jurnalisti si au avut sau vor avea, anul acesta sau anul viitor, mari necazuri profesionale, din aceleasi cauze ca si mine si ceilalti ca mine. Un slot masiv de aproape 40 de jurnalisti de la "Cotidianul" sunt acum probabil obiectul unei actiuni de rarire diplomatica a randurilor, prin micsorarea scandaloasa a salariilor.

Acesti oameni, ca si altii asemeni lor, trebuie sa inteleaga ca meseria lor nu este ca aceea de strungar, nici ca aceea de dentist, nici ca aceea de inginer. Oamenii acestia trebuie sa inteleaga ca ei fac parte dintr-o grupare aparte: ei sunt eritrocitele democratiei unei natiuni. Cei care ii hartuie acum sunt bolile natiunii.

In al doilea rand, vreau sa fiu inteles clar: nu mai sunt deloc suparat pe fostii mei colegi de la Ziare.com, asa cum defapt nu am fost suparat niciodata. Aceste randuri nu sunt nici despre ei, nici pentru ei, nu le sunt adresate si nici macar nu ma intereseaza ce fac acum si ce gandesc ei despre ce scriu aici.

Aceste randuri sunt despre starea presei, sunt scrise fara patima si cu dorinta de a analiza cine suntem, ce facem si ce sanse avem sa ramanem oameni si sa continuam sa ne facem meseria. Nimic de ordin personal, oricat de poncis se vor uita unii, zambind stramb.

In al treilea rand: deja ma ocup cu altele si viata mea merge inainte. Nu vibrez toata ziua si toata noaptea, gandindu-ma la Ziare.com si Active Soft avan, ci am alte probleme, mai ales ca, dupa ce mi-a murit tatal, am descoperit brutal, in cateva zile, cat de lipsite de importanta sunt toate aceste porcarii marunte.

Despre care continuu sa scriu incepand de maine.

(continua: Incep hartuielile)