EUROVISION 2009 Belarus: Petr Elfimov, "Eyes That Never Lie"

Petr Elfimov canta cu grija, la un nivel bun, dar fara sa sparga printr-o voce extrem de originala, un cantec deosebit de frumos, care contine destule metale grele pentru o piesa de Eurovision ca sa ma faca sa fiu multumit ca o laud.

Daca tinem cont din fratietatea pan-sovietica a multor state ce vor vota la Moscova, eu vad in aceasta piesa pe unul dintre favoritii competitiei. Oricum, este un cantec reusit, chiar daca am auzit destul de des si aceste linii melodice, si acest mod de a canta.

Dar, intr-o lipsa de originalitate generalizata, in care pana si mari compozitori ca AL Webber se repeta si se chinuie sa creeze ceva, aceasta prezenta muzicala este, cred eu, o gurita de aer curat si racoros.

UDMR: Un tupeu fantastic

Ultima gaselnita a UDMR este propunerea (aproape) legislativa a liderilor acestei formatiuni politice etnice de a ii obliga pe copiii romanilor din Transilvania sa invete limba maghiara in scoli.

Pentru a-mi explica punctul de vedere trebuie insa mai intai sa arat cateva lucruri, legate de biografia familiei mele.

Citeste articolul complet pe Politica la romani

"Burta" de muzica proasta din Semifinala 2 a Eurovision

Cu albaneza Olta Boka, cantand piesa "Zemren e lame peng", ne-am intors in timp. Pe albanezi ii aud cantand asa de 20-30 de ani. Iarasi un cantec care nu-mi spune nimic si care ma plictiseste atat de mult, incat nu am ce spune in plus.

Pozitia a saptea din cea de-a doua finala: Elvetianul Paolo Meneguzzi, cu piesa "Era Stupendo". Cred ca am auzit 275 de piese italiene care au aceasta constructie si spun lucruri asemanatoare. In urmatoarea postare, va voi arata cam ce fel de muzica a putut da Italia, pentru ca m-am enervat si simt nevoia sa compensez cumva. In contrapunere cu plictiseala asta, cu acest loc comun muzical.

Cam acesta este modul in care li s-a dus vestea italienilor numai pentru acest gen de muzica pop, care a devenit un comert de dragul comertului. Nimic de spus, Paolo are voce, o voce de "cotoi pe casa" (nu o spun la modul peiorativ), care i-a facut celebri pe cei din peninsula italiana. Traditie la care elvetianul este foarte racordat si de care este bine impregnat.

In cea de-a doua semifinala este o "burta" centrala cu muzica foarte proasta calitativ. Aici discutam despre a doua piesa din aceasta "burta", efectuata de cehoaica Tereza Kerndlova, care canta piesa "Have Some Fun". "Have Some Fun", si cam atat. O piesa plata, care nu spune iarsi nici aceasta mai nimic.

Iar Tereza, cantand live, nu se mai armonizeaza atat de bine ca pe videoclip si, din cauza emotiei si supraconcentrarii, sare peste ton. Probabil tot din cauza emotiei, se si aude putin cum gafaie, pentru ca isi pierde controlul respiratiei. In muzica, emisia sunetului si dozarea suflului pe fraza muzicala sunt chestiuni de tehnica interpretativa, care se antreneaza si se castiga in timp. Kerndlova mai are de muncit, inca nu stie.

Cu belarusul Ruslan Alehno, cantand "Hasta La Vista", incheiem aceasta serie de piese slabe. Parerea mea este ca aceasta si piesa elvetianului Meneguzzi sunt cele mai bune dintre piesele din "burta" despre care scriu, dar poate cea mai buna.

Cu amandoua am vrut, pentru cateva clipe, sa promovez cu indulgenta embederul, dar am renuntat. Dupa o expozitie loc comun muzical, refrenul lui Ruslan m-a insufletit putin, dar nu m-a dat pe spate. Vocea acestui om si calitatile sale interpretative bune merita mai mult.
Hasta la vista, burta de muzica lipsita de imaginatie!...