Trilema lui Traian Basescu

Atunci cand ai primul contact cu un om sau, in general, vrei sa afli cam ce fel de om este cineva, afli foarte multe uitandu-te la el cu atentie, la doua lucruri: expresia mainilor si cea a ochilor. Inca mai cred ca Traian Basescu este in mai mare masura decat alti politicieni romani un om de buna credinta.

Daca ma insel, cand voi ajunge la aceasta concluzie il voi blagoslovi fara nici o retinere, cum imi este portul. Voi porni de la aceasta convingere in analiza de mai jos, la care m-am gandit foarte mult si pentru care am asteptat mult timp inainte sa o scriu.

Sa ne uitam la ochii acestui om. Este rece, calculat, necrutator si, din pacate, razbunator. Te tine minte. Ti-o coace. Nu te cruta si nu te iarta decat cu foarte mare greutate, iar atunci o face tot cu sange rece. Sa trecem acum la faptele acestui om.

Avem mai intai un Traian Basescu, la Bruxelles, care face o conferinta de presa alaturi de Calin Popescu-Tariceanu, in timpul careia se comporta ca si cum sala de conferinta de presa se termina cu un zid imaginar, la jumatate, intre el si prim-ministru. Si spune: "Daca datorita realizarilor noastre nu ne-a lovit criza financiara, criza economica nu ne iarta daca nu suntem prudenti".

Am asteptat sa vad ce face presedintele, in conditiile in care e constient de situatia complicata si dificila in care ne aflam: promulga sau nu Legea de majorare a salariilor profesorilor? A facut-o. A avut dreptate: nimic nu justifica respingerea acestui act normativ, dar in alta cheie decat se discuta acum. Voi reveni.

Din momentul in care a promulgat aceasta lege, toate fortele politice au speculat electoral evenimentul la maximum. PD-L a ingrosat tusele, explicand ca salariile trebuie sa creasca si ca sunt bani. PNL a protestat vehement, UDMR l-a sustinut, iar PSD a facut-o pe lupul moralist de pe margine.

Pasul urmator a fost facut de guvern: ordonanta de inghetare. Din nou, toate partidele au speculat la maximum momentul, in timp ce Basescu a plusat, aratand ca si alte categorii de bugetari merita majorarea salariilor.

Azi, presedintele iese public si cere sindicatelor să amâne până în decembrie mişcările de protest, promitandu-le că viitorul Executiv va fi unul dispus să discute revendicările salariale. Preşedintele consideră, de asemenea, că România are nevoie de reformă în Educaţie, Sănătate, Administraţie şi de creşterea natalităţii. Aha. Iata aici exact ce a spus seful statului:


REALITATEA.NET - Preşedintele Traian Băsescu a cerut sindicatelor să amâne mişcările de protest până după instalarea noului Guvern

A fost o miscare rece, de calcul politic si de manifestare a interesului national. Nu avem nevoie in acest moment, asa cum am afirmat si anterior, de cresteri salariale masive si, in general, de nici un fel de majorari de salarii sau pensii. Nu aveam nevoie de ele deloc, de prin vara anului trecut. Ele au fost puse in opera de Cabinetul Tariceanu.

Acum sa analizam cu sange rece, ca Basescu, propria sa trilema (cum i-am spus eu): trebuie sa faca tot ce depinde de el ca sa nu o ia lucrurile haisa in Romania, nu spune acest lucru, dar cere sindicatelor un soi de moratoriu in perioada electorala. Punct ochit.

Aceasta inghetare a starii de fapt avantajeaza PD-L, partidul din care provine Basescu, partid care s-a exprimat in favoarea majorarilor salariale, dar si dezavantajeaza masiv PNL, care poarta toata povara respingerii majorarii salariilor. Punct lovit.

PSD continua sa stea pe margine si sa o faca pe lupul moralist, ca si cum actualul stat asistat social, cu un buget predestinat intr-o masura ingrozitor de mare, nu ar fi fost pus la punct chiar de catre acest partid. Deconturile electorale vor fi facute in cursul canibalizarii campaniei, ce va urma acum, cand si PNL, si PD-L vor lovi la greu in PSD pe acest subiect.

Trilema se inchide cu perspectiva anului electoral 2009, care inseamna realegerea (sau nu a) presedintelui Traian Basescu in functie. Pentru aceasta, Basescu trebuie sa se tina de cuvant. daca pana la urma o sa reuseasca sa linisteasca sindicatele sau nu, el a promis ca viitorul Guvern se va dedica si majorarilor salariale, in conditia reformarii unor sectoare, dintre care Educatia este doar unul.

Daca ii iese acest joc la limita, ce il caracterizeaza, Basescu va avea un al doilea mandat la Cotroceni. Daca ii iese acest joc la limita, jocul insusi va face parte dintr-o conditionare suplimentara, pentru ca unul dintre cele trei partide sa ajunga la guvernare.

Sa le luam pe rand: PNL nu poate sa accepte sa formeze un guvern, singur sau in alianta, care sa aplice promisiunile basesciene, dintr-o multitudine de cauze. PSD va fi acuzat, este previzibil acest fapt, de ipocrizie. Ramane PD-L. Daca, pe fondul popularitatii castigate acum, va putea forma un nou guvern singur, Basescu va avea un executiv condus de Stolojan. Cu presiunea extraordinara a sindicatelor si, prin acestea, a electoratului, pentru formarea acestui cabinet la Palatul Victoria.

Daca nu, atunci prima optiune va fi ruperea PNL de gruparea Tariceanu. Care Tariceanu, asa cum prevesteste Vasile Blaga, va avea surprize dupa alegeri cu propriul sau partid. Care vor fi acestea? Vom trai si vom vedea, dar jocul facut de Traian Basescu si tactica folosita de acesta par a transpare in oarecare masura.