PLATINA MUZICALA: Grupul Song, "Guantanamera". In memoriam Ioan Luchian Mihalea (R.I.P.)

In seara care a trecut am fost, ca in fiecare an, de la o vreme, la intalnirea anuala a membrilor fostului Grup SONG. Voi face o incursiune in trecut si voi explica de unde a pornit pentru mine totul. Cand eram copil, am ramas de cateva ori fixat de ecranul televizorului nostru Stassfurt, cu ochii si urechile la un grup coral care era altceva decat odioasele coruri muncitoresti promovate de festivalul numit Cantarea Romaniei: SONG. Atat si nimic mai mult.

Apoi, intr-o seara, in Focsani, in plina iarna (pe vremea aceea si iernile insemnau ceva), am auzit prin geamuri, dinspre Hotelul Partidului sau dinspre Teatrul Municipal, zvon de muzica adevarata. Nu voi sti niciodata exact de unde, pentru ca nu am reusit sa aflu unde concertasera, la Teatru sau la Atheneul Popular, nici unde stateau exact.

Am deschis geamul cu destula greutate, pentru ca zapada se depusese pe pervaz pret de 10-15 centimetri. Era foarte frig afara si viscolea. Mi-am pus un pulover pe mine, am luat din dulap o caciula de blana si m-am postat in fereastra.

Am ascultat asa "Guantanamera", "Sapte vai", "Iac-asa", "Kukulecska" si cate si mai cate, pana cand am inghetat lemn de frig si am fost obligat sa inchid geamul. M-am incalzit putin, apoi l-am deschis din nou. Era o masina de cantat acolo, dincolo de troiene, una care nu se mai oprea. M-am indragostit definitiv atunci de aceste gen de muzica, de acest tip de muzica de cor si mi-am dorit ca intr-o zi sa cant si eu la fel.

Am reusit sa fac aceasta, insa nu am cantat niciodata in SONG, ci in corul care s-a fiintat pe ruinele SONG-ului. Ce ironie, am intrat in viitorul Sound, care pe atunci inca nu isi alesese noul nume si nu isi redefinise inca noua personalitate corala distincta, la noua luni dupa disparitia lui Oanta si a SONG-ului.

va urma