Quella Vecchia locanda este o alta mare formatie din grupul de trupe italiene de symphonic progressive, pe care eu le categorisesc in seria Great Italian Symphonic Progressive (GISP). Aceeasi abordare simfonica a rock-ului, de parca ai de-a face cu muzica de film.
Au scos doua albume minunate, unul omonim numelui trupei, iar celalalt purtand numele piesei prezentate in embeder, care este cea mai complexa si profunda de pe album. Va las sa degustati frumusetile muzicale ale acestei trupe, pentru ca al doilea album QVL este disponibil in embeder.
As vrea sa explic insa si altfel aceasta explozie de muzica foarte buna, care este o sinteza de clasic si modern, la aceste formatii italiene.
Cam acelasi mod de abordare artistica, dar pe alte planuri, se intalneste la acest neam zbuciumat, de prin anii '30 si pana in prezent, dincolo de mizeriile comerciale pe care le vedem noi, in diferite arte.
Inainte ca Andre Breton sa publice in Franta "Manifestul suprarealismului", futuristii italieni cereau bombardarea academiilor si inundarea muzeelor.
O data cu aparitia acestei muzici senzationale, in Italia aparea o pleiada intreaga de mari regizori, ca Vittorio de Sica, Dino Risi, Pier Paolo Pasolini, Federico Fellini (foto 1), Bernardo Bertolucci, Paolo si Vittorio Taviani, Franco Zefirelli sau Michelangelo Antonioni.
Tot in Italia exploda o generatie extraordinara de scriitori, ca Alberto Moravia, Mario Soldati, Salvatore Quasimodo (foto), Leonardo Sciascia, Umberto Eco, Edoardo Sanguinetti, Hugo Pratt sau Giorgio Bassani.
Aceste medii culturale comunicau intre ele si faptul se vede clar in felul in care evolueaza filoanele creatoare din diferite arte italiene.
Eu cred ca astfel trebuie inteleasa extraordinara muzica progresiva italiana, nu pur si simplu ca un fenomen muzical, ci ca unul mai amplu, cultural.
marți, 15 iulie 2008
DINAMITA MUZICALA: Quella Vecchia Locanda, "Il Tempo Della Gioia" (GISP)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
4 comentarii:
Interesante reflectii asupra dialogului dintre muzica, film si literatura in spatiul cultural italian! Artele se conjuga in fiecare epoca, in forme sincretice sau complementare. Cred ca nu intamplator au aparut acolo si niste teoreticieni precum Umberto Eco si Angelo Guglielmi, care au separat cele doua directii de manifestare ale artei moderne: avangardismul (cu toate miscarile lui negatoare si distructive) si experimentalismul, constructiv si integrator, in sfera caruia vad eu asezata muzica simfonic-progresiva italiana.
Piesele pe care le-ati oferit sunt extraordinar de frumoase! Intr-adevar, un veritabil melange intre clasic si modern. Imi lipseste insa lexicul analizei muzicale, iar melodiile se cer mai degraba traite si nu despicate teoretic. Dar spun si eu, macar la nivelul receptarii fenomenologice (ce bombastic suna!): ,,Imi place!!"
P.S. Multumesc pentru ca ati adus vorba si de literatura!
Domnule Budescu, asa-mi trebuie daca nu sunt microbist! Acum fac fatza cu greu avalansei atator postari cu muzica de calitate, pe toate limbile, in toate embederele, la toate recomandarile, dar sunt pe receptie si voi recupera in timpul disponibil.
Vad ca libertatea de opinie acordata cititorilor blogului mai mult a inhibat si lumea a cam luat-o la galop, ca Cziffra! :)) Acum glumesc.
http://www.youtube.com/watch?v=SygS5yz7x5M&feature=related
Auditia este facultativa, bineinteles. Numai bine tuturor,
Orpheus
Gyorgy Cziffra - un nume pe care nu il auzisem inainte, dar care acum imi este infipt in creier ca Excalibur.
Fantastica interpretarea sa. M-a lasat cu gura cascata. Un geniu.
Multumesc foarte mult Orpheus. Muzical, nu pot raspunde la video-ul dumneavoastra.
I-am bagat numele pe Wikipedia si am aflat ca omul asta a trait tumulturile iadului comunist, a impresionat audientele si a inchis cariera din pricina sinuciderii spectaculoase a baiatului sau, complectind traseul plin de eruptii al vietii sale.
Acum ii ascult alte performante pe YouTube. Urmatoarea:
http://www.youtube.com/watch?v=W_sEJzZ8yBI
m-a lasat din nou ca la dentist.
Ce fenomen! Am aflat ca si-a scris autobiografia in 'Cannons & Flowers'.
Cu prietenie,
Sergio
E o placere pentru mine sa comunic pe blogul lui Budescu cu oameni de o inalta tinuta morala din tara si diaspora.
Orpheus
Trimiteți un comentariu