EUROVISION 2009: Raspunsul meu la topicul "Balkan Girls" - "Suerte"

Asa cum ma asteptam, s-a intamplat. Faptul ca mi-am exprimat liber un punct de vedere personal a declansat reactiile pe care nu le doream, dar care acum exista.

Voi incerca sa imi explic aici motivele si situatia in care ma aflu, dar pentru asta ma vad obligat sa fac putin teoria presei.

Anul trecut, cand ma aflam pe locul 1300 si ceva in Trafic.ro si postasem un comentariu acid la finala Eurovision Romania, reactia a fost mult peste ce asteptam (si nu mi-am dorit): scandal.

Scandalul a crescut nemasurat si m-am trezit portdrapelul nemultumitilor de afacerea Biondo - Nico & Vlad Mirita.

Am continuat sa-mi exprim in continuare convingerile, atacand mafia vechilor plutocrati din muzica usoara romaneasca.

Imediat, am fost receptat ca un sustinator al celor de la Biondo. Am simtit atunci nevoia sa explic ca, din punctul meu de vedere, cea mai buna piesa era "Brasil" a Ancai Parghel, apoi "Shine".

Era o parere proprie, care oricum nu a fost auzita prea mult, chiar daca ulterior tot mai multi au recunoscut valoarea "Brasil". Din aceasta poveste, m-am trezit cu stampila pe spate, ca sunt un sustinator al intereselor din spatele lui Radu Fornea & Biondo (care or fi acelea, ca nu prea stiu).

In spatele acestui reflex de opinie se afla un lucru extrem de grav, care tine de felul in care este vazuta presa si sunt receptati jurnalistii azi. Nu se poate, daca un tip ca mine sau altul ia o anumita atitudine, trebuie neaparat ca in spatele sau sa se afle anumite interese (financiare) sau frustrari personale!

Aceasta pentru ca, intr-adevar, foarte multi dintre colegii mei si organele de presa din Romania (si din lume, in general) au in spate astfel de interese si frustrari si actioneaza conform acestora. Ei bine, in spatele meu nu exista asa ceva. Nici interese, nici frustrari personale.

Am sa dau un exemplu aproape la fel de corect, cu diferenta ca Iosif Kiss nu este jurnalist. La un termen de judecata in procesul dintre el si TVR, avocatul televiziunii publice, consternat de cat de bine era pregatit Iosif in pledoarie, de parca era el avocat, l-a intrebat pe hol: "Dumneavoastra interesele cui reprezentati defapt?". Mai este nevoie sa va spun ce a raspuns Iosif? Nu cred...

Rolul unui jurnalist, ca sa revin la ce vreau sa exprim aici, nu este sa duca campanii publice sau, in cazul cand o face, aceasta se intampla intre anumite limite. Faptul ca m-am vazut obligat, in scandalul Biondo, sa contribui la realizarea petitiei 10.300, a fost pentru ca, dupa exprimarea initiala a furiei publice, cei revoltati s-au resemnat si au asteptat ca eu si altii, care fuseseram vectori de opinie, sa mearga mai departe.

Pai, de ce? Pentru ca ei erau receptati ca altceva decat ar fi trebuit sa fie in realitate. Intr-o tara dezvoltata, ce am facut eu, Iosif Kiss si Chiril Badica si alti cativa ar fi trebuit facut de societatea civila, care la noi nu exista, pentru ca oamenii se resemneaza.

La fel, acum, cand am gasit o asemanare intre "Balkan Girls" si "Suerte", imediat am fost receptat cu un adversar al celor care s-au ocupat cu productia si asa mai departe pentru Elena Gheorghe.

De aici acest "eu zic sa nu porniti o campanie impotriva acestei melodii, pentru ca s-ar putea sa va pierdeti cititorii". Ei bine, asa cum am spus, nu ma intereseaza acest lucru, ci sa-mi exprim ideile. Ele pot fi mai populare sau mai putin populare intr-un anumit moment, dar nu asta ma intereseaza.

Daca mass-media si jurnalistii ar fi interesati nu sa atraga cititori si sa reprezinte interese, ci sa exprime idei de interes public, sanatoase social, atunci am avea toti de castigat. Cei care ne citesc ar fi mai buni, iar presa ar fi mult mai citita.