DINAMITA MUZICALA: British Progressive Rock History 3 (BBC)

DINAMITA MUZICALA: British Progressive Rock History 2 (BBC)

DINAMITA MUZICALA: Eloy, "Land Of No Body"

Din KrautRock-ul originar german al anilor '60-'70, despre care am mai vorbit, s-au desprins concepte muzicale originale de o profunzime deosebita. Proiectul muzical Eloy este unul dintre acestea. ProgArchives categoriseste Eloy ca trupa de Psychedelic / SpaceRock, asemeni Pink Floyd.

Din punctul meu de vedere, acolo sus, unde aerul este foarte rarefiat si unde ajunge Eloy, asemeni PinkFloyd, este foarte greu sa faci categorisiri fara sa gresesti pe undeva. Muzica Eloy este o ingemanare de Psychedelic cu ProgRock si SymphonicRock inconfundabila. Cine i-a ascultat odata, pe unul dintre albumele lor definitorii, nu ii mai poate confunda niciodata.

Felul in care te prelucreaza sistematic si agresiv, moralizandu-te, ridicandu-te in ceruri si apoi tavalindu-te, duce direct spre cosangeanul lor german Johann Sebastian Bach. Natura cathartica a evolutiei marilor creatii Eloy duce la Pink Floyd, intr-adevar. Fara discutie, Porcupine Tree a avut in Eloy o alta sursa de inspiratie, in felul in care isi construieste asa-numitele haunting-themes tipice.

Si-au luat numele trupei dupa "Eloi", rasa de oameni ai viitorului din "Masina Timpului", romanul lui H.G. Wells. S-au format in anul 1969, in Germania. Bazata initial foarte mult pe chitara solo a fondatorului Frank Bornemann, muzica lor a evoluat apoi, prin includerea sinthesiserelor si coralurilor.

Ascultam "Land Of No Body", o lucrare ce in versiunea de pe LP are peste 17 minute. LP-ul este de pe superbul album "Inside", pe care aceasta lucrare este tot una cu fata A a albumului. Daca doriti sa aprofundati adancimile experimentale de progresssive space rock ale acestei piese deosebite, o puteti face aici, unde poate fi audiata a doua parte a acestei creatii:

DINAMITA MUZICALA: Pink Floyd, "Pigs On The Wing"

Release Date - January 23, 1977 (UK)
UK Chart - #2; US Chart - #3

David Gilmour - Guitar & Vocals
Roger Waters - Bass Guitar & Vocals
Nick Mason - Percussion
Richard Wright - Keyboards

Produced by PINK FLOYD
Engineered by Brian Humphries
Recorded @ Britannia Row Studios, London
Lyrics by Roger Waters

DINAMITA MUZICALA: Pink Floyd, "We Don't Need No Education" (The Wall)

IN MEMORIAM RICK WRIGHT: Pink Floyd, "Sysyphus"

In memoria marelui muzician care a fost Richard Wright, fostul clapar de la Pink Floyd, voi posta cele doua embedere de la primele trei parti, apoi de la a patra parte din una dintre cele mai profunde lucrari ale celui trecut in nefiinta: "Sysyphus".

Din pacate, toata lumea se pierde cu firea in fata frumosului album "Wish You Were Here" si trece cu vederea experimentele senzationale din "Ummagumma", pe care eu il consider poate cea mai profunda creatie Pink Floyd, in felul sau. Aici, marii muzicieni vizionari se dezlantuie si exploreaza niste teritorii pe care muzica nici acum nu calca prea sigur.

Casa de discuri i-a permis trupei Pink Floyd sa combine un prim disc live cu un al doilea, format din patru sectiuni, fiecare inregistrata de cate un membru al trupei. Dupa cum se stie, toti cei patru membri ai Pink Floyd au avut o intensa activitate solo si fiecare are in prezent propria sa discografie extrem de valoroasa, pe care si-ar dori-o multi cantautori renumiti.

Rick Wright a venit, in acest efort colectiv, cu lucrarea instrumentala in patru parti "Sysyphus". Nu mai este nevoie sa explic cine a fost Sisif in mitologia greaca, pentru ca noi, romanii, cunoastem foarte bine activitatea zilnica a acestui tip ciudat, cu apucaturi geto-dace si ascendenta necunoscuta, care se pare ca a fost stramosul nostru si ne-a dat ceva din gena sa unica si irepetabila. Pe care noi o pretaluim zilnic.

Partea 1 este bazata pe un solo mistic de syntesizer cu timpane, in timp ce Partea a doua poate fi usor incadrata in contextul sonatelor de pian de la unul dintre compozitorii romantici. Partea a treia este foarte experimentala, iar Partea a patra incepe cu cantecul unei pasari, dezvoltandu-se apoi pe melotronul lui Rick Wright si revenind la tema intiala din prima parte.



Dupa Pink Floyd, a aparut o pleiada intreaga de muzicieni care incearca sa defriseze teritoriile explorate de acest mare grup, a carui contributie muzicala la patrimoniul cultural al umanitatii este uriasa. Din pacate, foarte putini reusesc sa fie altceva decat niste epigoni ai uriasilor PF. Printre acestia, la loc de cinste putem pune, spre exemplu, Porcupine Tree.

Dar asta este alta poveste, din alt film, bazat pe alta carte. Deocamdata, in loc sa jelim disparitia unui om, sa meditam asupra conditiei umane, a felului in care se naste un geniu si a modului in care acesta dispare dintre noi. Muzica aceasta este foarte potrivita pentru astfel de exercitii. Rick Wright s-ar bucura.

A murit Richard Wright (Pink Floyd)

Dupa Syd Barret (nascut 6 ianuarie 1946, decedat 7 iulie 2006), al doilea membru al uriasului supergrup PsychProgRock Pink Floyd, Richard Wright (28 July 1943 - 15 September 2008), a murit, la 65 de ani, dupa o indelungata lupta cu aceeasi boala blestemata: cancerul, anunta Associated Press.

De data asta m-am suparat foarte tare. Adica moare Stefan Iordache, m-am suparat tare, acum moare Richard Wright... De ce? La 65 de ani! Bun, sa zicem ca marele actor roman a trait in Romania, a fumat ca sarpele si a mancat ce a dat Dumnezeu in Romanica.

Dar Richard Wright, care a intors banii cu lopata si a putut sa beneficieze de tot ce a dorit? Ceva se revolta deja in mine. De destula vreme. Iar aici nu este vorba numai despre oameni in etate. Nu sunt un fan al ei, dar si o femeie tanara cum este Kylie Minogue se lupta cu aceasta boala crunta. Patrick Swayze la fel.

Purtatorul de cuvant al trupei Pink Floyd's, Doug Wright, care nu este ruda cu cel trecut in nefiinta, a declarat ca Wright a murit, dupa ce a luptat cu cancerul, in casa lui din Marea Britanie. Doug Wright a spus ca membrii familiei sale nu au vrut sa dea mai multe detalii despre moartea fostului pianist si keyboardist.