EUROVISION 2009: Finala daneza. Nu numai la noi se petrec nedreptati

In marea finala daneza s-a calificat "Believe again", piesa interpretata de catre danezul Niels Brinck si scrisa de catre Ronan Keating, membru al cvartetului vocal BoyZone. Piesa interpretata de Brinck in Dansk Melodi Grand Prix este frumoasa, dar este o melodie mai comerciala, care probabil ca a avut parte de o campanie de marketing agresiva. Sa o ascultam:



Acum sa audiem cealalta piesa care s-a calificat in marea finala Dansk Melodi Grand Prix, interpretata de Hera Bjork si numita "Someday":



Sa ne intelegem: in Danemarca, votul este exclusiv atributul publicului. Ceea ce face ca lucrurile sa fie extrem, extrem de grave. "Someday", piesa de exceptie interpretata de islandeza Hera Bjork, una dintre fetele de la backing vocals, de anul trecut, pentru Euroband, reprezentantii Islandei, este un eveniment muzical in sine.

Are un singur defect: descendenta clara ABBA. In rest, este o piesa absolut superba, stralucitoare, completa, foarte complexa pentru un cantec de trei minute, scrisa pentru Eurovision. Este un cantec care, din punctul meu de vedere, va tinti sus in topurile europene si care, asa cum am mai spus, daca ar fi mers la Moscova s-ar fi aflat printre favorite.

Se ridica intrebarea atunci: ce se intampla cu noi? Ei bine, un raspuns ar fi urmatorul. Cand am pus, acum ceva timp, ceva Manowar pe blog, un prieten care intra pe blogul meu si este ascultator inrait de metale grele m-a intrebat de ce am pus Manowar, explicandu-mi ca, in viziunea si dupa gusturile sale muzicale, Manowar sunt gay.

Cand am auzit asemenea parascovenie, am insistat, intrebandu-l daca el a auzit ca Manowar sunt cumva homosexuali sau cineva din trupa este astfel (nu ca ar fi avut asta vreo relevanta, dar nu pricepeam ce vrea sa zica). Mi-a raspuns, razand, ca nu, nici vorba, dar muzica loc este gay. Adica? - am insistat eu. Adica, mi-a explicat el, este prea dulceaga, cu prea mult sirop.

Dar ce intelege el prin muzica fara prea mult sirop? l-am intrebat curios. Imediat m-a alimentat cu un slot sanatos de muzica rock rece, pragmatica, dominata de metale grele si tehnici inalte de manipulare a grifului. Am mai facut si alta data astfel de experimente cu diferiti melomani.

Concluzia mea este cam asa: generatia actuala de tineri de sub/peste 20 de ani este dominata de un sort de sensibilitate reprimata, care, atunci cand gaseste pe ce sa se sprijine, numeste acel resort de exteriorizare ca fiind gay si il respinge, considerandu-l nedemn de atentie si chiar impudic, siropos.

Oamenii de genul prietenului meu sunt persoane extrem de sensibile si cu o gandire muzicala complexa, care insa considera ca a scrie sau a interpreta o partitura de acest gen, ori a asculta o melodie de acest tip este un fel de act exhibitionism, pe cand a construi, interpreta sau asculta o melodie rece, dura si cu mesaj implicit, incifrat este o dovada de putere si duritate.

Nu este. Cine este slab e puternic, iar cine vrea sa para dur si impenetrabil este, in realitate, plapand si vulnerabil. Este foarte trist ca valorile reale, ca Hera Bjork, sunt devansate in ierarhii de valori construite, cum sunt mediocrii functionali talentati ca Brinck. Si, repet, este si acesta, in felul sau, tot un semn de decadenta.