Care pandesc autocarele cu romani ce intra pe podul X de peste Dunare, in Budapesta, ca sa jecmaneasca turistii de bani. Care tin oamenii prin Vama Nagylak cate jumatate de zi degeaba, uite-asa, ca sa se simta ei bine, ca-s importanti.
Sau vor avea ei probleme, fraierii care au iesit in fata acum, cu crima asta nenorocita, dar reteaua din care fac parte ba. Dupa ce acest caz va fi cumva inchis, puseul de arestita se va termina brusc, iar acesti mafioti, despre care am inteles ca sunt mana in mana cu politia, vor continua sa isi faca treaba.
Cred ca singurii care ar putea actiona cu adevarat ar putea fi sarbii lui Sesum. Daca ei exista si nu sunt un simplu mit. Il vad pe Mircea Badea acum (da, interesant ce spune, de data aceasta are dreptate) spunand ca la granita Serbiei cu Ungaria e mare trafic. Vom trai si vom vedea.
Daca e adevarat si exista niste sarbi care vin peste golanii astia, la revedere! Politia maghiara va afla de prezenta lor dupa urmele lasate: mafiotii spanzurati, taiati bucatele, impuscati intre ochi. Granita? Trecere prin vama? Imi vine sa rad. Ce-i asta vama, pentru oameni antrenati sa manance serpi, guzgani si sa bea apa din roua de pe iarba?
Oricum, indiferent daca vor disparea sau nu de pe lumea asta toti cei vinovati de aceasta tragedie, exista niste oameni care nu vor fi consolati niciodata: parintii si rudele celui care ne-a parasit.
marți, 10 februarie 2009
In memoriam Marian Cozma
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
Ceasul razbunarii bate totdeauna la ora exacta!
am inteles ca in seara asta Mircea badea ne va tine la curent cu actiunea sarbilor plecati sa faca dreptate in stilul lor
Nu mi se pare normala toata propaganda pe care o fac posturile de stiri despre Marian Cozma. Pana sa moara era cunoscut de cativa ardeleni si un orasel de unguri in care juca. Dupa moartea sa peste tot e considerat erou si chiar este declarat erou national. Ce e un erou? Daca, spre exemplum ar fi salvat niste vieti inainte sa moara intelegeam. Ori el a murit intr-o discoteca petrecand.
Sunt de acord ca moartea sa reprezinta o drama pentru cei care l-au cunoscut si modul in care a murit e nedrept. Dar nu inteleg de unde atata eroism in el.
Alte lucruri pe care nu le inteleg: de ce apar atatea laude la adresa lui abia acum? Ca am pierdut o stea a sportului. Ca trebuie sa trecem prin toate orasele mari cu trupul acestuia. Din nou spun: daca era o stea a sportului de talie internationala, cunoscuta de toti (de genul Nadia Comaneci) intelegeam si sustineam ideea. Ori asa?
Sunt partial de acord cu dumneavoastra. Avand in vedere ce sportiv de calibru era, trebuia mediatizat mult mai mult.
In situatia aceasta, poate ca am fi stiut cine este si inainte si l-am fi respectat dinainte. Asa, brusc am descoperit, cum ni se intampla cu multi, ce grozav om (artist, jurnalist, scriitor, sportiv) este dupa ce nu mai este printre noi.
Este o mare nedreptate si nu e a noastra, noi doar o ducem la extrem. De cand e lumea a fost asa.
Eu l-am vazut prima data la Mondialele din Croatia si am fost, pe de o parte, impresionat de valoarea sa sportiva si suparat ca Aihan Omer nu il foloseste aproape deloc.
In ce priveste televiziunile, eu cred ca memorialul durerii pe care il fac unele e pentru rating, nu din alt motiv si asta nu imi place.
Ok, am inteles mesajul. Mea culpa. Poate ca nu a fost mediatizat pe masura astfel incat sa aud si eu mai multe despre el sau poate ca totusi e vina mea ca nu ma intereseaaza handbalul suficient de mult pe lumea asta.
Cert e ca eu am o alta viziune despre sensul cuvantului erou si mi se pare oarecum deplasat sa fie numit un erou abia dupa moartea sa, si asta numai datorita modului in care a murit.
Ma gandesc ca daca ar fi murit o oarecare tanti Leana de pe ulita X, care a facut numai bine toata viata ei, nu ar fi aflat nimeni.
PASARILA nu te vom uita si nici pe HALDAN adevaratul capitan va iubim si va respectam toata viata si dincolo de ea
Trimiteți un comentariu