Se afișează postările cu eticheta foto. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta foto. Afișați toate postările
marți, 12 mai 2009
luni, 11 mai 2009
duminică, 10 mai 2009
sâmbătă, 9 mai 2009
joi, 26 martie 2009
Trufia, impostura si jegul la romani (Andrei Vupescu, Vedeta.ro)
De cateva zile urmaresc cu atentie dezbaterile televizate pe tema "Sicriu TV".
Marius Tuca a condamnat jegul din presa in emisiunea Gabrielei Firea, vedetele se razboiesc cu ziarele de tip tabloid din cauza minciunilor, toate tatele din periferia societatii urla si injura la televizor de parca ele ar manageriza emisiunile...
Nu voi vorbi acum despre acest la moda "Sicriu TV". Vreau sa vorbesc putin despre doua chestiuni care mi-au sarit in ochi in mai putin de 10 ore.
Prima o are in prim-plan pe Nikita, acest personaj cel putin dubios care, la fel de dubios, apare prea mult la o emisiune de seara de la Antena 1. La emisiunea lui Capatos, mai precis....
mai vrei? citeste in continuare aiciCe inseamna sa iti bati joc de meseria de jurnalist
Parerea mea este ca e foarte grav cazul cu cele 20 de kilograme de ficat de porc (sau de care ficat o fi, ca de om sper ca nu e...) pozate si publicate si pe Internet, si pe print.
Click pe foto 
O sa mi se spuna: care este problema ta, Florine? Haideti sa va explic care este, din punctul meu de vedere, problema, in acest caz atat de trist si grotesc, ca jurnalistii de la The Sun, Bild, 
Sa zicem ca vivacele Cristi Minculescu, care ieri cerea deja sa manance friptura (ii urez din tot sufletul meu multa, multa sanatate si viata lunga!), citeste presa pe Internet si vede articolul publicat de Libertatea.
Articolul este bun, corect, obiectiv, adica informativ, ca 90% dintre jurnalistii romani nu mai stiu sa scrie bine decat atunci cand scriu stire alba de agentie, replicata in articol de 2500 de semne. In schimb, prezenta a 20 de kilograme de ficat de porc (repet, probabil), pe un cantar, este o injuratura.
In primul rand, minte de carcalete care esti tu, cel caruia ti-a trecut prin cap ideea asta geniala, l-ai facut pe om, daca este ficat de porc, porc, daca este ficat de oaie, berbec, daca este de vita l-ai facut bou, s.a.m.d.
In al doilea rand, creier de gaza perforata de vaduva neagra care esti tu, cel caruia ti-a trecut prin mintisoara ca esti un foarte mare destept, imaginea absolut oribila si jignitoare la adresa unui mare rocker, care a cantat atata muzica, incat te striveste sub greutatea valorii acesteia, te descalifica din profesiunea de jurnalist.
Sa nu-ti imaginezi vreodata (si nu ma refer nici la Gabriel Penes, autorul articolului, nici la Gabi Miron, autorul pozei, ci la inteligentul care a decis sa puna poza) ca putem fi confrati, mi-ar fi rusine daca lucrurile ar sta astfel, dincolo de ce se afla prin cele scripte.
Sa revenim acum la Cristi Minculescu. Vede poza din Libertatea. Se enerveaza, i se face rau si... nici nu indraznesc sa ma gandesc la ce se poate petrece in continuare. E grav ceea ce a facut cotidianul acesta? Raspuns: nu numai ca este foarte-foarte grav, este abominabil.De la David Randall citire
Exista o serie de carti despre practica de presa, care arata in cate alte moduri poate proceda o publicatie si un jurnalist, pentru a sugera, de exemplu, marimea ficatului unui om. Altfel decat sa faca porcaria pe care a comis-o Libertatea azi.
O sa dau ilustrul exemplu oferit, in cartea sa "Jurnalistul Universal", de catre David Randall. Dupa parerea mea, aceasta carte este un adevarat manual de jurnalism, pe care il recomand colegilor de la Libertatea. Si nu numai.
De obicei, in astfel de situatii, jurnalistul foloseste cuvintele, si nu imaginea, care poate leza sanatatea obiectului articolului - omul care tocmai a fost operat si i s-a facut un transplant de ficat.
Astfel, publicatia populara Libertatea putea sa faca o comparatie, una dintre cele mai folosite figuri de stil, poate ca si in felul urmator:
Pentru ca sa va dati seama cat de mare era ficatul lui Cristi, imaginati-va ca era ca diametru cat masa dumneavoastra din camera de zi.
O alta posibilitate era mentionarea seaca, alba, comparativa a greutatii unui ficat normal si a greutatii ficatului bolnav al cantaretului:
Ficatul sanatos are doua kilograme. Al lui Cristi, afectat de boala, avea de zece ori mai mult.
Ingeniozitatea de scriitura a jurnalistului nu ar trebui sa fie comparabila decat cu aceea a unui scriitor. Aceasta ii permite unui reporter, care scrie un astfel de text, sa gaseasca, intre doua-trei tigari, batandu-si capul si, mai ales, folosindu-si talentul, alte zece alternative la punerea fotografiei abominabile pe care o condamn aici, impreuna cu Andrei Vulpescu.
duminică, 9 martie 2008
Si stadioanele se darama, nu-i asa?
Atunci au luat complexul sportiv si i-au pus numele marii atlete si au rebotezat stadionul, care a devenit "National". Aha, aici parca au mai nimerit-o, ca pana la demolare tot cea mai mare arena sportiva a tarii a ramas. Bananaia galbena din poza este infractorul care si-a permis crima sa dea jos "intrarea pentru smecheri" a stadionului.
Ca sa stie lumea la ce ne referim: in timp ce microbistul de rand urca treptele tocite de ciment brut ale arenei, pe toate laturile acesteia, grangurii, maharii, burtosii si ceilalti ca ei treceau pe sub niste coloane intr-un stil vag romanic, de culoarea untului stricat, in fata carora Federatia Romana de Fotbal tundea grijulie iarba, inainte de fiecare eveniment.
Ca sa ajunga la tribuna oficiala, ciumetii treceau, in anii cei de pe urma ai arenei, printr-o gradina-terasa falsa interioara, strajuita de un gard de fier forjat. Gradina falsa consta in gazonul sadit de-a stanga si de-a dreapta aleii, pardosita cu dale de travertin.
Pe gazon, strajuiau niste ghivece mari, in care rezistau receptiilor, tigarilor, sampaniilor, tocurilor-cui si aranjamentelor parasportive plante decorative meridionale, in ultima vreme cam jerpelite, ca toti ne ducem. Dupa ce treceai de gradina falsa, intrai in sala de primire, prin niste termopane cu reflexe maro-auriu.
De ce-am facut aceasta descriere? Simplu: am vazut toate aceste elemente de butaforie, in ultimele saptamani, cum dispar, incet-incet. Jupuite, smulse, desprinse cu ciocanele. Am vazut muncitorii cu demontau termopanele. Cine stie in casa cui sunt acum ele. Asemeni gardul de fier forjat, plantele decorative, totul.
Ce-a ramas, si a fost demolat de infractorul din poza (despre care v-am mai vorbit si inainte), era exclusiv "coasca". Infractorul se numeste motoescavator si are doua utilaje in dotare: un berbece si o cupa. Cu primul pune la pamant ce vede-n fata farurilor, cu a doua escaveaza.
Pentru a se misca mai repede, lucratorii care ne pregatesc construirea unui stadion (despre care ei spun ca va fi) fabulos au dotat un motoblablabla din asta cu berbece si un altul cu o cupa de escavat. Primul a dat loviturile mortale, iar cel de-al doilea a venit sa culeaga resturile starvului fostului stadion. Harj-harj... Foarte trist.
Foarte trist, pentru cei care au vazut macar la televizor niste meciuri memorabile, despre care nu voi mai pomeni, dar mai ales pentru cei care au fost pe acest stadion. Si in primul rand pentru aceia care au fost la ultima reprezentatie de pe arena, meciul Romania - Albania 6-1.
Am vazut atunci pentru ultima data tribunele pline de lume scandand (nu voi mai spune ce, stiti deja), apoi, peste cateva saptamani, le-am vazut muscate de dintii infractorului (cel de care v-am pomenit deja de doua ori), am vazut cerul de deasupra stadionului plin cu artificii (imaginati-va ca stiu ca si cine nu era pe stadion vedea acelasi artificii, dar eu am vazut totul de pe stadion), apoi am vazut cerul senin, albastru, si dedesubt ruinele arenei.
Vorba poetului: "Un cer ca lacrima veghea petrecerea gurilor capcaune". Acum, "ei" vor construi o alta arena in loc, iar eu voi continua sa trec pe acolo, consemnand in albume foto. Serii de poze cu demolarea tribunelor, serii de poze cu sgarmarea
temeliilor vechiului stadion, serii de poze cu ridicarea noului building ultramodern.
In el, alti mahari, granguri, giuvengii, geambalii, granciarlii si giumbai isi vor face jocurile. Vor avea si ei o intrare de protocol. Eu le-as face chiar doua, poate n-au loc sa intre pe una singura, de multi ce sunt (ca sunt tot mai multi).
De fapt, m-am bucurat luni, cand le-au dat jos porticele false. Asa le trebuie. Abia astept sa ma duc pe noua arena, sa bata Romania, sa dea astia noul tavan rabatabil la o parte si sa ma bucur din nou de articificii.
Stati linistiti, stiu ca se vad si din afara stadionului, dar mie-mi place dinlauntrul sau.
Nota: Acest reportaj a fost publicat pe site-ul Ziare.com pe 6 ianuarie a.c., in pline lucrari de demolare a fostului Stadion National din Complexul "Lia Manoliu"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
