EUROVISION 2009: Finala daneza. Nu numai la noi se petrec nedreptati

In marea finala daneza s-a calificat "Believe again", piesa interpretata de catre danezul Niels Brinck si scrisa de catre Ronan Keating, membru al cvartetului vocal BoyZone. Piesa interpretata de Brinck in Dansk Melodi Grand Prix este frumoasa, dar este o melodie mai comerciala, care probabil ca a avut parte de o campanie de marketing agresiva. Sa o ascultam:



Acum sa audiem cealalta piesa care s-a calificat in marea finala Dansk Melodi Grand Prix, interpretata de Hera Bjork si numita "Someday":



Sa ne intelegem: in Danemarca, votul este exclusiv atributul publicului. Ceea ce face ca lucrurile sa fie extrem, extrem de grave. "Someday", piesa de exceptie interpretata de islandeza Hera Bjork, una dintre fetele de la backing vocals, de anul trecut, pentru Euroband, reprezentantii Islandei, este un eveniment muzical in sine.

Are un singur defect: descendenta clara ABBA. In rest, este o piesa absolut superba, stralucitoare, completa, foarte complexa pentru un cantec de trei minute, scrisa pentru Eurovision. Este un cantec care, din punctul meu de vedere, va tinti sus in topurile europene si care, asa cum am mai spus, daca ar fi mers la Moscova s-ar fi aflat printre favorite.

Se ridica intrebarea atunci: ce se intampla cu noi? Ei bine, un raspuns ar fi urmatorul. Cand am pus, acum ceva timp, ceva Manowar pe blog, un prieten care intra pe blogul meu si este ascultator inrait de metale grele m-a intrebat de ce am pus Manowar, explicandu-mi ca, in viziunea si dupa gusturile sale muzicale, Manowar sunt gay.

Cand am auzit asemenea parascovenie, am insistat, intrebandu-l daca el a auzit ca Manowar sunt cumva homosexuali sau cineva din trupa este astfel (nu ca ar fi avut asta vreo relevanta, dar nu pricepeam ce vrea sa zica). Mi-a raspuns, razand, ca nu, nici vorba, dar muzica loc este gay. Adica? - am insistat eu. Adica, mi-a explicat el, este prea dulceaga, cu prea mult sirop.

Dar ce intelege el prin muzica fara prea mult sirop? l-am intrebat curios. Imediat m-a alimentat cu un slot sanatos de muzica rock rece, pragmatica, dominata de metale grele si tehnici inalte de manipulare a grifului. Am mai facut si alta data astfel de experimente cu diferiti melomani.

Concluzia mea este cam asa: generatia actuala de tineri de sub/peste 20 de ani este dominata de un sort de sensibilitate reprimata, care, atunci cand gaseste pe ce sa se sprijine, numeste acel resort de exteriorizare ca fiind gay si il respinge, considerandu-l nedemn de atentie si chiar impudic, siropos.

Oamenii de genul prietenului meu sunt persoane extrem de sensibile si cu o gandire muzicala complexa, care insa considera ca a scrie sau a interpreta o partitura de acest gen, ori a asculta o melodie de acest tip este un fel de act exhibitionism, pe cand a construi, interpreta sau asculta o melodie rece, dura si cu mesaj implicit, incifrat este o dovada de putere si duritate.

Nu este. Cine este slab e puternic, iar cine vrea sa para dur si impenetrabil este, in realitate, plapand si vulnerabil. Este foarte trist ca valorile reale, ca Hera Bjork, sunt devansate in ierarhii de valori construite, cum sunt mediocrii functionali talentati ca Brinck. Si, repet, este si acesta, in felul sau, tot un semn de decadenta.

DINAMITA MUZICALA: ABBA, "Move On"

Bun, am inteles mesajul. Din dorinta de a compensa lipsa de valoare flagranta a compunerilor muzicale de la editia romaneasca de anul acesta a Eurovision, programasem la postare, seara de seara, niste pagini superbe de muzica clasica. Imi cer scuze iubitorilor genului (cum sunt si eu), vechi vizitatori ai blogului meu.

Intr-un comentariu, mi s-a propus ironic o piesa foarte potrivita pentru Eurovision, care, dincolo de faptul ca sarja pe muzica culta, mai era partial si cantata la fierastrau. Una peste alta, efectul era sanchiu bine. Adica: "Dom'le, esti cam zurliu, mai lasa-ne!".

Ok, am reactionat altadata, recomandandu-i unui vizitator sa se uite ce pun la DINAMITA si la PLATINA, ca sa vada ce fel de muzica imi place. Dar cred ca nici astfel nu voi reusi sa-l conving pe vizitatorul care nu asculta astfel de muzica mai de specialitate.

De aceea, am decis sa ma intorc la muzica pop. Se spune acum o prostie, anume ca aceasta este facuta pe sabloane. Intr-un context pe care il stie foarte bine, un conservatorist destept a incercat sa ma manipuleze si sa-mi spuna ca pe orice partitura imi poate demonstra radacina comuna, pe acel sablon.

Ei bine, nu voi niciodata de acord cu aceasta. De exemplu, ABBA. O piesa aparent simpla, "Move On", se bazeaza in realitate pe foarte multa muzica si foarte mult homo aditus naturae pus de catre compozitori, Benny si Stig Andersson. Daca urmariti aceasta partitura fantastica, repet: fantastica, descoperiti un lucru tipic marilor muzici scrise de tripla Andresson-Andresson-Ulvaeus: de la nota cea mai de jos pana la nota cea mai de sus din registrul melodic este o distanta de peste o octava.

La "Move On" avem o octava si inca o sexta. La "Dancing Queen", banala si arhiuzata "Dancing Queen", care in realitate nu este deloc atat de simpla cum pare, avem in refren o amplitudine de o decima. La "Cassandra" avem o nona. La "The Way Old Friends Do" tot o nona. La "Chiquitita" din nou o nona.

Ca sa canti astfel de partituri solo trebuie sa ai voce, nu joaca. De aceea, cand aud unele cacofonii muzicale ce au participat si chiar s-au calificat in semifinalele Eurovision Romania, devin extrem de dur, pretentios si dau note de zero, aparent fara nici o justificare.

EUROVISION 2009 Traistariu pe forumul ESCVision

Rodul muncii documentaristului nostru se vede foarte bine in aceasta sinteza a celor mai interesante lucruri dezvaluite de vedeta Mihai Traistariu, fost membru al juriului preselectiei (care, deci, nu va mai fi in nici un juriu la aceasta editie Eurovision Romania, asa cum explica si e bine de stiut).

Voi da cu aliniat, rand liber si debut de paragraf cu aldine fiecare citat din cele spuse de Mihai, pe care am crezut ca este de cuviinta sa le sintetizam aici. Voi face scurte comentarii de cateva cuvinte, acolo unde cred de cuviinta, ce vor fi evidentiate prin lipsa caracterelor italice.

Dani Alexandrescu de la K1 a avut sapte piese in concurs. Nu a fost ascultata nici una pentru ca... a incalcat regulamentul la absolut toate! Manoliu ne-a zis inca dinainte de a incepe ascultarea ca e regretabil, dar trebuie sa respectam regulamentul. Trei conditii trebuiau obligatoriu respectacte:
1. piesa sa nu aiba mai mult de 3.00 minute, nici macar 3.01;
2. sa aiba textul tradus si in limba franceza;
3. sa existe o hartie semnata de autorii pieselor, cum ca piesa nu a fost cantata inainte de 1 octombrie.
Cine nu a respectat aceste trei reguli internationale (sic!) nu a fost ascultat. Aici au intrat Biondo, Jasmine, Noni, etc.
Vorba lui Andrei Partos: nu era normal ca fraierii care au gresit sa fie sunati si sa li se spuna ca au niste greseli, ca sa nu piarda concursul? Era normal! Si pe urma eu am ascultat multe piese de peste trei minute, postate chiar pe site-ul TVR ca semifinaliste.

32 de piese au incalcat regulamentul si au picat din prima. La Akcent, pur si simplu asa au iesit notele: au primit si note de 5 de la unii din juriu , altii au dat 1 sau 2. (astia, cand au notat, s-au inspirat de la mine) Mie imi pare un pic rau de ce-au patit. A fost parca "prea mult". Eu i-am notat foarte bine si chiar ii vedeam printre favoriti.

Eu chiar i-am rugat de vreo 30 de ori sa publice fiecare nota in parte a juriului. Vad ca n-au facut-o. Eu n-as fi avut nici o problema. Atunci inseamna ca nu este lipsa de organizare, ci coordonare in neinformare. Avem o problema.

Dintre toate piesele, oricare din urmatoarele cinci ar face [fata] cu brio, zic eu: Blaxy Girls (Mihaita, ma lasi?), Catalin Josan , Irina Popa , Nico si Moni-k si Elena Gheorghe (Si tu?).
De plecat acolo, cred ca va pleca ori Blaxy Girls (Nu!)( la public am eu convingerea ca vor fi locul 1), ori Catalin Josan sau, printr-o minune, si de obicei la Eurovision se intampla, va pleca cineva la care nici nu ne gandim acum, asa cum s-a intamplat cu Sanda Ladosi sau Todomondo.

E pacat ca nu s-au afisat listele cu notele. Insa unii membri ai juriului au pus peste 100 de note de 1 si 2, asa incat probabil ca juriul a considerat ca-i va afecta prea tare pe cei care-si vor fi vazut notele atat de mici. Au fost piese ale unor compozitori celebri atat de slabe, incat au primit numai 4 pe linie. Acesta este nivelul...

Blaxy Girls a fost singurul artist care a obtinut trei note de 10 de la jurati. In rest, nimeni. A mai fost cate un 10 pe ici, pe colo. Amintesc: Raza, cu o piesa de rafinament muzical, nu s-a calificat. Pastrand proportiile, dar mi se pare valida afirmatia ca si daca ar fi participat ABBA la Eurovision Romania, tot nu s-ar fi calificat in semifinale. Greseau ei ceva la intocmirea actelor. Incepe sa ma apuce un fel de greata.

Piesa lui RedBlonde cu "sex! sex!" a luat [adica s-a calificat], pentru ca toti au considerat ca in limba engleza ar SOCA efectiv toata Europa. Eu propun sa scriem de-acum pentru Eurovision piese socante, in care sa spunem organelor genitale ale barbatului si femeii pre nume, in trei limbi: romana, engleza si franceza, poate-i vom soca de tot.

Anul viitor, voi crea o piesa pentru un duet el-ea, numita "Dick & Pussy", absolut cretina, cu o linie melodica chitita sa bata terta mica si nimic mai mult. Sigur va soca Europa si va avea un succes enorm, va face vanzari record, dar am o singura problema: poate imi spun vizitatorii blogului cine ar fi cei doi potriviti sa cante acest megasucces.

Si totusi, nu am aflat: daca era vreo piesa cu doina si dor in text, cum se traducea in franceza?

PLATINA MUZICALA: ABBA, "Happy New Year" ('round the piano version)

DINAMITA MUZICALA: ABBA, "Super Troupers"

La rugamintea a doi vizitatori fideli ai acestui blog, Orpheus si Rica, am scos embederul inutil la acest documentar, instrument care nu functioneaza.

Despre aceasta mare trupa se pot spune atat de multe lucruri, incat prefer sa nu scriu absolut nimic, in afara de aceste cuvinte. ABBA, "Super Troupers, From Waterloo To Mamma Mia" (2004) este un documentar despre istoria super-grupului suedez, care costa pe Amazon numai 16 lire sterline.

Am cautat si am reusit sa descarc acest documentar foarte bine facut in urma cu cativa ani. Acum, l-am gasit pe www.mncast.com si m-am bucurat, pentru ca pot sa-l vada si altii in afara de mine. Avand in vedere dimeniunile celor doua clipuri care il compun, trebuie sa astepti putin pana cand se incarca, dar merita.

Iata linkul de plecare, de unde cele doua parti ale documentarului se pot viziona direct: http://www.mncast.com/pages/search/_xmlhttpSearch.asp?stSearchType=1000&stSearch=ABBA+super+troupers si, daca nu se incarca, pot fi descarcate, dupa cum am explicat anterior.

ANTI-RBD pentru toata viata si mai departe

De cativa ani, un fenomen a inceput si ne bucuram ca tocmai se termina, pentru ca face foarte mult rau muzicii. Acest fenomen se numeste RBD sau Rebelde. El consista intr-o specie de muzica, pe care o canta in acest moment vreo cateva sute de muzicanti din lumea de limba spaniola, dar pe care au dus-o la paroxism sase tineri mexicani.

La paroxism, da, pentru ca muzica pe care o face RBD/Rebelde este un sirop lung si cleios, care nu transmite nimic nou si care a rezultat, credem noi, in urma impregnarii muzicii LatinoPop cu o cantitate revoltatoare de PopDance nord-american.

Au rezultat constelatii intregi de astfel de cantareti, cu mare impact la generatiile mai tinere, care sunt atacate la nervul sensibilitatii lor native, normale, de acest surogat toxic de muzica, pentru ca, imi pare rau ca trebuie sa o spun, nu au asimilat adevarata muzica buna si nu au cultura necesara pentru a se tine departe de astfel de reziduuri muzicale.

Aceste trupe, acesti cantareti, printre care Natalia Oreiro, din Clanul Oreiro, ori Thalia sunt referinte ilustre, au creat o scara falsa de valori si au fost promovate agresiv de casele de discuri, care sunt principalii vinovati pentru faptul ca noua generatie ori nu a auzit de Beatles, ABBA, Neil Young sauPeter Cetera & Chicago, ori nu are discernamantul sa isi dea seama care anume este diferenta de valoare dintre unii si altii.

Problema este ca aceasta intoxicare va continua si va face foarte mult rau. Acum cativa ani, la Sala Palatului, am fost la un concert superb Phoenix, unul dintre acele concerte tipice de sfarsit de formatie, in care aceasta trupa a ridicat efectiv sala in picioare.

Vedeam copii de 20-21 de ani recitand efectiv versurile fiecarei piese Phoenix, cu o pasiune care m-a uimit. Dupa concert, pe holuri, plecand, mi-am revenit: acelorasi adolescenti le sunau telefoanele mobile, pe care manelele se impleteau fara nici o problema cu hip-hop-ul, rap-ul si muzica dance.

Lipsa de repere.

PREMIERA MONDIALA: S-a lansat music-hall-ul "Mama Mia - The Movie"

Pe 2 iulie, adica exact cu o zi in urma, asa cum se poate constata, de exemplu, aici, s-a lansat in premiera mondiala music-hall-ul Mama Mia, bazat pe o coloana sonora formata din celebrele piese ale formatiei mele de suflet, ABBA.

Merita sa spun ca, in acest moment, site-ul ABBA are 148.212 membri din intreaga lume. Impresionant!

Asa cum se poate constata de pe afisul filmului, pe care l-am postat mai sus, in acest film joaca actori cunoscuti, ca Meryl Streep (care a mai jucat cel putin intr-un music-hall, cantecul de lebada al marelui regizor Robert Altman, A Prairie Home Companion), Pierce Brosnan, Colin Firth si Stellan Skarsgård.

Bun, o sa mai spun numai ca de-abia astept sa vad filmul si stiu ca exista un fel de manie a actorilor care se respecta azi, in Romania si aiurea in lume, care toti au o dorinta disperata sa cante, pentru care merita tot respectul.

Acum, daca tot am ajuns la ABBA, eu, care stiu de la aceasta trupa si piese absolut necunoscute, ca "Put On Your White Sombrero", care arde efectiv pana la axoni, direct la neuroni, voi pune unul dintre multele cantece ale acestei formatii minunate, care imi place dincolo de orice fel de cuvinte - "I Let The Music Speak":