CRIZA FINANCIARA: De ce se adanceste si pana cand?

Teoria clasica privind functionarea pietelor, in general (nu numai a pietei de capital, acum mare vedeta prin declinul sau din acest moment) spune ca acestea se regleaza ritmic singure.

Conform acestui principiu, ele au perioade succesive de crestere, ating un anumit moment de apogeu, apoi se contracteaza si ciclul reincepe.

In joc insa au aparut, in ultimii 30 de ani, doua variabile care trimit, dupa parerea mea, in derizoriu aceasta teorie, pe care in acest moment nu o mai cred decat savantii care nu ies din universitati.

Nu, piata nu se autoregleaza si adeptii fundamentalismului de piata gresesc foarte tare. Ei au pus la punct un sistem complet eronat de lucru pe aceasta piata globala pe care au edificat-o constient si care acum se surpa in sine, asa cum se observa.

Prima variabila, pe coordonate georgrafice, este disparitia barierelor puse acum 30 de ani de catre bancile nationale, care limitau posibilitatile capitalului de a dantui pe mapamond cum doresc speculantii bursieri. Acum reverberatiile unei tranzactii de pe NYSE (New York Stock Exchange) se simt unde nu te astepti, poate in evolutia DAX, sau a Hang-Seng, ori, cine stie, a japonezului Nikkey.

Nu avem, in acest moment, instrumente de predictiune a ceea ce se intampla exact in urma unei tranzactii anume. Nu avem nici reglementare si control corespunzator, pentru ca fiecare, intr-o libertate quasitotala, face exact ce vrea, deoarece reglementarile sunt extrem de laxe.

A doua variabila, pe coordonate financiare, este reprezentata de felul in care lucreaza pe aceste piete fondurile speculative de tip hedge si firmele care ofera produse sintetice. Aceste subpiete genereaza, in prezent, mize financiare imense.

Nu exista nici o regula prestabilita dupa care sa lucreze companiile care ofera aceste produse, asa cum nu exista nici un motiv pentru care aceste produse sa nu fie oferite, daca este posibbil ca acest lucru, normal, sa se intample.

Ajungem la cea de a treia variabila, care actioneaza prin intermediul primelor doua, ce se constituie in premise si ne aflam astfel in plina teorie a reflexivitatii, enuntata de catre George Soros. Miliardarul american sustine ca, dincolo de functia cognitiva, care se bazeaza pe regulile matematic stabilite de functionare a pietei, apare functia manipulatoare.

Eu sustin, asa cum am aratat, ca aceasta functie manipulatoare actioneaza prin intermediul primelor doua variabile, care permit acest lucru intr-un mod nemarginit de lax. Fiecare dintre actorii pietei de capital are propria sa viziune despre cum vor evolua lucrurile si actioneaza pe cont propriu pentru a schimba lucrurile in favoarea sa. Manipuleaza, cum s-ar spune, piata, influentand-o.

Cand Legislativul american a aprobat planul de redresare de 700 de miliarde de dolari, aceste variabile care actioneaza aleatoriu, pe rezultanta actiunilor individuale ale fiecaruia dintre actorii pietei, au dus la continuarea caderii burselor, chiar daca oficial asteptarea era ca gata, criza a fost stopata.

La fel si in Uniunea Europeana, unde lucrurile stau de parca nimeni nu mai stie ce si cum se va intampla, in afara de faptul ca totul cade. Neoficial, nu se mai vorbeste nici macar despre hard-landing, ci despre crash-landing si crah-landing, doua notiuni ad-hoc, inventate prin piata de catre cei care asista la cele care se petrec.

Motivele sunt aceleasi si in Europa, dar in plus situatia administrativa, la nivelul politic pan-european si la cel al statelor membre, este mai grava. Aici nu mai avem, ca in SUA, o conducere unitara, coerenta, coercitiva, ci un haloimas. In care la nivelul european nu se adopta nici un plan de redresare, iar la nivel national inca mai exista state care se gandesc cam asa: "Las', ca la noi nu ajunge banga".

Ei, uite ca ajunge. Ajunge pana si intr-un stat ca Romania, care nu are credite ninja (adica fara nici un fel de garantie), care nu are produse sintetice, de pe care cele cateva hedges s-au retras de catava vreme. Ajunge, pentru ca, atunci cand se clatina barca, sufera nu numai vaslasii, ci si copilasul care sta in echilibru instabil pe marginea acesteia.

Intr-o astfel de situatie, nu este de mirare ca azi am stat de vorba cu un broker de pe BVB, care mi-a spus ca si-a dat diploma de absolvire a facultatii cu tema "Teoria haosului".

Si, apropos, ca tot nu veni vorba: ce auzii, cum spun oltenii? Cica sunt unele companii serioase, la ale caror subsidiare din Romania, discret, in tacere, actionariatul majoritar al transnationalei-mama a devenit foarte minoritar. Si se mai spune ca exista deja o mare transnationala care si-a inchis subsidiara din Romania. Deocamdata nu-i spun numele.

PS: Repet ceea ce am mai afirmat intr-o postare anterioara: cea mai mare greseala pe care o poti face, intr-o asemenea situatie, cum este cea de care s-ar putea sa ne apropiem, este sa intri in panica si sa actionezi ad absurdum. Oricum, mare lucru aceasta criza nu are cum sa ne ia.

Sau, mai bine zis, mare lucru fata de ceea ce le ia occidentalilor, dintre care foarte multi traiesc efectiv pe credite facute pe viata si pe descoperiri de cont, iar altii au ajuns la pensie si traiesc din rente viagere care acum se pot efectiv dizolva. Oricum, vorba lui Alex Fuhrmann, viata ne va arata ce avem de facut si ne vom reveni pana la urma cumva. Nu avem incotro.