Fata de alti artisti care accepta sa vina in Romania spre apusul carierei lor, atunci cand vocea nu mai are aceeasi flexibilitate cu care eram obisnuiti, fapt pentru care si cerintele lor financiare se mai reduc, facandu-i accesibili si capitalei noastre modeste, Sting a revenit dupa multi ani la Bucuresti intr-o etapa de absoluta maturitate artistica si interpretativa, intr-o perioada in care experimenteaza o dimensiune noua a valorii lui, abordand muzica elisabetana a secolului al XVI-lea, intr-o maniera originala si incredibil de rascolitoare.
Insotit de Edin Karamazov, un excelent interpret la lauta (instrument fascinant, ca o chitara mare, mai sofisticata si cu mult mai multe corzi) si de Stile Antico, un grup coral englez alcatuit din opt artisti, interpretarea sa a fost de o rara maiestrie, artistul dominand atmosfera aidoma unui inger mare si frumos, ale carui aripi erau un evantai virtual al cantecelor sale realizate intr-o expunere a valorii ilustrei voci, absolut impresionanta si emotionanta.
Interpretand melodiile compozitorului si cantaretului din sec. al XVI-lea, John Dowland, Sting a demonstrat ca este un muzician desavarsit, de un mare rafinament artistic, care nu are nevoie de show, lumini devastatoare, decibeli exasperanti si decoruri opulente si stupide care sa atraga atentia catre orice altceva decat asupra vocii sale
