PLATINA MUZICALA: Grupul SONG, "Lugojana". In memoriam Ioan Luchian Mihalea (R.I.P.)

Pe 29 noiembrie, unul sau mai multi insi l-au ucis pe Ioan Luchian Mihalea. Nu stim nici acum exact cine, cum si de ce, chiar daca exista o versiune oficiala, care a fost bine impachetata mediatic.

Combinatia dinamita dintre crima odioasa, cu accente tipice picturilor fove ale lui Chaim Soutine, povestea romantata a unui dirijor de mare succes si backgroundul homosexualitatii sale revelate public au dus la o desfasurare de forte in mass-media, care i-a revoltat pe multi.

M-a revoltat si pe mine. Pe atunci eram jurnalist la "Cotidianul", publicatie care nu a tratat acest subiect in maniera telenovela cu sange pe pereti. Nu atat faptul ca s-a scris despre felul cum a avut loc crima, ori dezvaluirea homosexualitatii (sau bisexualitatii) lui Oanta, m-a revoltat. Ceea ce m-a scandalizat a fost faptul ca scrierea a fost copioasa, sevoasa.

Aveai impresia ca jurnalistii care au tratat astfel subiectul se hranesc cu sangele care tasnea din acele pagini. Pe de alta parte, publicarea imaginilor cu dirijorul mort, batut, cu cablul de telefon de gat si ochii tumefiati a fost, in opinia mea, un lucru oribil. Numai cat rememorez acele imagini mi se face rau.

La fel de copios, de parca se nascusera zece perechi de cvintupli la Sahateni si era sarbatoarea fertilitatii, s-a scris si despre conditia sexuala a acestui geniu, de parca aceasta ar fi avut vreo importanta. Din partea mea, Oanta putea fi si trisexual, ba chiar si cvadrisexual, muzica lui ramanea aceeasi.

Din pacate, ne putem delecta cu destula dificultate din interpretarile antologice ale SONG-ului initial, din anii '70. Copyright-ul pe aceste clipuri este o mare problema. Pe de o parte, el este sfant, inviolabil si trebuie respectat. Exista o astfel de interpretare sclipitoare a acelui SONG, cu embedding disabled.

Pe de alta parte, din cauza lipsei de pe YouTube, de exemplu, a acestor inregistrari, nu avem exemple si ne vine foarte greu sa explicam de ce SONG-ul a fost atat de mare. Este una sa povestesti cuiva cat de bun este pireul de castane si alta sa mananci tu insuti.

Este una sa spui, de exemplu, ca in SONG a existat o partida fabuloasa de tenori, ori ca sopranele erau extrem de ritmice si aveau un instinct muzical exceptional, dar cu totul altceva sa asculti "Kalinka" sau "Suita Corala din Tara Oasului" in interpretarea acelui Grup SONG.

Un exemplu de virtuozitate corala este aceasta "Lugojana", o piesa foarte greu de cantat, la care sopranele si tenorii isi pierd, de regula, suflul si corzile vocale sunt efectiv tocate de atacul de glota violent la care sunt supuse la fiecare silaba. Numai in primele 20 de secunde ale acestei lucrari corale soprana are 40 de atacuri de glota!

Timp in care trebuie sa mai si cante, pentru ca, evident, este partida-solist. Tenorul are o misiune asemanatoare, dar intr-un registru tenoral inalt, unde vocea se uzeaza mult mai rapid decat la soprana.

Partida de alto are misiunea cea mai ingrata: daca este prezenta nu se aude, dar asigura armonia, iar daca lipseste se simte imediat. Tehnica interpretativa este esentiala. Cu atat mai mult la basi, care sunt sectia ritmica a corului. De fiecare data cand ascult interpretarea SONG-ului o fac cu respiratia taiata.

Este o piesa pe care o cantam si noi, Sound-ul si, o spun cu mandrie, ne-a iesit de multe ori la acelasi nivel ca acela al SONG-ului. Am serioase motive sa fiu foarte mandru de colegii si colegele mele, care sunt niste excelenti coristi. Ce sa mai vorbim despre Voicu, he-he-he... Dificultatile interpretative pot fi dovedite, insa cu foarte multa munca si disciplina corala.

PLATINA MUZICALA: Grupul SONG, Concert aniversar 1983. In memoriam Ioan Luchian Mihalea (R.I.P.)

Ascultati acest clip. Sunt doua portiuni: a doua este rememberingul muzical pe care il propun aici. Prima este discursul introductiv cutremurator pe care il tine Oanta. De ce cutremurator? Inca odata: ascultati cu atentie prima parte a acestui clip. Ne aflam in anul 1983. SONG-ul s-a constituit in anul 1973. Era deci aniversarea a zece ani de existenta a formatiei.

Acum, sa transcriem ce spune Ioan Luchian Mihalea, evident emotionat, citind un text scris si, evident, gresind din cauza tracului: Chiar daca ne-am aflat in '73, in '79 sau '86, SONG-ul inseamna, inainte de orice, 20 de ani. Timpul pare nemiscat cand aerul care ne inconjoara, care te inconjoara, e proaspat si merita respirat. Asa s-a intamplat si cu mine, un om obisnuit, iubitor de muzica si frumos, vesnic in fuga dupa perfectiune, incarcat de amintiri si planuri marete pentru viitor si macinat de emotii.

Fapt este ca inregistrarea este din anul 1983. Bentitele purtate de fete pe cap provin din prima generatie de "songi", iar "Alte variatiuni pe tema Chindiei", de Alexandru Pascanu, nu a fost cantata niciodata de SONG in anul 1993, pentru ca nu se afla atunci in repertoriu. Pe scena poate fi vazut Bogdan Stanoevici, alaturi de alti "clasici in viata" ai formatiei, care nu mai faceau parte din formatie zece ani mai tarziu.

In anul 1983, Oanta afirma pe scena ca SONG "inseamna, inainte de orice, 20 de ani". SONG a insemnat intr-adevar exact 20 de ani. Exista momente in viata cand esti iluminat si iti intrevezi viitorul, poate chiar fara sa-ti dai seama. SONG-ul s-a desfiintat exact peste inca 10 ani, in anul 1993. Mihalea a murit pe 29 noiembrie.

Nu a apucat sa mai vada si concertul aniversar de 20 de ani. Acesta trebuia sa aiba loc pe in decembrie. In loc de aceasta, s-a transformat intr-un "memorial al durerii", cum prevedea unul dintre seniorii trupei, basul poreclit Pedala, la repetitia de pe 18 decembrie, cu doua zile inainte de concert.

va urma

PLATINA MUZICALA: Grupul Song, "Guantanamera". In memoriam Ioan Luchian Mihalea (R.I.P.)

In seara care a trecut am fost, ca in fiecare an, de la o vreme, la intalnirea anuala a membrilor fostului Grup SONG. Voi face o incursiune in trecut si voi explica de unde a pornit pentru mine totul. Cand eram copil, am ramas de cateva ori fixat de ecranul televizorului nostru Stassfurt, cu ochii si urechile la un grup coral care era altceva decat odioasele coruri muncitoresti promovate de festivalul numit Cantarea Romaniei: SONG. Atat si nimic mai mult.

Apoi, intr-o seara, in Focsani, in plina iarna (pe vremea aceea si iernile insemnau ceva), am auzit prin geamuri, dinspre Hotelul Partidului sau dinspre Teatrul Municipal, zvon de muzica adevarata. Nu voi sti niciodata exact de unde, pentru ca nu am reusit sa aflu unde concertasera, la Teatru sau la Atheneul Popular, nici unde stateau exact.

Am deschis geamul cu destula greutate, pentru ca zapada se depusese pe pervaz pret de 10-15 centimetri. Era foarte frig afara si viscolea. Mi-am pus un pulover pe mine, am luat din dulap o caciula de blana si m-am postat in fereastra.

Am ascultat asa "Guantanamera", "Sapte vai", "Iac-asa", "Kukulecska" si cate si mai cate, pana cand am inghetat lemn de frig si am fost obligat sa inchid geamul. M-am incalzit putin, apoi l-am deschis din nou. Era o masina de cantat acolo, dincolo de troiene, una care nu se mai oprea. M-am indragostit definitiv atunci de aceste gen de muzica, de acest tip de muzica de cor si mi-am dorit ca intr-o zi sa cant si eu la fel.

Am reusit sa fac aceasta, insa nu am cantat niciodata in SONG, ci in corul care s-a fiintat pe ruinele SONG-ului. Ce ironie, am intrat in viitorul Sound, care pe atunci inca nu isi alesese noul nume si nu isi redefinise inca noua personalitate corala distincta, la noua luni dupa disparitia lui Oanta si a SONG-ului.

va urma