DINAMITA MUZICALA: Eloy, "The Midnight-Fight & The Victory of Mental Force" (Dawn - 1976)

Cea mai buna perioada a trupei Eloy a fost in anii '70, cu albumul "Inside" (1973) si cu "Floating" (1974), cand la keyboards se afla Manfred Wieczorke, ulterior la fel de devastator si profund la o alta mare formatie germana din vena KrautRock, Jane.

Albumul "Dawn" din anul 1976 este considerat cel mai bun din era SymphonicProg a trupei Eloy, prin amplitudinea impresionanta a temelor muzicale si deopotriva generozitatea muzicii propuse ascultatorului. "Ocean" (1977) este un album programatic despre mitul Atlantisului si este considerat unul dintre pilonii muzicii SymphonicProg din Germania. Un si mai mare succes a avut albumul lansat in anul 1979, "Silent Cries and Mighty Echoes".

Pentru mine, descoperirea trupei Eloy a fost o noua revelatie. Melosul este mai bogat datorita lor iar cine lasa prejudecatile la o parte si asculta aceasta muzica fabuloasa are foarte mult de castigat pentru cunoasterea de sine si a celorlalti.

Inca odata recomand celor care vor sa aprofundeze sa caute inregistrari video cu aceasta formatie si, in timp ce le asculta muzica, sa se uite la ochii si la fetele acestor oameni, facand abstractie de barbile si pletele ce le acopera fetele. Acesti artisti sunt spiritualizati si profunzi, nu dominati de marketingul care se face prin intermediul lor.

Vorba celor pe care ii voi pune maine la Dinamita Muzicala: cei din vena Eloy sunt umani, iar cei de acum danseaza pe cantecul care li se comanda de catre serviciile de marketing ale caselor de fabricat muzica pe banda rulanta.

DINAMITA MUZICALA: Eloy, "Land Of No Body"

Din KrautRock-ul originar german al anilor '60-'70, despre care am mai vorbit, s-au desprins concepte muzicale originale de o profunzime deosebita. Proiectul muzical Eloy este unul dintre acestea. ProgArchives categoriseste Eloy ca trupa de Psychedelic / SpaceRock, asemeni Pink Floyd.

Din punctul meu de vedere, acolo sus, unde aerul este foarte rarefiat si unde ajunge Eloy, asemeni PinkFloyd, este foarte greu sa faci categorisiri fara sa gresesti pe undeva. Muzica Eloy este o ingemanare de Psychedelic cu ProgRock si SymphonicRock inconfundabila. Cine i-a ascultat odata, pe unul dintre albumele lor definitorii, nu ii mai poate confunda niciodata.

Felul in care te prelucreaza sistematic si agresiv, moralizandu-te, ridicandu-te in ceruri si apoi tavalindu-te, duce direct spre cosangeanul lor german Johann Sebastian Bach. Natura cathartica a evolutiei marilor creatii Eloy duce la Pink Floyd, intr-adevar. Fara discutie, Porcupine Tree a avut in Eloy o alta sursa de inspiratie, in felul in care isi construieste asa-numitele haunting-themes tipice.

Si-au luat numele trupei dupa "Eloi", rasa de oameni ai viitorului din "Masina Timpului", romanul lui H.G. Wells. S-au format in anul 1969, in Germania. Bazata initial foarte mult pe chitara solo a fondatorului Frank Bornemann, muzica lor a evoluat apoi, prin includerea sinthesiserelor si coralurilor.

Ascultam "Land Of No Body", o lucrare ce in versiunea de pe LP are peste 17 minute. LP-ul este de pe superbul album "Inside", pe care aceasta lucrare este tot una cu fata A a albumului. Daca doriti sa aprofundati adancimile experimentale de progresssive space rock ale acestei piese deosebite, o puteti face aici, unde poate fi audiata a doua parte a acestei creatii: