miercuri, 15 aprilie 2009
luni, 13 aprilie 2009
marți, 25 noiembrie 2008
DINAMITA MUZICALA: Concert Jimi Hendrix - Live @ Woodstock (1969)
Iata un extras de pe original sleeve-ul DVD-ului care contine toata muzica formidabila cantata in acele zile din anul 1969 la Woodstock. Aici este scriptul dedicat sectiunii in care a concertat Jimi Hendrix:
"Monday, August 18, 1969.
All night the crowd has waited. Jimi Hendrix was to close the festival but there was endless delays. At last, as the sun rises in this spectacle of biblical proportions, Jimi takes the stage.
But instead of his British Power trio, it is THE GYPSY SUN & RAINBOWS BAND, making its experimental debut. For those who stayed and for those who see this film, this will be his most celebrated performance."
miercuri, 2 iulie 2008
DINAMITA MUZICALA: Jam Session cu Jim Morrison, Jimmi Hendrix si Janis Joplin
Doamnelor si domnilor, trebuia sa ajung si aici. Cei trei din imagini, care canta, dandu-si ochii peste cap, sunt trei mari muzicieni, toti trei azi oale si ulcele, pentru ca, asa cum se vede, si-au trait viata scurt si dens.
Janis Joplin este muzicianul care a cantat prima piesa rap din istoria muzicii, "Mercedes Benz si, in afara de aceasta, intre doua doze, lucru cu care nu pot sa fiu de acord, a cantat foarte mult blues-rock de o calitate extraordinara.
Jimmi Hendrix este omul care a inventat desfacerea chitarii in bucatele din sunetele care ies din ea, in timp ce canti la ea. Un geniu, evident. Omul care a cantat notoriul Hey Joe, care a influentat covarsitor directia in care a mers muzica rock dupa moartea sa.
Sa spunem ca, la un moment dat, Jimmi se opreste din cantat piesa lui si spune: "I will stop this rubbish and voi canta o piesa mult mai buna, care ii apartine lui Jack Bruce".
Jim Morrison a trait in America, si el s-a drogat in dusmanie, ca si ceilalti doi, iar dupa ce a murit se odihneste prin Paris, prin zona alegorica Pere Lachaise.
Il ascultam cantand aici celebrul "The End".
Natura mea duala mi-a permis sa indragesc foarte mult muzica The Doors si, simultan, sa am, de la un moment al ascultarii acestor muzicieni, o senzatie de satiu de dark music, de parca as intra intr-un tub tot mai ingust, din care simt nevoia sa ies, ascultand altceva, care sa nu ma faca sa vad nori vinetii pe cer cand afara este soare.
De obicei, cand il indragesc pe Morrison si ascult muzica sa cu placere, o fac cu pasiune. Apoi, cand incepe sa abereze, ca in ultima parte a acestui clip, am aceasta senzatie de tub finit si muzica aceasta covarsitoare ma dezmembreaza moral, pur si simplu.
Atunci ma intorc la alte pagini muzicale, mai putin pesimiste, dupa care revin intotdeauna la The Doors. Ritmic. Rar.
