In anul 2006, am scris pentru Revista Bilant o analiza de circa 30.000 de semne, a carei sinteza e disponibila aici. Ma bazam pe datele oficiale primite de la institutiile guvernamentale, ca si pe declaratiile a 25 de surse audiate direct.
Am dat sute de telefoane. Am luat legatura, succesiv, de trei-patru ori cu peste 40 de agentii guvernamentale, pentru a obtine datele necesare edificarii studiului. A rezultat unul din cele trei articole cu care am fost nominalizat la premiile CRP.
Pentru ca acest studiu este acum foarte actual, pe scheletul sau voi broda o mica analiza-excurs a structurii actualului Executiv, conform datelor publice.
Guvernul lui Tariceanu avea mai putine ministere decat Cabinetul Boc. Trebuie sa fim insa atenti la cateva smecherii.De exemplu, un minister era in realitate doua: Ministerul Economiei si Finantelor.
Niciodata functionarii acestor doua ministere, in afara de situatia de la varful lor politic, nu s-au comportat ca si cum faceau parte dintr-un singur minister, ci din doua. Unel
e dintre balbele lui Vosganian s-au datorat si acestui fapt.
Daca acum aceste ministere isi oficializeaza existenta de facto, seismul administrativ va fi, cred eu, minim.
Problema care se ridica, dincolo de chestiunea MEF, este: avem nevoie de mai multe sau mai putine ministere? Valentin Ionescu (foto), fost ministru al Privatizarii in a doua parte a anilor ’90, mi-a spus ca important nu este defapt cate ministere sunt, ci cum sunt organizate acestea.
Guvernul Marii Britanii este foarte amplu, si totusi extrem de eficient si bine pus la punct. La polul opus, spaniolul Jose Maria Aznar a avut un executiv extrem de mic ca numar de ministere.
Foarte mic, 13 ministere, a fost numarul de portofolii din cabinetul condus de Gerhardt Schroeder, si totusi acest executiv nu a functionat bine, din cauza prezentei ministrilor de stat, care se suprapuneau pe functii cu unii ministri titulari de portofolii.
Postări
