© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

Se afișează postările cu eticheta Morrison. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Morrison. Afișați toate postările

miercuri, 2 iulie 2008

DINAMITA MUZICALA: Jam Session cu Jim Morrison, Jimmi Hendrix si Janis Joplin



Doamnelor si domnilor, trebuia sa ajung si aici. Cei trei din imagini, care canta, dandu-si ochii peste cap, sunt trei mari muzicieni, toti trei azi oale si ulcele, pentru ca, asa cum se vede, si-au trait viata scurt si dens.

Janis Joplin este muzicianul care a cantat prima piesa rap din istoria muzicii, "Mercedes Benz si, in afara de aceasta, intre doua doze, lucru cu care nu pot sa fiu de acord, a cantat foarte mult blues-rock de o calitate extraordinara.

Jimmi Hendrix este omul care a inventat desfacerea chitarii in bucatele din sunetele care ies din ea, in timp ce canti la ea. Un geniu, evident. Omul care a cantat notoriul Hey Joe, care a influentat covarsitor directia in care a mers muzica rock dupa moartea sa.

Sa spunem ca, la un moment dat, Jimmi se opreste din cantat piesa lui si spune: "I will stop this rubbish and voi canta o piesa mult mai buna, care ii apartine lui Jack Bruce".

Jim Morrison a trait in America, si el s-a drogat in dusmanie, ca si ceilalti doi, iar dupa ce a murit se odihneste prin Paris, prin zona alegorica Pere Lachaise.

Il ascultam cantand aici celebrul "The End".

Natura mea duala mi-a permis sa indragesc foarte mult muzica The Doors si, simultan, sa am, de la un moment al ascultarii acestor muzicieni, o senzatie de satiu de dark music, de parca as intra intr-un tub tot mai ingust, din care simt nevoia sa ies, ascultand altceva, care sa nu ma faca sa vad nori vinetii pe cer cand afara este soare.

De obicei, cand il indragesc pe Morrison si ascult muzica sa cu placere, o fac cu pasiune. Apoi, cand incepe sa abereze, ca in ultima parte a acestui clip, am aceasta senzatie de tub finit si muzica aceasta covarsitoare ma dezmembreaza moral, pur si simplu.

Atunci ma intorc la alte pagini muzicale, mai putin pesimiste, dupa care revin intotdeauna la The Doors. Ritmic. Rar.