Ishtar din Belgia nu s-a calificat in finala de la Belgrad a Eurovision, de sambata

Aceasta este a doua suparare a mea, dupa necalificarea Getei Burlacu din Republica Moldova. In legatura cu calificarea lui Nico si Vlad: efectiv nu pot sa ma bucur, nu am avut nici o reactie. Nu imi pasa. Nu ma intereseaza. Pot sa si castige Eurovision. Singurul sentiment pe care il am e: nu ma intereseaza acest fenomen extraterestru. Romania calificata cu aceasta piesa stupida la Eurovision este ca si cum Rodolfo Chikilicuatre ar castiga premiul Grammy cu piesa lui stupida.

Infanta si-a tras translator. Spokesmanul da interviu (II)

In urma reactiei zeflemitoare a presei la interviul penibil dat de Nico si Vlad Mirita in Grecia, acestia s-au reorganizat, specializandu-se. O specializare care are, pentru Nico, un aspect comic, dar si care ma face sa-mi fie mila de Vlad. Saracul Toreador, a devenit Spokesman. Putem broda si astfel, spunand: Infanta si Spokesmanul.

In timpul turneului de promovare din Belgia, Nico si Vlad Mirita au dat un interviu unui jurnalist belgian. Reporterul punea intrebarea, Nico asculta traducerea unui translator, atasat grupului romanilor intre timp, ca sa nu mai apara situatii penibile, precum cele despre care am scris in titlu“Nico si Vlad la Gretzia 1” si Nico si Vlad la Gretzia 2.

Continuam aici, cu a doua parte a reportajului nostru de interviu cu Infanta si Spokesmanul. Jurnalistul belgian, dupa ce sta de vorba multicel cu Vlad, isi da seama ca nu are incotro si se intoarce iar spre Nico, sa-i mai puna o intrebare, poate si din din politete:

Rep.: Cantecul tau pentru Eurovision este in limba romana. Despre ce este acesta?

Trafic greu, translatorul vorbeste in romana, Nico gandeste, apoi spune, foarte grava:

Nico: Despre dragoste.

Trafic, translatorul traduce, apoi Vlad, expertul in limbi straine al cuplului nostru de Eurovision explica fluent in engleza faptul ca, defapt, cantecul este pe jumatate in romana, pe jumatate in italiana (aha, te-am prins, nu ai vazut clipul cu “Prapastia”, jurnalistule, sau poate te-a plictisit).

Urmeaza un nou interludiu intrebare-raspuns cu Vlad, la care Nico asista ca la expozitie. Apoi aude ceva care o intereseaza. Reporterul intreaba daca Vlad se gandeste la o cariera internationala. Omul incepe sa raspunda, iar Nico, din background, spune, cu ochii stralucitori: “Why not?”.

Problema este, Nico, ca "Bassam’s Why Not” nu mai exista, nici fondatorul localului, iar acolo in loc este, in Bucuresti, “Becker Brau”. Oricum, apare iar la suprafata ambitia nemasurata a cantaretei, care defapt asta vrea: sa se afirme international.

Filonul romanesc? Muzica avand specific national? Bah! Ce-i aia oare? Am depasit etapa aceea, iar acum vrem mai mult, vrem o cariera internationala, indiferent daca stim sau nu macar o limba de comunicare globala. Indiferent ce cantam pe Beogradska Arena.

Urmeaza un nou raliu reporter-translator-Nico si retur, dupa care Nico este intrebata care este piesa ei preferata din toate timpurile, cantata la Eurovision. Chestii grele, abstracte. Meditazione. Se gandeste, apoi spune “Am uitat… care este piesa?...”, apoi, da, uitandu-se la Vlad si-aduce aminte: “A, da, Waterloo, ABBA, nu stiam piesa”.

Hai, nu zau? E greu de tinut minte, nu-i asa? De exemplu, in 1986, o trupa rock de studenti galateni, numita Cod 6200, canta o piesa progresiva numita “Menestreli”, care se baza pe tema succesului de la Eurovision, din anul 1977, “L’Enfant et L’Oiseau”, al cantaretei franceze France Marie Mariam.

Oare cum am tinut minte lucrurile astea atat de complicate? Nu stiu, poate imi spune Nico.

Sunt doua lucruri: unul care ma enerveaza si unul care ma bucura. Ma enerveaza ca Nico spune ca piesa ei preferata de la Eurovision apartine trupei mele de suflet, ABBA.

Ceea ce ma bucura este ca trei sferturi de mapamond ar raspunde acelasi lucru. Fara sa uite numele piesei.

Infanta si-a tras translator. Toreadorul vorbeste cu reporterii (I)

In urma reactiei distrugatoare a presei la interviul penibil dat de Nico si Vlad Mirita in Grecia, acestia s-au reorganizat, specializandu-se. O specializare care are, pentru Nico, un aspect comic, dar si care ma face sa-mi fie mila, pe de alta parte, de Vlad. Saracul Toreador, a devenit Spokesman. Putem broda si astfel, spunand: Infanta si Spokesmanul.

In timpul turneului de promovare din Belgia, Nico si Vlad Mirita au dat un interviu unui jurnalist belgian. Reporterul punea intrebarea, Nico asculta traducerea unui translator, atasat grupului romanilor intre timp, ca sa nu mai apara situatii penibile, precum cele despre care am scris in “Nico si Vlad la Gretzia 1” si Nico si Vlad la Gretzia 2.

Iata cum s-au desfasurat ostilitatile.

Vlad asculta, zambeste dulce si intervine in dialogul prin translator, vorbind mult mai fluent decat pentru Oikotimes in engleza. Rezulta un dialog in patru ciudat, in care Vlad vorbeste cu belgianul, belgianul cu Vlad si cu Nico, translatorul ii spune lui Nico ce a intrebat-o belgianul, Nico ii raspunde translatorului ce ii spune defapt jurnalistului, iar translatorul ii traduce acestuia ce a spus Nico.

Daca ai face pe hartie cu pixul schema in patru a discutiei, intre tripleta belgian-translator-Nico si retur hartia s-ar rupe uzata.

Rep.: (in engleza) Nico, a fost pentru a sasea oara cand ai participat la Eurovision Song Contest in Romania…

Nico: (dupa ce se uita la translator, care-i traduce in romana) Da.

Rep.: Esti disperata sa participi la Eurovision? (omul acesta si-a facut bine temele, s-a documentat inainte)

Nico: (dupa ce se uita la buzele translatorului, razand sagalnic) Haaa… Nu, dar pentru mine este o experienta buna si ma bucur ca am ajuns aici, stiu ca este foarte greu si… (traducere, timp in care Nico isi continua ideea) si speram sa fim acolo sus, adica in primele locuri. (o sa vedem noi cum este cu aceste prime locuri de care vorbeste Nico, printre care se plimba si dantuie "Prapastia").

Vlad este intrebat de ce a ales o partitura cu rezonante clasice si explica: “[...]mi-am preferat vocea intr-o maniera clasica. Sunt foarte interesat in nou tip de public”, gen Eurovision, care este mai agitat decat cel de opera.

Dincolo de mica noastra ironie, omul chiar vorbeste bine si este destul de relaxat. Va las sa ascultati partile sale, fara sa le mai traduc. Nu este doctor in limba engleza, dar se descurca bine.

In timp ce jurnalistul a descoperit placerea de a discuta direct cu un roman care nu a coborat acum din taigaua siberiana, pe Lena sau Enisei, si stie english, Nico adulmeca rasuflarea baiatului care ii traduce, soptindu-i la ureche cele pe care le discuta strainezii, doi metri mai incolo. (va urma)

Belgia - Ishtar - O julisi na jalini

Intr-adevar, este ciudatica rau de tot piesa aceasta, sunt de acord cu cineva care a postat acum mai multe zile un comentariu de genul: "N-am inteles nimic din piesa asta, dar vad ca ei se bucura si bravo lor".

Cu tot respectul, lucrurile nu sunt atat de simple. In primul rand, cand intram in chestiuni legate de Ishtar, lucrurile se complica mult. Ishtar, Isis, Astarte, Afrodita, Venus - sunt nume primite de aceeasi zeita a dragostei in diferite pantheoane ale diferitelor popoare antice. Cine face o trupa care canta o astfel de muzica si alege o astfel de titulatura pentru formatie e artist si intelectual.

Da, piesa aceasta nu are absolut nici o legatura cu Eurovision si probabil ca va fi in coada, pentru ca domina altfel de gusturi. Dar aceasta este o muzica interesanta, foarte bine pusa la punct si extrem de bine armonizata pe voci, atentie, pe voci, insotite doar de o armonie discreta pe chitara rece, plus un clarinet care da numai cateva pete de culoare.

"O julisi na jalini" suna ciudat pentru belgieni. Eu cred ca sunt rusi din Belgia, daca gresesc, va rog sa-mi spuneti. E dragut cum apar unii, prin Belgia cea rupta-ntre valoni si flamanzi, care totusi n-au nici o apasare sa trimita le Eurovision niste straini. Cam cum ar fi fost daca am fi trimis noi niste suedezi.

Privind asa lucrurile (ma refer la partea muzicala, nu la soparla cu niscaiva suedezi), mie mi se pare o mica floricica muzicala simpatica, inspirata din folclorul rusesc si trecuta prin clondirele unor tipi care stiu destula muzichie, si imi place.